10,836 matches
-
moralul". Forțele germane erau formate din "Grupul „Kraft”" - Corpul Alpin german întărit cu Brigăzile 2 și 10 Munte austro-ungare, sprijinte de o puternică grupare de artilerie. Planul german prevedea realizarea unei manevre dublu-învăluitoare asupra flancurilor dispozitivului român de către cele două brigăzi montane, urmând ca lovitura frontală de forțare a trecătorii să fie dată de Corpul Alpin. După zece zile de lupte grele, forțele germane au trebuit să înceteze ofensiva, reușind doar o serie de câștiguri teritoriale tactice, fără a-și îndeplini
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
1990 Generalul Titus Popescu a fondat editură Vasile Cârlova, care a tipărit lucrările de memorialistica de război a A.N.V.R., 3 volume din „Veteranii de pe drumul onoarei și jertfei 1941-1945”. După revoluția din 1989, a fost avansat că general de brigadă și apoi general-maior. La împlinirea vârstei de 90 de ani a lui Titus Popescu, Generalul Vasile Bărboi scrie: Din salutul adresat de General Maior Titus Popescu, militarilor artileriști cu ocazia Zilei Armei 15 august 2005: S-a stins din viață
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
de Poarta Albă, pe malul Lacului Siutghiol, vizavi de Mamaia. Lagărul era compus dintr-o adunătură de barăci-tip, construite din paiantă, tencuite la exterior și acoperite cu carton smolit, în forma literei "H" (erau numite ”hașuri”); extremitățile reprezentau dormitoarele brigăzilor, iar transversala, situată lângă ușă, conținea spălătoarele. Se dormea pe priciuri din lemn de brad, acoperite cu saltele de paie. Capacitatea maximă a lagărului era de 5000 de deținuți. De-a lungul existenței lagărului, la conducerea sa s-au succedat
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
pentru muncitorii liberi. Cei care nu reușeau să îndeplinească norma erau persecutați prin diferite metode, de la reducerea rației de mâncare, atribuirea de munci suplimentare după program, interzicerea corespondenței cu familia sau chiar carceră. La sfârșitul lunii iulie 1950 se înființează brigăzile desciplinare (brigăzile 13 și 14), inițial formate din reeducați de la Pitești, în frunte cu Iosif Steier și Coloman Fuchs. În cadrul acestor brigăzi a fost inițiată demascarea la Canal. Astfel, deținuții transferați de la Gherla și Pitești, dar care nu erau considerați
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
liberi. Cei care nu reușeau să îndeplinească norma erau persecutați prin diferite metode, de la reducerea rației de mâncare, atribuirea de munci suplimentare după program, interzicerea corespondenței cu familia sau chiar carceră. La sfârșitul lunii iulie 1950 se înființează brigăzile desciplinare (brigăzile 13 și 14), inițial formate din reeducați de la Pitești, în frunte cu Iosif Steier și Coloman Fuchs. În cadrul acestor brigăzi a fost inițiată demascarea la Canal. Astfel, deținuții transferați de la Gherla și Pitești, dar care nu erau considerați suficient reeducați
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
munci suplimentare după program, interzicerea corespondenței cu familia sau chiar carceră. La sfârșitul lunii iulie 1950 se înființează brigăzile desciplinare (brigăzile 13 și 14), inițial formate din reeducați de la Pitești, în frunte cu Iosif Steier și Coloman Fuchs. În cadrul acestor brigăzi a fost inițiată demascarea la Canal. Astfel, deținuții transferați de la Gherla și Pitești, dar care nu erau considerați suficient reeducați, sau deținuții „recalcitranți” din lagăr erau transferați la barăcile 13 și 14, unde erau bătuți și torturați pentru a-și
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
erau bătuți și torturați pentru a-și face demascarea. Una din cele mai violente manifestări a avut loc în noaptea de 21 iunie 1951 (numită ulterior de deținuți Noaptea Sfântului Bartolomeu) cand 14-15 deținuți au fot brutal bătuți în braca brigăzii 14 de către pontatori și brigadieri reeducați precum Maximilian Sobolevschi, Constantin Sofronie, Pompiliu Lie, Ion Lupașcu, Simion Enăchescu, Ion Bogdănescu și alții. În lagăr se practica contrabanda cu medicamente, care erau confiscate din pachetele deținuților și apoi vândute înapoi celor disperați
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
de la Midway. Doolittle, care au crezut inițial că pierderea tuturor avioanelor o sa aiba consecință că va fi judecat de Curtea Marțiala, de fapt a primit Medalia de Onoare și a fost promovat cu două grade, la rangul de general de brigadă.
