13,008 matches
-
intelectuală, asistență statelor a căror viață intelectuală era pusă în pericol, crearea Comitetelor Naționale pentru cooperare intelectuală, cooperarea cu organizațiile intelectuale internaționale, protecția proprietății intelectuale, cooperarea interuniversitară, coordonarea lucrărilor bibliografice și a publicațiilor interbancare internaționale și cooperare internațională în cercetarea arheologică. Societatea dorea să reglementeze traficul cu droguri și, prin urmare, a înființat Consiliul Permanent Central al Opiului să supravegheze sistemul de control statistic introdus în urma celei de-a doua Convenții Internaționale a Opiului prin care media producția, fabricarea, comerțul și
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
Peninsulei Balcanice, cuprinsă între Marea Adriatică, râul Morava și Panonia, locuit de iliri. Principalele orașele ale Iliriei au fost Apollonia, Epidamus, Scodra (în prezent, Scutari, Albania) și Rhizon (în prezent, Risan, Muntenegru). Preistoria Iliriei și istoria ilirilor sunt cunoscute din dovezile arheologice. este cucerită de Republica Romană în 168 î.Hr. în urma Războaielelor Ilire. În mitologia greacă, originea numele Iliriei poate fi trasată etiologic de la Ilirios, fiul lui Cadmus și al Harmoniei, care eventual a domnit în Iliria și a devenit strămoșul ilirilor
Iliria () [Corola-website/Science/302120_a_303449]
-
bulgară, fie sub cea bizantină. Din aceeași cronică aflăm că ungurii care au ocupat țara lui Gelu au coabitat cu localnicii și abia Ștefan cel Sfânt, deci după anul 1000, a cucerit Transilvania. Ținând cont și de alte surse, inclusiv arheologice, care atestă prezența maghiarilor în unele regiuni ale Transilvaniei încă din secolul al X-lea, ca de exemplu la Cluj-Napoca și la Alba-Iulia, deci pe Someș și pe Mureș, se poate presupune că populație maghiară a pătruns în Transilvania la
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
structură politică în care au coabitat români, slavi și maghiari. În jurul anului 1015 această structură politică a fost ocupată de Ștefan cel Sfânt. Cucerirea Transilvaniei de către unguri s-a prelungit până către finalul secolului al XII-lea. Izvoarele scrise, cele arheologice și mai ales toponimele (cele care conțin cuvântele poartă și prisacă în special, adică marchează evoluția hotarelor) permit stabilirea următoarelor etape în cucerirea Transilvaniei: circa 900: până pe cursul Someșului Mic; <br>circa 1000: pe cursul râului Mureș; <br>circa 1100
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
puține informații despre din surse contemporane. Cum nu avem nici un document autentic al bulgarilor din acea perioadă, cea mai mare parte a informațiilor le avem din surse arabe. persane, indiene sau rusești. S-au obținut anumite informații și în urma săpăturilor arheologice. Se crede că, la început, teritoriile Bulgariei de pe Volga au fost ocupate de popoarele fino-ugrice. Vechii bulgari au migrat în zonă cam pe la anul 660, fiind conduși de hanul Kotrag, fiul lui Kubrat. Anumite triburi bulgărești au continuat înaintarea către
Bulgaria de pe Volga () [Corola-website/Science/302200_a_303529]
-
cinci) indică importanța ierarhiei ecleziastice zonale, aceasta nefiind "in partibus". După anul 534, invazii pustiitoare ale hunilor (mai apoi ale avarilor și bulgarilor) vor avea loc și în Dobrogea, zona decăzând treptat din strălucirea sa de pe vremea lui Iustinian. Săpăturile arheologice au scos la iveală urmele unei părăsiri bruște și violente a teritoriului undeva la sfârșitul secolului al VI-lea (probabil faptul e legat de marea pustiire avară din 587). La Tropaeum s-a purtat o bătălie importantă, care a pecetluit
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
