13,186 matches
-
singur într-o primăvară și cum am împușcat prima rață și am adus-o pe-o vijelie (care m-a scăpat de o pneumonie, căci trecusem Siretul înnot în Mercurea Paștelor la 25 Mart). Bucuria bătrânului. etc. Cum moare însfârșit bunicul. Cum o fetiță din neamul nostru, pe care bunicul a jucat-o de multe ori pe genunchi, numai de 4 ani, se află de față și întreabă ce are bunicul, cu un glăsușor argintiu așa de dulce, așa de frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rață și am adus-o pe-o vijelie (care m-a scăpat de o pneumonie, căci trecusem Siretul înnot în Mercurea Paștelor la 25 Mart). Bucuria bătrânului. etc. Cum moare însfârșit bunicul. Cum o fetiță din neamul nostru, pe care bunicul a jucat-o de multe ori pe genunchi, numai de 4 ani, se află de față și întreabă ce are bunicul, cu un glăsușor argintiu așa de dulce, așa de frumos! Sătenii: moș-Vasile Bujor și alții. Moare în casa veche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Paștelor la 25 Mart). Bucuria bătrânului. etc. Cum moare însfârșit bunicul. Cum o fetiță din neamul nostru, pe care bunicul a jucat-o de multe ori pe genunchi, numai de 4 ani, se află de față și întreabă ce are bunicul, cu un glăsușor argintiu așa de dulce, așa de frumos! Sătenii: moș-Vasile Bujor și alții. Moare în casa veche, cu ferestrele deschise. Pe masă un buchet de sulcină. Căci moare în toiul verii pe când vine pe aripa vântului mireazma fânului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai ales în seri lungi de iarnă, când stau la taifas și-și amintesc de el. Băiatul vede dragostea de la vamă, ticăloșia vameșiței, are de a face și cu pensionarul căpitan Farcaș, vede ce s-a petrecut cu moșu-său (bunicul său?) își trăește viața cu flăcăoanii lui, cu horile, cu fetele, dar în sufletul lui se învăluie vânturi de revoltă, și înțelege, înțelege foarte bine că moșul-său pândarul va ucide pe primar și înțelege că altfel nu se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a făcut. Mult mai târziu când amintirea s-a fixat pe deplin, am văzut că-i rupsesem coada. Și ca să nu observe ai mei jucăria abia făcută și stricată, am ascuns biciul subt un dulap. Și l-am uitat acolo. Bunicul Tincuței, moș Ion Andrușcă, țăran cuminte și trăind tihnit la țară, primește o telegramă de la nepoți. O telegramă vestind un lucru neînsemnat: că mama nepoților (fiica bătrânilor) nu poate veni de sărbătorile de iarnă la țară dintr-o pricină oarecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
coboare din "rangul" ei și să ia pe negustor, ca să poată să-și aibă căminul ei. Are cu negustorul doi băieți poate și o fată, două, lucru care interesează mai puțin. Unul din acești băieți, cel mai mare, moștenește de la bunică-su după mamă, boiernașul, dragostea pentru animale și plante, și după ce face în chip strălucit liceul, se duce la universitate să studieze științele naturale. Cam debil tată bătrân are o pneumonie gravă... În acest timp afacerile bătrânului negustor merg tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
orășel în majoritate unguresc, în câmpie. Locul de naștere al lui Arany Iános care a cântat pe eroul Toldy Miclos. Este aici un turn, care cuprinde și muzeul Arany. Fondatorul orășelului Boczkay voevod din veac XVII. ceteră scripcă acela aceia bunic bunică tată bătrân mamă bătrână dubit dubălărie mătușă moșneag pe brînci Ioane al meu! aesta aiasta zice (cântă) icea (aici) chizeș nouă (haine) maiu orătenie rânză rărunchiu plămâni a vărui a murui faur haizaș deșințat măi! 28 Aug. Vazcău. Munteni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o pușcă de vânătoare, în condiții nenormale. Fata a rămas în sama bunicilor, pe când mama cea mai frumoasă femeie cu putință, își căuta un rost, pe care dealtminteri, după multe pipăiri, l-a găsit. Eugenia era entuziasmată de petrecerea la bunicii ei, de priveliște, de casă, de rugăciuni, de biblioteca bătrânului dintr-o ladă, pe care o deschidea din când în când, ca pe o taină, de toate, și credea și pe bătrâni fericiți, pe când ei abia își duceau viața, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de nu mai trimet scrisoare mai adăți aminte și de mine Costică trimete ești sanatos de nu mai trimeț sau ești bolnav PARTEA a V-a (1944-1956) IANOȘ NĂZDRĂVAN ȘI OAMENI VECHI (aprox. 