10,353 matches
-
este relativ perfect, deoarece pe măsură ce acest element este consumat, mecanisme de feed-back readuc azotul din nou în circuit. În ecosferă există rezerve practic nelimitate de azot, în special sub formă moleculară în atmosferă și compuși ai azotului în sol. Formele azotului accesibile pentru plante sunt azotații. O sursă de obținere a azotaților pentru plante o constituie organismele fixatoare de azot atmosferic. De exemplu, "Bacteria radicicola" fixează până la 280 kg azot/ha/an. În procesul de fixarea a azotului participă și unele
Circuitul azotului în natură () [Corola-website/Science/325637_a_326966]
-
ecosferă există rezerve practic nelimitate de azot, în special sub formă moleculară în atmosferă și compuși ai azotului în sol. Formele azotului accesibile pentru plante sunt azotații. O sursă de obținere a azotaților pentru plante o constituie organismele fixatoare de azot atmosferic. De exemplu, "Bacteria radicicola" fixează până la 280 kg azot/ha/an. În procesul de fixarea a azotului participă și unele metale tranziționale, printre care mai frecvente sunt fierul și molibdenul. După ce sunt înglobați în protoplasma plantelor, azotații sunt preluați
Circuitul azotului în natură () [Corola-website/Science/325637_a_326966]
-
formă moleculară în atmosferă și compuși ai azotului în sol. Formele azotului accesibile pentru plante sunt azotații. O sursă de obținere a azotaților pentru plante o constituie organismele fixatoare de azot atmosferic. De exemplu, "Bacteria radicicola" fixează până la 280 kg azot/ha/an. În procesul de fixarea a azotului participă și unele metale tranziționale, printre care mai frecvente sunt fierul și molibdenul. După ce sunt înglobați în protoplasma plantelor, azotații sunt preluați de animale și incluși în protoplasma acestora de unde o parte
Circuitul azotului în natură () [Corola-website/Science/325637_a_326966]
-
în sol. Formele azotului accesibile pentru plante sunt azotații. O sursă de obținere a azotaților pentru plante o constituie organismele fixatoare de azot atmosferic. De exemplu, "Bacteria radicicola" fixează până la 280 kg azot/ha/an. În procesul de fixarea a azotului participă și unele metale tranziționale, printre care mai frecvente sunt fierul și molibdenul. După ce sunt înglobați în protoplasma plantelor, azotații sunt preluați de animale și incluși în protoplasma acestora de unde o parte trec în uree, iar alta, după moartea organismelor
Circuitul azotului în natură () [Corola-website/Science/325637_a_326966]
-
atomsferă și emanațiile vulcanice; o parte din acest amoniac ajunge în corpul plantelor, iar altă parte, sub influența bacteriilor se transformă în nitriți și nitrați. Parțial, nitriții, sub acțiunea microorganismelor denitrifiante pot ajunge din nou în atmosferă sub formă de azot molecular. În prezent, circuitul biogeochimic al azotului este modificat în parte, datorită influenței factorilor antropici printre care cel mai important este poluarea. Procesele industriale de fixare a azotului atmosferic pentru a produce îngrășăminte chimice constituie, de asemenea, o altă cauză
Circuitul azotului în natură () [Corola-website/Science/325637_a_326966]
-
acest amoniac ajunge în corpul plantelor, iar altă parte, sub influența bacteriilor se transformă în nitriți și nitrați. Parțial, nitriții, sub acțiunea microorganismelor denitrifiante pot ajunge din nou în atmosferă sub formă de azot molecular. În prezent, circuitul biogeochimic al azotului este modificat în parte, datorită influenței factorilor antropici printre care cel mai important este poluarea. Procesele industriale de fixare a azotului atmosferic pentru a produce îngrășăminte chimice constituie, de asemenea, o altă cauză de perturbare a circuitului biogeochimic al azotului
Circuitul azotului în natură () [Corola-website/Science/325637_a_326966]
-
acțiunea microorganismelor denitrifiante pot ajunge din nou în atmosferă sub formă de azot molecular. În prezent, circuitul biogeochimic al azotului este modificat în parte, datorită influenței factorilor antropici printre care cel mai important este poluarea. Procesele industriale de fixare a azotului atmosferic pentru a produce îngrășăminte chimice constituie, de asemenea, o altă cauză de perturbare a circuitului biogeochimic al azotului.
Circuitul azotului în natură () [Corola-website/Science/325637_a_326966]
-
azotului este modificat în parte, datorită influenței factorilor antropici printre care cel mai important este poluarea. Procesele industriale de fixare a azotului atmosferic pentru a produce îngrășăminte chimice constituie, de asemenea, o altă cauză de perturbare a circuitului biogeochimic al azotului.