plasează începutul în 1420 și finalul în 1484, când otomanii cuceresc și gurile Dunării. Maria Chiper argumentează că Dan al II-lea a stăpânit și el, vremelnic, măcar o parte din teritoriul Dobrogei, iar Radu-Ștefan Ciobanu, bazându-se pe dovezile arheologice descoperite în cetatea Enisala, împinge această stăpânire cu dese întreruperi a domnilor români până în vremea lui Vlad Țepeș. Stăpânirea lui Vlad Țepeș, pentru câteva luni, peste cel puțin o parte a Dobrogei este legată de campania sa pe malul drept
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
bine să fie obiectiv în scrierea lui. Opiniile împotriva lui Herodot au fost perpetuate până în perioada Renașterii, deși lucrările sale continuau să fie citite. Începând cu secolul al XIX-lea, reputația sa a fost în mare măsură reabilitată datorită descoperirilor arheologice care au confirmat în repetate rânduri versiunea sa asupra evenimentelor. În prezent, opinia generală este că Herodot a reușit o realizare remarcabilă cu ""Historiai"", dar o parte a amănuntelor (în special mărimea armatelor și datele) ar trebui privită cu scepticism
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
Această versiune este destul de asemănătoare cu cea a lui Herodot. Războaiele sunt descrise cu mai puține detalii și de către alți istorici antici ca Plutarh, Ctesias din Knidos, sau sunt menționate de către alți autori, cum ar fi dramaturgul Eschil. Unele dovezi arheologice (ca de exemplu Coloana Șerpilor) susțin și ele unele amănunte specifice descrise de Herodot. Orașele-stat Atena și Eretria sprijiniseră Revolta Ioniană eșuată împotriva Imperiului Persan al lui Darius I între 499 și 494 î.Hr. Imperiul Persan era încă relativ tânăr
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
bogate de viță de vie, ce se prelungeau până spre Dealul Patriarhiei, Radu Vodă, Dealul Văcăreștilor și actuala Șosea a Viilor, alcătuind așa numita Podgorie a Bucureștiului. Istoria sectorului V este legată de vatra străveche a Bucureștiului, ale cărei vestigii arheologice atestă așezări omenești încă din perioada paleoliticului. Mărturii ale unei civilizații preistorice descoperite în Dealul Mihai Vodă sau urmele culturii geto-dacilor de pe malurile Dâmboviței, bisericile și așezămintele domnești renăscute de atâtea ori din ruine, drumurile comerciale și evoluția târgului medieval
Sectorul 5 () [Corola-website/Science/302514_a_303843]
-
la L'École des hautes études. În 1873 a fost numit membru al Școlii franceze de la Roma, care chiar în acea perioadă se organiza ca secție a Școlii franceze de la Atena. Cu acest titlu el a fost însărcinat cu misiuni arheologice în Epir, în Tesalia, la Muntele Athos și în Asia Mică. El, însă, cel s-a dedicat în special istoriei antice a Bisericii (mai ales la Roma și în Galia/Franța), temă pe care a argumentat-o și a susținut
Louis Duchesne () [Corola-website/Science/302568_a_303897]
-
le-au datat în sec. al II-lea d.Hr. Este vorba despre fundamentele unui conac care a primit numele "Villa Rustica", dar și alte rămășițe din afara sa, ca de exemplu resturile unei fântâni pătrate cu întăritură din lemn. Săpăturile arheologice au găsit în acest loc încă mai demult resturi de așezări omenești datând încă din epocile de piatră, de bronz și de fier. De data asta, pe lângă fântâna de mai sus, au mai fost găsite de la romani: numeroase cioburi de
Wiesbaden () [Corola-website/Science/302563_a_303892]
-
a purta însemne episcopale (inel și mitră). Marea invazie tătară din 1241 a provocat mănăstirii distrugeri atât de mari, încât a adus-o în pragul desființării. În anul 1263 mănăstirea a fost reconstruită de către regele Béla al IV-lea. Săpături arheologice efectuate la nord de corul gotic al actualei biserici au scos la iveală ruinele unei rotonde romanice din secolul al XIII-lea. Rotonda avea diametrul de 8,60 metri, construită la exterior cu un soclu profilat. În interior avea șase