1944-1945) Mitiță. Ianoș. Servitorul. Bucătăreasa. Tatăl copilului. Bunicul. Mama. Un bătrân țăran. I De unde l-au adus pe Ianoș. Dela stână. Munții și turmele. Povestea baciului. II Urmările postului fals al lui Ianoș. III Bucătăria curții și servitorii cu poveștile lor. Ei sunt de părere că nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bunele relații care se puteau stabili temeinic cu Polonia, da din cetatea de scaun a Sucevei un nou privilegiu negustorilor lioveni, întărindu-le privilegiile mai vechi pe care aceștia le aveau de la unchiul său, Ștefan al II-lea, și de la bunicul său, Alexandru cel Bun, pe care-i place să-1 pomenească de atâtea ori în actele sale de cancelarie. Documentul din anul 1460 este deosebit de valoros. Simpla lui lectură îngăduie să cunoști cu foarte multe amănunte activitatea economică din Moldova secolului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aprilie, dăruia mănăstirii Pobrata un obroc de 10 butii de vin, două măji de pește, jumătate de piatră de ceara de la Târgu Frumos, și toate berbânțile de miere din desetina care se lua din satele mănăstirii „pentru mântuirea sfânt-răposatului nostru bunic, Alexandru cel bătrân”, pentru mântuirea „părintelui nostru, Bogdan voievod, și pentru sufletul și mântuirea mamei noastre Maria”, pentru sănătatea domnului și a cneghinei sale, Ovdotia și pentru copii lor Alexandru și Olena. Este singurul document în care mama domnului e
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a Poloniei. În tratatul semnat la Suceava la 28 iulie 1468, domnul se angaja să-l ajute pe rege „după puterea noastră și după vechile tratate, precum au fost statornicite demult, de cei dinaintea noastră, îndeosebi de bătrânul Alexandru Voievod, bunicul nostru, și de Țara Moldovei”. Ajutorul militar pe care urma să-l dea domnul nu mai era unul fără rezerve, ci „după puterea noastră”. Ștefan cel Mare promite că atunci „când va da Dumnezeu și domnul nostru domnia sa craiul, călătorind
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se poate formula, credem, presupunerea că Ștefan cel Mare a purtat, vreme de câțiva ani, un război nedeclarat împotriva regelui Cazimir”. Nu a făcut imprudența să atace Polonia și Lituania, s-a mărginit să organizeze incursiuni peste Ceremuș, în „țara bunicului său”, Pocuția, din moment ce regii poloni nu au restituit împrumutul dat de Petru I, în 1388, împrumut pentru care Procuția fusese dată domnului român, drept gaj. Pe lângă pagubele materiale și dezorganizarea provinciei, se realiza și un câștig pe plan demografic: locuitorii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
partea domnului Moldovei.” În această vreme, solul lui Ștefan, Ilie Steclea, le spunea liovenilor să nu se teamă, negustorii lioveni pot veni liniștiți în Moldova, deoarece domnul nu vrea să aibă război cu regele, el și-a luat doar țara bunicului său. Prin solul său, Ștefan îl ruga pe starostele de Liov, Stanislav de Chodcze (Chodeck) să intervină pe lângă rege: „Acum te rog să mijlocești la Maiestatea Sa Regele, ca să dea pace acestei țări și să renunțe la ea; care țară
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ivan Damianovici. Acestea îi dau domnului trei sate: Rușii, Călugărenii și Dumeștii, pe care aveau privilegiu de la Alexandru cel Bun. În schimbul celor trei sate, domnul dă nepoatelor lui Ivan Damianovici patru sate. Două dintre aceste sate Ștefan le moștenise de la “bunicul nostru, Alexandru voievod”. Ștefan mai cumpără alte două sate și le dă nepoatelor lui Ivan Damianovici. Celelalte trei sate, pe care domnul le primise în schimb, le dăruie mânăstirii Dobrovăț. La 22 martie 1500, domnul face iarăși un schimb de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sat dintre satele noastre, anume unde a fost Fete, pe Bogdana și o siliște în același hotar, pe Trotuș, anume unde a fost Oană din Moișa, care sate ne-au rămas de la Vâlcea și de la cneaghina lui Olga, din privilegiul bunicului nostru, Alexandru cel Bun.” Dintr-un privilegiu dat la 6 aprilie 1488 aflăm că de la Vâlcea și de la Olga, soția sa, a mai rămas și seliștea Gromobitna, la Nistru, pe care Ștefan o dă în schimbul satului Grecii, pe care îl
