11,853 matches
-
nas și din gură, dar asta nu-1 prea preocupă. În sfârșit, obosit și gâfâind din cauza efortului, Îl aud urlând: „Marș la baraca, banditule, și te spală!” Mi-am luat haină de jos, pe care, În timp ce colectăm loviturile lui Popescu, o călcasem În picioare, am luat felinarul răsturnat și am dat să intru În baraca; făcusem vreo câțiva pași și tocmai văd pe Matei Vasile, cel mai fioros brigadier din lagăr, scoțând capul pe o ferestruica de la o altă baraca din apropiere
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
parte deputatul PSD Ristea Priboi a făcut POLIȚIE POLITICĂ! Nici procesele intentate victimelor și nici cecurile În alb pentru bună purtare semnate de partidul de guvernământ nu vor putea să șteargă probele concrete, mărturiile vii ale oamenilor care au fost calcați În picioare de securiști. Istoria lui Alexandru Tăcu Începe În anul 1952. Refuză să depună jurământul militar pe steagul Republicii Populare motivând că nu recunoaște regimul recent instalat În România. Este condamnat și execută 4 ani de Închisoare că deținut
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
vehemențe la adresa fostei conduceri de partid și de stat. Scenă pe care a concertat tânără trupa din Bârlad era Împânzita de tomuri ale „conducătorului iubit” care ne Învățau drumul României spre o țară multilateral dezvoltată. Picioarele liceenilor din Bârlad au călcat pe aceste volume, sloganele afișate pe pereții amfiteatrului din Copou fiind sugestive: „Pierdut zâmbet, Îl declar nul”. Spectacolul trist prezentat de grupul „Viră” din Bârlad, influențat de versurile lui Malin Tăcu, au marcat auditoriul, care nu de puține ori a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
săi În București a trimis-o direct În Evul Mediu. Sub sceptrul sau roșu au Înflorit gropile comune, s-au spoliat bogățiile României, sub privegherea lui atentă și grijulie tovărășii de ideologie roșie și-au construit imperii financiare, bancare, mediatice, călcând pur și simplu În picioare demnitatea, bună credință, ființa românilor. Sub sceptrul sau au distrus eternă și fascinantă Românie mureșani, zaheri, voicani... Sub privegherea lui au scris cartea neagră a existenței românilor indivizi de țeapă unui Ion Stoica, Miron Cozma
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ton când vorbești despre un lucru atât de puțin important pentru noi precum Republica Moldova? Românii e deștepți Prezumția de nevinovăție Radu Pavel Gheo Aurică avusese un ghinion extraordinar. La început părea să meargă bine: autobuzul era plin ochi, lumea se călca în picioare, iar șoferul frâna mereu și bulucea oamenii unii peste alții la fiecare semafor. Așadar, lui Aurică nu i-a fost greu să scoată portofelul din buzunarul fraierului ăla cu balonzaid. Apoi a dat să se împingă încet-încet spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
am fi fost responsabili pentru el (poate ăsta e patriotismul), acum Mungiu trebuie să se facă mic și să-și asume cele două „ratări“, căci numai el e de vină, iar noi ne-am ambalat degeaba. Bașca îi mai și calcă hoții casa de la Iași și îi fură laptopul. Oare aceștia or fi fost tocmiți de Julian Schnabel? Uite un străin cu suflet de român. Schnabel a declarat cu puțină vreme în urmă, înainte să ia două Globuri de Aur, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
înțelese și, poate acceptate. Deocamdată, sugerez autorului să nu se oprească aici. Generozitatea Iașului și pasiunea lui, armonizate, pot aduce noi și substanțiale satisfacții intelectuale. De câte ori străbat ulițele Iașilor, mă trezesc adesea visând la vremurile când acei oameni minunați - junimiștii - călcau pe caldarâmul bătrânei cetăți purtând cu ei aura omului făcător de cultură. La fiecare colț de uliță, mă aștept să-i întâlnesc. De multă vreme, însă, visez să vă invit - imagunar, se înțelege - prin Iașii de odinioară, cu gândul ascuns
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