Circuitul azotului în natură () [Corola-website/Science/325637_a_326966]
-
sunt prezenți în cantități mici și includ molecule de metan, amoniac, hidrogen sulfurat și apă. În ciuda faptelor că se crede că apa se află adânc în atmosfera lui Jupiter, în mod direct, ea se află în concentrații foarte mici. Oxigenul, azotul, sulful și gazele nobile se află în cantități mai mari decât pe Soare. are o zonă marginală mai mică, iar apoi, treptat, stratul atmosferic ajunge la interiorul lichid al planetei. De la cel mai mic la cel mai înalt, straturile atmosferice
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
strat de nori, iar aceștia au cea mai mare influență în dinamismul atmosferei joviene. Acesta este un rezultat al condensării fierbinți mari a apei și abundenței mari a apei în comparație cu amoniacul și hidrogenul sulfurat (oxigenul este mult mai abundent decât azotul sau sulful). Cețurile variate troposferice și stratosferice se află deasupra straturilor de nori principale. Acestea din urmă sunt formate prin condensarea hidrocarburilor grele policiclice (sau a hidrazinelor), care sunt generate în stratosfera înaltă (1-100μbar) de către metan sub influența radiațiilor ultraviolete
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
Atmosfera mai conține o varietate de mulți alți compuși simpli ca apa, metanul (CH), hidrogenul sulfurat (HS), amoniacul (NH) și fosfina (PH). Abundența acestora în adâncimea troposferei (sub 10 bari) indică faptul că atmosfera lui Jupiter este bogată în carbon, azot și posibil și în oxigen. Gazele nobile argon, krypton și xenon se află în cantități mari raportat cu cele prezente pe Soare, în timp ce neonul este rar. Alți compuși chimici prezenți sunt "arsina" (AsH) și "germana" (GeH) Cel mai înalt strat
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
joviană a lui Jupiter. Astfel, în iulie 2003, savanții au aproximat valoarea abundenței deuteriului în atmosfera respectivă la 2,25 ± 0,35 × 10 , ce reprezintă probabil valoarea primordială din nebuloasa protosolară ce a dat viață Sistemului Solar. Raportul dintre izotopii azotului în atmosfera joviană (N la N) este de 2,3 × 10, adică cu o treime mai puțin decât în atmosfera Pământului (3,5 × 10) Suprafața vizibilă de pe Jupiter reprezentată în fotografie este împărțită într-un număr de benzi paralele cu
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
vor fi dereglate, singurele ființe care pot fi ucise sunt cele deja condamnate, cum ar fi dinozaurii pe cale de a muri în urma unei erupții vulcanice. Participanții trebuie să poarte căști de protecție sigilate și să folosească puști cu gloanțe din azot congelat care se topesc, fără a lasă urme. Gaură de vierme creează o cale transparență care separă în mod fizic participanții de atingerea solului. În timpul unei excursii, ghizii însoțesc doi clienți bogați. Unul dintre bărbați, care este extrem de nervos, este
Vânătoare fatală () [Corola-website/Science/325177_a_326506]
-
și poate fi tradus ca "excrementele păsărilor marine". Incașii colectau guano de pe coastele din Peru pe care îl foloseau ca fertilizant. Este un îngrășământ eficient și poate sta la baza realizării prafului de pușcă datorită nivelului ridicat în fosfor și azot. Solurile deficiente în materie organică pot fi făcute productive prin adăugare de guano. conține amoniac, o serie de acizi: uric, fosforic, oxalic și carbonic, precum și o serie de săruri și impurități. În guano întâlnim de asemenea o concentrație mare de
Guano () [Corola-website/Science/324759_a_326088]
-
Solurile deficiente în materie organică pot fi făcute productive prin adăugare de guano. conține amoniac, o serie de acizi: uric, fosforic, oxalic și carbonic, precum și o serie de săruri și impurități. În guano întâlnim de asemenea o concentrație mare de azot. În România, peștera Cioclovina Uscată este vestită pentru depozitele impresionante de guano, excremente de liliac, considerate a fi cel mai mare zăcământ de acest fel din Europa. Guano era la mare căutare în Occident încă de la începutul secolului XX. Sub
Guano () [Corola-website/Science/324759_a_326088]
-
V. Azotatul ar funcționa la temperaturi mari în condiții acide, în timp de azotatul de plumb funcționează cel mai bine în soluții apoase neutre. Când este încălzit, azotatul de plumb se descompune în oxid de plumb, oxigen și dioxid de azot, acompaniat de trosnituri și pocnituri. Acest fenomen este cunoscut sub numele de decrepitare; Datorită acestei proprietăți, azotatul de plumb este folosit, câteodată, în pirotehnie, de exemplu ca artificii. Azotatul de plumb este foarte toxic, iar ingerarea poate cauza otrăvirea cu
Azotat de plumb () [Corola-website/Science/326290_a_327619]
-