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sine un diac, dar nu și o cancelarie, care să asigure valabilitatea unor privilegii date în această cancelarie. Ca să nu mai amintim că la 2 februarie 1503, Iurie Cupcici dăruia Putnei, la moartea sa, și satul cu curtea și cancelaria bunicului, dacă o fi existat așa ceva, plus alte două sate care formează temeiul, ocina de la care pornise formarea domeniului său. Dar chiar în anul în care începe numărătoarea noastră, la 14 octombrie 1473, are loc un proces în care Petrea, stolnicul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din Tighina, și nimeni altul, să nu ia nici vamă, nici pripas, nici nimic altceva. La 6 iunie 1455, era reînoit privilegiul dat în 1452. În primul privilegiu dat de Ștefan cel Mare, la 8 septembrie 1457, era întărită dania bunicului său, Alexandru cel Bun, care cuprindea vama din târgul de la Bacău și de la Tazlău “și pietrele de ceară din târgul Bacău și morile din sus de Bacău, pe care le-au întemeiat cu banii lor și moara la Câmp care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Ivan Damianovici schimbau, la 26 noiembrie 1499, cu domnul, satele lor de pe Dobrovăț, anume Rușii, unde a fost curtea lui Stan al lui Popa, satul Călugărenii, unde a fost Giurgiu Călugărul, al treilea sat Dumeștii, unde a fost Dadul. Bunicul avea pe cele trei sate un privilegiu de la Alexandru cel Bun. Pentru cele trei sate, Ștefan a dat patru sate: două sate pe Bujor, Dumbrăveni, unde a fost Belici, altul Radotești, unde a fost Borta. Ștefan avea un privilegiu pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o dăruie mânăstirii Putna. La 12 martie 1488, domnul întărea Mitropoliei satul Mihăești, pe Brădățel. În aceași zi, îi întărea Mitropoliei și satul Averești. Tot în aceași zi, 12 martie 1488, Ștefan cel Mare întărea dania “sfânt a dormitului nostru bunic, domnul Alexandru și daniile unchilor noștri” satele: Vlădeni, cu moară, mai sus, în același hotar, satul Sârbi pe Șomuz, apoi satul Mihăești, la Podul de Piatră, mai sus de Bohrinești, așezat pe Șomuz, pe ambele maluri, cu moară la Brădățel
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fost puse noi lespezi din marmură pe mormintele lui Bogdan I, străbunicul său, cum apare în inscripție, Lațcu, strămoșul său, Ștefan I, strămoșul “care i-a bătut pe unguri la Hindău”, Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun, numit în inscripție “bunicul său”, Bogdan, unchiul său, fiul lui Alexandru cel Bun. Primul document, în care este menționată Episcopia Rădăuților, datează din 6 iulie 1413. Alexandru cel Bun dăruia soacrei sale Anastasia, Coțmanul Mare cu cătunele sale, urmând ca după moartea ei satele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
15 martie 1490, aflăm că Alexandru cel Bun a dat Episcopiei Rădăuților 50 de biserici cu popi. Ștefan cel Mare întărea aceste biserici, 44 în ținutul Sucevei, șase în ținutul Cernăuți, “care acele biserici cu popii au fost date de bunicul nostru Alexandru voievod”. La 30 august 1479, domnul acorda lui chir Ioanichie, episcopul Rădăuților și urmașilor săi, dreptul de judecată asupra locuitorilor din satul Rădăuți. Nici un boier, nici starostii, și nici soltuzii și pârgarii din Suceava, și nici cei din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de legitimitate imperială, pe care le implica acoperământul amintit. Descoperirile arheologice au identificat plăci de ceramică decorate cu vulturi bicefali, existente mai înainte de domnia lui Ștefan cel Mare. Ideea imperială era prezentă în Moldova. În titulatura lui Alexandru cel Bun, bunicul lui Ștefan, de pe un epitrahil, întâlnim următoarea formulă: Io, Alexandru Voevodu autokrator pasis Moldovlahias kai Parathalasias, soția domnului fiind autokratorisa pasis Moldovlahias. Prima mireasă a adus-o Ștefan în 1463 de la Kiev. Este vorba de Evdochia, căreia i se spune
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nume terminat în ”escu”, este destul de complexă, dar și contradictorie. Într-un interviu acordat unei prestigioase publicații de după 1989, Ion Iliescu, căci despre el vom vorbi în acest capitol, afirma, că el poate fi rodul unor transhumanțe, mai ales că bunicul său dinspre tată, Vasili Ivanovici a venit din Rusia, de unde a fost stabilit până în 189, când a fost expulzat de poliția țaristă (Ohrana), ca element periculos, cu idei subversive. S-a stabilit în Oltenița, apoi la Ulmeni, comună din apropierea orașului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în Oltenița, apoi la Ulmeni, comună din apropierea orașului dunărean, schimbându-și numele în Vasile Penu. Rupând legăturile cu familia sa, Alexandru Iliescu și-a abandonat propriul fiu, născut la 3 martie 1930, căruia i-a pus numele de botez, Ion. Bunicii paterni l-au crescut pe Ion Iliescu, în casa bătrânească de pe Ion Heliade Rădulescu, nr 8, din Oltenița. Între timp, Ion Iliescu va mai avea încă trei frați: Crișan, Eugen și Mihai. Viașa aventuroasă a tatălui său, muncitor ceferist, dar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]