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
au schimbat"". Petru Șchiopul nu a reușit să reconstruiască biserica. Biserica "Sf. Nicolae" din Aroneanu a fost construită în anul 1594 pe cheltuiala domnitorului Aron Vodă (1591-1592, 1592-1595), fiind folosite materialele (piatră, lemn etc.) adunate de Petru Șchiopul. În urma cercetărilor arheologice s-a constatat că biserica lui Aron vodă a fost construită pe fundațiile vechii biserici zidite de Alexandru Lăpușneanu. Această ipoteză este demonstrată de fundația unitară a bisericii, care a aparținut inițial unui lăcaș cu pridvorul închis. Noua construcție a
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
în 1949, ca biserică parohială. În anul 1999 s-a construit în curtea bisericii, lângă peretele nordic, o casă de prăznuire. În scopul completării documentației în vederea întocmirii proiectului de consolidare/restaurare a monumentului, preotul paroh a solicitat efectuarea unor săpături arheologice. Sondajul arheologic a fost efectuat în toamna anului 2001, fiind coordonat de arheologul Stela Cheptea. În urma cercetărilor arheologice s-a constatat că biserica lui Aron vodă a fost construită pe fundațiile vechii biserici zidite de Alexandru Lăpușneanu. Această ipoteză este
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
ca biserică parohială. În anul 1999 s-a construit în curtea bisericii, lângă peretele nordic, o casă de prăznuire. În scopul completării documentației în vederea întocmirii proiectului de consolidare/restaurare a monumentului, preotul paroh a solicitat efectuarea unor săpături arheologice. Sondajul arheologic a fost efectuat în toamna anului 2001, fiind coordonat de arheologul Stela Cheptea. În urma cercetărilor arheologice s-a constatat că biserica lui Aron vodă a fost construită pe fundațiile vechii biserici zidite de Alexandru Lăpușneanu. Această ipoteză este demonstrată de
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
casă de prăznuire. În scopul completării documentației în vederea întocmirii proiectului de consolidare/restaurare a monumentului, preotul paroh a solicitat efectuarea unor săpături arheologice. Sondajul arheologic a fost efectuat în toamna anului 2001, fiind coordonat de arheologul Stela Cheptea. În urma cercetărilor arheologice s-a constatat că biserica lui Aron vodă a fost construită pe fundațiile vechii biserici zidite de Alexandru Lăpușneanu. Această ipoteză este demonstrată de fundația unitară a bisericii, care a aparținut inițial unui lăcaș cu pridvorul închis. Biserica fostei mănăstiri
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
a fost practic distrusă, spre deosebire de flancul vestic rămas aproape intact. El va fi refăcut în anii stăpânirii austriece. În interiorul acestui bastion va fi construit un teatru de vară cu toată dotarea trebuincioasă. El este deja în lucru, descărcarea de sarcină arheologică fiind pe terminate, iar planurile viitorului teatru în aer liber au fost făcute de arhitectul orădean Ernest Pafka. Bastion Crăișorul a fost proiectat de arhitectul italian Giulio Cesare Baldigara și construit între 1569-1570 în timpul domniei principelui Ioan Sigismund. Bastionul este
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
Dionisie Exiguus (470-574) și Ioan Maxentius (liderul călugarilor Sciți) au trăit o mare parte din viata lor în Dobrogea si au promovat creștinismul printre localnici Dar perioada creștinării timpurie a populațiilor nord-dunărene, oricare ar fi ele, a lăsat puține mărturii arheologice și documentare în afara Dobrogei, majoritatea dovezilor fiind mai ales de natură lingvistică, iar rarele obiecte cert creștine, cum este Donariul de la Biertan, fiind interpretabile și ca simple tezaurizări fără semnificație religioasă pentru posesori. Din aceste motive, s-a vorbit uneori