îi furnizează o putere și o energie mult superioară oamenilor, constituind principalul său avantaj evolutiv: un aport suplimentar de sânge supra-oxigenat. Un grendel poate descărca în sânge o componentă chimică al cărei efect este similar celui pe care protoxidul de azot îl are asupra motorului cu ardere internă - permite pusee scurte de viteză, de până la câteva sute de mile pe oră. Acesta este principala trăsătură periculoasă a grendelilor, dar și punctul lor vulnerabil. Supraîncărcarea duce la o încălzire atât de rapidă
Moștenirea Heorot () [Corola-website/Science/322639_a_323968]
-
în cele din urmă, în 1843, devine președinte al consiliului de administrație, funcție pe care o va avea până în anul 1848. A adăugat fabricii de acid sulfuric din Chauny ,turnul Gay-Lussac’’ care permitea prevenirea emanării în atmosferă a oxidului de azot. În 1816, împreună cu François Arago, preia conducerea revistei "Analele de chimie și fizică", urmând să devină redactor-șef al acestei reviste. În anii 1822 și 1834 prezidă Academia de științe. În 1831, Gay-Lussac a fost ales deputat al departamentului Limoges
Joseph Louis Gay-Lussac () [Corola-website/Science/322682_a_324011]
-
ce se petrece într-o atmosferă în care aerul este comprimat, iar concluziile sale sunt că peste adâncimea de aproximativ 15 metri, oxigenul pur devine toxic și atacă sistemul nervos central conducând la convulsii (hiperoxia acută sau efectul Paul Bert); azotul este foarte puțin solubil în sânge la presiune atmosferică, însă devine solubil din ce în ce mai mult odată cu creșterea adâncimii; dacă revenirea la suprafață este prea rapidă, azotul se degajă din sânge sub formă de bule care pot să dea senzații de pișcături
Paul Bert () [Corola-website/Science/322737_a_324066]
-
toxic și atacă sistemul nervos central conducând la convulsii (hiperoxia acută sau efectul Paul Bert); azotul este foarte puțin solubil în sânge la presiune atmosferică, însă devine solubil din ce în ce mai mult odată cu creșterea adâncimii; dacă revenirea la suprafață este prea rapidă, azotul se degajă din sânge sub formă de bule care pot să dea senzații de pișcături și dureri în articulații; dacă aceste bule astupă vasele sanguine, se produce o embolie gazoasă care poate conduce la paralizie sau chiar moarte. De aici
Paul Bert () [Corola-website/Science/322737_a_324066]
-
în articulații; dacă aceste bule astupă vasele sanguine, se produce o embolie gazoasă care poate conduce la paralizie sau chiar moarte. De aici Paul Bert trage concluzia că revenirea la presiunea normală trebuie să se facă lent pentru a permite azotului să fie eliminat treptat. Totodată Bert menționează pentru prima oară necesitatea utilizării oxigenului pur pentru reducerea timpului de decompresie. În același an Paul Bert publică rezultatele experimentelor sale în lucrarea "La Pression Barometrique" ("Presiunea barometrică"), ce a stat la baza
Paul Bert () [Corola-website/Science/322737_a_324066]
-
Crioterapia reprezintă o formă de tratament în care azotul lichid sau sau oxidul nitric, este folosit pentru a îngheța și a distruge leziuni, precum și decopertarea lor cu o chiuretă. Aplicarea de azot lichid poate provoca arsuri sau înțepături la nivelul locului tratat, care pot persista timp de câteva minute
Crioterapie () [Corola-website/Science/322036_a_323365]
-
Crioterapia reprezintă o formă de tratament în care azotul lichid sau sau oxidul nitric, este folosit pentru a îngheța și a distruge leziuni, precum și decopertarea lor cu o chiuretă. Aplicarea de azot lichid poate provoca arsuri sau înțepături la nivelul locului tratat, care pot persista timp de câteva minute după tratament. Cicatrici sau pierderea de culoare pot complica aceste tratamente. În tratamentul cu azot lichid, se poate forma o veziculă la locul
Crioterapie () [Corola-website/Science/322036_a_323365]
-
precum și decopertarea lor cu o chiuretă. Aplicarea de azot lichid poate provoca arsuri sau înțepături la nivelul locului tratat, care pot persista timp de câteva minute după tratament. Cicatrici sau pierderea de culoare pot complica aceste tratamente. În tratamentul cu azot lichid, se poate forma o veziculă la locul de tratament, dar aceasta va cădea în două până la patru săptămâni. Procedura poate fi efectuată de orice profesionist din domeniul medical.
Crioterapie () [Corola-website/Science/322036_a_323365]
-
și citocromii "c" pot juca rolurile de donatori și acceptori de electroni pentru hidrogenaze. Hidrogenazele se găsesc într-o mare varietate de bacterii arhaice și bacterii generatoare de metan, reducătoare de sulfat, bacterii fotosintetice, bacterii fermentative și bacterii care fixează azotul. Hidrogenazele permit unor bacterii să folosească hidrogenul gazos ca sursă de energie. Există dovezi că primele celule eucariote au rezultat dintr-o relație simbiotică între arhebacterii anaerobe eubacterii. Arhebacteriile anaerobe utilizează hidrogenul generat ca deșeu în metabolismul respirator al eubacteriilor
Hidrogenază () [Corola-website/Science/329902_a_331231]