Raidul Doolittle () [Corola-website/Science/331706_a_333035]
-
al II-lea de a se alia cu olandezii împotriva verișorului său, Ludovic al XIV-lea, tentativele diplomatice ale lui Churchill au dat greș. La întoarcerea sa la Londra, a fost primit cu entuziasm și a fost numit General de brigadă, în vederea unui război iminent. Dar Tratatul de la Nimega din 1678, semnat de majoritatea marilor puteri europene, a pus capăt războiului. În timp ce în Europa se semna pacea, în Anglia izbucneau conflicte interne: "complotul papal", conjurația ce avea drept scop asasinarea regelui
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
nu încerce să traverseze. În acest timp, prințul Eugen împreună cu 20 de escadroane ale cavaleriei prusace, a traversat Escaut și a ocupat poziții favorabile. În timp ce trupele lui Biron au început să facă manevre, au fost atacate mai întâi de o brigadă de infanterie britanică condusă de un tânăr ofițer, John Campbell, al II-lea duce de Argyll. Apoi Cadogan, la un semnal a lui Marlborough a atacat cele șapte batalioane de mercenari elvețieni ale ducelui Biron. Infanteria elvețiană a fost respinsă
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
cu Crucea de Cavaler al Ordinului Franz Joseph. De la 14 aprilie 1914 până la sfârșitul războiului Domaschnian a fost șeful de stat major al Armatei a 10-a. În timpul Primului Război Mondial, a participat la a patra bătălie de la Isonzo în calitate de comandant al Brigăzii nr. 60 de infanterie, in primul rând la luptele pentru capul de pod de la Gorizia lângă Oslavija (25 - 29 noiembrie 1915), care în cele din urmă au dus la înfrângerea inamicilor italieni acolo. De aceea a fost onorat ca Cavaler
Gheorghe Domășnean () [Corola-website/Science/331805_a_333134]
-
opune înaintării aliaților. Contele Arco și marchizul Maffei vor participa la bătălia de la Blenheim. Din cele 22000 de trupe aliate angajate în luptă, 5000 au devenit victime. Printre cei decedați au fost șase general-locotenent, patru generali, 28 de generali de brigadă, colonei și locotenent-colonei, ceea ce reflectă pozițiile expuse ale ofițerilor de rang înalt, deoarece și-au condus oamenii în toate acțiunile. În nici o acțiune a Războiului de Succesiune Spaniol nu au murit așa de mulți ofițeri superiori. Victoria a permis aliaților
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
centru și de la Rheinberg din sud. Primele valuri de asalt au traversat rapid fluviul, reușind să înfrângă opoziția slabă a inamicului. Între timp a fost declanșat „Operațiunea Widgeon” (Rața sălbatică) al cam 3,5 km nord de Wesel. Aici, o brigadă de comando s-a strecurat de-a lungul malului fluviului și a așteptat la aproximativ 1,5 km depărtare de oraș. În acest timp, avioanele RAF Bomber Command au lansat aproximativ 1.000 t de bombe asupra localității. Comandourile au
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
germanilor, generalul maior J. Lawton Collins—comandantul corpului VII - l-a rugat pe generalul Simpson să îi acorde ajutorul prin trimiterea unor unități ale Armatei a 9-a care avansa spre est dinspre Ruhr. Simpson a ordonat în consecință unei brigăzi combinate din cadrul Diviziei a 2-a blindate, care tocmai ajunsese la Beckum, să înainteze spre sud 25 km până la Lippstadt, la mijlocul distanței dintre Beckum și pozițiile Diviziei a 3-a blindate SUA, care nu reușea să mai înainteze. În dimineața
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
unități românești în Statele Unite prezentat de Misiunea română ministrului de război Newton Baker, a cuprins următoarele: alcătuirea cu etnici români voluntari din Ardeal, Banat și Bucovina care nu sunt cetățeni americani a unei unități cu numele de „Batalionul românesc” sau „Brigada Românească” (în raport cu dimensiunea unității). Corpul ofițeresc ar fi urmat să fie american, sau - în funcție de dorința autorităților, ardelenesc, iar subofițerii ar fi urmat să fie români. Limba de comandă ar fi urmat să fie engleza. O propunere similară a fost prezentată
Voluntarii Români din America (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/335594_a_336923]
-
(n. 4 martie 1873, Dumbrăveni - d. ?) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcții de comandant de regiment, brigadă și divizie în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918. După trecerea în rezervă în anul 1934, a îndeplinit pentru o perioadă funcția de primar al orașului Fălticeni. Unul dintre fiii săi, locotenentul de cavalerie Nicolae Neculcea, a murit pe câmpul
Constantin Neculcea () [Corola-website/Science/335618_a_336947]
-
gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cea mai importantă fiind cea de comandant al Regimentului 56 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al: Regimentului 56 Infanterie, Brigăzii 27 Infanterie, Diviziei 17 Infanterie - în perioada 1/13 noiembrie - 14/27 noiembrie 1916, Brigăzii 28 Infanterie, Diviziei 5 Infanterie, în perioada 7/20 februarie - 5/18 mai 1918 și Diviziei 7 Infanterie, în perioada 11/24 decembrie 1918 - 18
Constantin Neculcea () [Corola-website/Science/335618_a_336947]
-
ale armatei, cea mai importantă fiind cea de comandant al Regimentului 56 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al: Regimentului 56 Infanterie, Brigăzii 27 Infanterie, Diviziei 17 Infanterie - în perioada 1/13 noiembrie - 14/27 noiembrie 1916, Brigăzii 28 Infanterie, Diviziei 5 Infanterie, în perioada 7/20 februarie - 5/18 mai 1918 și Diviziei 7 Infanterie, în perioada 11/24 decembrie 1918 - 18 aprilie/1 mai 1919, distingându-se în mod special în cursul Bătăliei de la Mărășești, din
Constantin Neculcea () [Corola-website/Science/335618_a_336947]
-
Infanterie, în perioada 7/20 februarie - 5/18 mai 1918 și Diviziei 7 Infanterie, în perioada 11/24 decembrie 1918 - 18 aprilie/1 mai 1919, distingându-se în mod special în cursul Bătăliei de la Mărășești, din anul 1917 la comanda Brigăzii 28 Infanterie, în luptele din sectorul Doaga.)
Constantin Neculcea () [Corola-website/Science/335618_a_336947]
-
operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul Nămăești (comandant general de divizie Dumitru Cotescu - comandantul Corpului II Armată), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe șoseaua Câmpulung - Brașov. Inițial forțele române erau reprezentate de dinDivizia 22 Infanterie (comandant general de brigadă Aristide Razu) proaspăt intrată în dispozitiv de luptă după sosirea din zona operației de la Flămânda. Acesteia avea să i se alăture începând cu noaptea de 7/18 octombrie Divizia 12 Infanterie (comandant general de brigadă Traian Găiseanu) retrasă de pe frontul
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
22 Infanterie (comandant general de brigadă Aristide Razu) proaspăt intrată în dispozitiv de luptă după sosirea din zona operației de la Flămânda. Acesteia avea să i se alăture începând cu noaptea de 7/18 octombrie Divizia 12 Infanterie (comandant general de brigadă Traian Găiseanu) retrasă de pe frontul din Dobrogea. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase forțe ale Armatei 9: Corpul I Rezervă cu două divizii de infanterie - Divizia 76 Infanterie germană și Brigada 8 Munte austro-ungară. Comandant al "Grupului Nămăești" Comandanți
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
18 octombrie Divizia 12 Infanterie (comandant general de brigadă Traian Găiseanu) retrasă de pe frontul din Dobrogea. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase forțe ale Armatei 9: Corpul I Rezervă cu două divizii de infanterie - Divizia 76 Infanterie germană și Brigada 8 Munte austro-ungară. Comandant al "Grupului Nămăești" Comandanți de divizie Comandant al Armatei 9 Comandanț al Corpului I Rezervă Comandanți de divizie Planul german prevedea executarea unei lovituri frontale cu Divizia 76 Infanterie concomitent cu o manevră de învăluire dinspre
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
Comandant al "Grupului Nămăești" Comandanți de divizie Comandant al Armatei 9 Comandanț al Corpului I Rezervă Comandanți de divizie Planul german prevedea executarea unei lovituri frontale cu Divizia 76 Infanterie concomitent cu o manevră de învăluire dinspre vest executată de Brigada 8 Munte austro-ungară. Pe de altă parte, ordinul dat forțelor române de către comandantul Armatei 2, generalul Averescu, cerea opunerea unei rezistențe puternice, precizând imperativ că: "Retragerea de pe pozițiunile actuale nu se va face decât prin ordine; ea se va executa
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul Prahova (comandant general de brigadă Arthur Văitoianu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe șoseaua Ploiești - Brașov, cu Divizia 10 Infanterie (comandant general de brigadă Emanoil Manolescu Mladian) în flancul drept și Divizia 21 Infanterie (comandant general de brigadă Dimitrie Lambru) în flancul stâng. Ambele
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul Prahova (comandant general de brigadă Arthur Văitoianu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe șoseaua Ploiești - Brașov, cu Divizia 10 Infanterie (comandant general de brigadă Emanoil Manolescu Mladian) în flancul drept și Divizia 21 Infanterie (comandant general de brigadă Dimitrie Lambru) în flancul stâng. Ambele divizii făcuseră parte din gruparea de forțe destinată operației de la Flămânda și fuseseră aduse pentru a înlocui resturile Diviziei 4
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]