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
este socotit de biserica ortodoxă română ca fiind sfântul ocrotitor al neamului românesc, deoarece Eusebiu, scriitor din antichitatea târzie, îl menționează ca "Apostol al Daciei și al Sciției inferioare". Aici situația este inversă față de numeroasele cazuri în care avem elemente arheologice, lingvistice sau toponimice, dar nu atestări documentare : avem textul lui Eusebiu, dar nu găsim inscripții, nici biserici vechi cu hramul "Sf. Andrei", și doar puține antroponime sau toponime trase din Andrei. Ori, dacă acesta ar fi fost efectiv creștinătorul proto-românilor
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
și a preschimbat neamuri barbare, în popoare blânde († pe la 414). Nicolae Iorga, Constantin C. Giurăscu și Radu Vulpe au scris că activitatea de evanghelizare a lui Niceta s-a realizat atât la nord cât și la sud de Dunăre. Săpăturile arheologice din anul 1971 sub bazilica paleocreștină de la Niculițel (lângă anticul "Noviodunum", în Sciția inferioară) au dezgropat un "Martyrion" și mai vechi, așezat la temelie. Pe lângă mormântul cu inscripții tombale foarte vizibile al lui Attalos, Kamasis, Filippos și Zoticos, sub cripta
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
și generalizarea ei printre Dacii și Tracii din Imperiul Roman. Ambele teorii folosesc argumente folclorice (fondul mitologic, tradiții și obiceiuri, dintre care multe sunt anterioare creștinării, dar au fost bine conservate după aceasta), etnografice (paralelisme și diferențe față de popoarele vecine), arheologice (bazilici, necropole), arhivistice (documentele și cronicile vremii) și istorice (dezvoltarea bisericii, limba liturgică, organizarea), interpretându-le fie în favoarea intensității vieții creștine încă de la începuturile formării poporului român pentru a demonstra că acesta a apărut în istorie în paralel și chiar
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
completă decât după secolul al zecelea, cinci secole după forțarea liniei de apărare Constanța-Cernavodă (a "valului "lui Traian"" ) întărit cu toate fortificațiile limesului dunărean al Imperiului bizantin. Printre primele vestigii creștine autohtone din România (secolele IV-V) se remarcă urmele arheologice de la Mihălășeni, județul Botoșani, care conțin rămășițele lăcașului de cult creștin, mormintele creștine și inventarul de factură creștină din mormintele necropolei. Temelia lăcașului de cult era din lespezi de râu și formau un dreptunghi cu laturile de 8 și 7
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
județul Botoșani, care conțin rămășițele lăcașului de cult creștin, mormintele creștine și inventarul de factură creștină din mormintele necropolei. Temelia lăcașului de cult era din lespezi de râu și formau un dreptunghi cu laturile de 8 și 7 metri. Vestigii arheologice asemănătoare au fost descoperite și la Nicolina - Iași, datate în aceeași epocă. În secolul al XII-lea, etnogeneza poporului român, total creștinat de mai multe secole, este pe cale de desăvârșire, limba protoromână evoluând în patru ramuri : Prin migrații provocate, conform
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
și a șasea Gieucate. În clădirile acestor cetăți vechi se găsesc urme de biserici, cruci tăiate și piatră poroasă; de aceea unii cred că romanii au avut cândva locuințe în locurile acelea.” Primele biserici creștine, au fost descoperite prin săpături arheologice, atât în Dobrogea (Tomis, Dinogetia, Niculitel), cât și în alte părți ale țării, la Sucidava (secolele IV-VI), lângă Celei-Oltenia și la Morisena (lângă Cenad). Bazilica descoperită în coltul de nord al cetății Capidava (Jud. Constanța) aparține primei jumătăți a
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]