iubire/ Mă îndârjesc în ele în ele și-a lor înfăptuire (III, p. 201). Alteori, însă, el introduce inovații importante, cum ar fi supraviețuirea Antigonei, miracol care îi permite eroinei să rostească profeția finală cu privire la destinul glorios al Atenei (V). Călcând cu exactitate pe urmele precursorilor sau abătându-se de la drumul deschis de aceștia, Victor Eftimiu are mereu în vedere tragediile eline alese drept suport al propriilor încercări dramatice. Autorul modern elimină unele elemente caracteristice ale tragediei grecești care i se
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în inima Kasandrei ( Să știi : nu-mi prea plăcea/ Cum te privea Kasandra - III, 335). Klytemnestra e înciudată pe soțul ei pentru eternele lui infidelități (O sclavă poleită la masa mea a pus :/ În patul meu, pe tronul cetăților atreie,/ Călcându-mi în picioare mândria de femeie - V, p. 395), dar decide să-l omoare ca răzbunare pentru sacrificarea inutilă a Ifigeniei. Ea ajunge astfel la crimă din simțul matern ultragiat (Sunt mamă, Agamemnon, sunt mai presus de zei ! - II, p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
filosof : ordonă ca, în așa-zisa călătorie de întoarcere acasă, el să fie dus la Egina aflată în război cu Atena și abandonat în puterea locuitorilor acesteia, deciși să-l ucidă pe primul reprezentant al cetății inamice care le-ar călca insula. Planul criminal eșuează doar parțial : în ultima clipă, Platon scapă de condamnarea la moarte cerută de egineți, însă este vândut ca slav lui Anniceris din Cyrene. Autocratul care l-a chemat pe Platon la Siracuza ajunge să vadă în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
audă ciripind, dar defel dornici să asculte cuvinte serioase (IV 27). Două dintre interludiile consacrate întâlnirilor dintre Diogene și alți oameni de vază ai timpului sunt alcătuite aproape exclusiv din pasaje împrumutate din opera lui Diogenes Laertios. Astfel, filosoful cinic calcă pe trufia lui Platon cu altă trufie, după cum remarcă interlocutorul lui (IV 26) ; apare cu un cocoș jumulit în fața celor cărora elevul lui Socrate le arăta că omul e un animal biped, dar fără pene (VI 40) ; se întreabă dacă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pentru că ar face bine n tablou (III, p. 405). Complotistul anunță că se va strecura pe furiș către inamic pentru a-i împlânta cuțitul ăsta în spate, apoi îl va strânge de gât și, în cele din urmă, îl va călca în picioare, partenerul de discuție admiră aceste scene de mare efect, însă îl sfătuiește să aștepte câteva clipe într-o emoție reținută și plină de dramatism înainte de a se repezi la dușman și îl invită pe adevăratul, Marele Agamemnon, venit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a istoriei lui Titus Livius (p. 73). În piesă, Brutus menționează îndemnul preotului de la Delfi de a se pune la adăpost prin simularea stupidității, histrionismul fiind o condiție a supra viețuirii în vremuri tulburi : Acolo unde legea și dreptul sunt călcate în picioare și nu mai e nicio nădejde de viață, numai disprețuit de toți ești în siguranță (I, p. 29). Cuvintele reproduc exact un pasaj livian (p. 86 a traducerii), cu unica diferență că la autorul antic reflecția respectivă aparține
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
rezervă viitorul celor din preajma lui. Astfel, el le spune copiilor lui Brutus că nu se vor mai întoarce decât o dată la treapta unde s-a depus jurământul, în fapt locul execuției lor care urmează peste puțin timp (Pașii voștri au călcat aici urzeala nevăzută a destinului. O singură dată veți mai veni aici... - I, p. 43). Când Aquillius se repede cu pumnalul la Publicola, Petronius îl reține spunându-i că ar putea să facă din el o statuie a intervenției neputincioase
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
durere în plus, o năzuință neexprimată, un ideal pe care partea masculină îl vâna tacit ca pe o moștenire de onoare, să împlinim idealul intelectual al celui ce depășise pentru prima oară condiția sa socială și să încercăm "să îi călcăm pe urme", pe calea cunoașterii. În convorbirile tatei cu noi, mai ales când trăgeam cu coasa și păream niște intelectuali în embrion, care ne întreceam recitând versuri de George Coșbuc, preferatul tatei, Eminescu, Alecsandri sau chiar Octavian Goga și, ciudat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
citiri de cărți bune și folositoare, care din călătorii, care din întâlniri și adunări cu oameni de neamuri luminate, să-l împărtășim compatrioților noștri și să-l sădim în pământul nostru spre rodire.” Dinicu Golescu 5. „Carte nu știe dar calcă popește.” Anton Pann 6. „Cu ce dascăl locuiește, Așa carte-alcătuiește.” Anton Pann 7. „De-ți este dragă cartea, citește, ascultă și învață!” „Cărare pe scurt (Predoslovie), Bălgrad, 1685 8. „Atâta să citim, cât după ce am lăsat cartea din mână să
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
am trecut în clasa a II-a, promovând toate examenele. Dirigintele ne-a sărutat pe toți în semn de rămas bun și ne-a spus să venim la o mare serbare dată de liceul nostru duminica viitoare. Duminecă cu uniforma călcată de bunica și proaspăt tuns am mers la serbare. Deși au trecut atâția ani nu pot să uit ce emoționantă a fost acea serbare. Elevii din clasele superioare au recitat poezii patriotice, apoi un cor a interpretat diferite melodii. Dar
UN EPISOD DIN REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Anatol Muşceleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1693]
-
Trebuie să ajungă la spital la 11 fix. Dar, după obiceiul casei, hainele și pantofii i-au dispărut. Între timp, au îmbrăcat-o într-o cămașă jegoasă, absolut dezgustătoare. Se înfurie: "Unde-mi sunt hainele?" Așa-zisa infirmieră continuă să calce fără să-i răspundă. Liftul a rămas deschis la etajul lor. Se ridică hotărâtă să iasă, așa, în cămașă, să caute o cabină telefonică și să-și sune soțul. Nu poate să rateze o întâlnire atât de importantă. "Atenție, o să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
său, pe soția lui, pe cei doi băieți ai lor și de câtă reputație de onestitate și rigoare morală se bucura avocatul printre confrații lui... Se întoarse acasă și aruncă ziarul pe masă, în fața mamei lui care se pregătea să calce (își completa veniturile ca lenjereasă): uite, protectorul tău a crăpat. Biata femeie nu a auzit insulta, a luat ziarul și s-a uitat la fotografii. El e, spuse zdrobită, n-o să mai poți face facultatea. Nu e în stare să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
trupul gol și contorsionat, acoperit puțin de nisip. Sângele închegat îi sudase coama magnifică într-o masă vâscoasă. Doar, pe frunte, o șuviță, fluturată ușor de briză și parcă aparținând altei realități, amintea de fosta splendoare. De jur împrejur, nisipul călcat în picioare arăta că victima încercase să se apere. Îngenunche lângă moartă și, cu fața în mâini, izbucni în plâns. Ar fi trebuit să cheme poliția, dar nu mai exista poliție... Ucigașul știa că putea acționa în deplină impunitate. Soarele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
unde colegele ei își făceau temele pentru a doua zi, și a intrat ca un automat în programul zilei care se îndrepta spre final. Într-o stare de cvasianestezie, Nel făcu o vizită călugăriței care era și lenjereasă. O găsi călcând. În atmosfera înăbușitoare a camerei, călugărița se relaxase întrucâtva. Își scosese reverenda neagră și rămăsese într-un corsaj ușor, care lăsa să i se vadă brațele viguroase, și într-un jupon alb. Dar își păstrase boneta neagră în formă de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și sa "împingă" Rusia înspre "stepele asiatice"și pentru a recupera teritoriile pierdute în 1918. Desigur, lui Hitler îi repugnă să trateze cu o putere comunistă și ezită îndelung să o facă, dar pînă la urmă se hotărăște să-și calce pe inimă pentru avantajul de a avea mînă liberă în Est, în timp ce își reglează conturile cu Polonia, apoi cu democrațiile occidentale. Spre surpriza generală, în momentul în care semnarea convenției militare cu francezii și britanicii părea iminentă, între Germania și
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
desenate pentru tineri, inspirate de "comics-urile" americane, de emisiunile de varietăți difuzate la radio etc. Muzica ușoară, opereta, dar mai ales cîntecul care înainte de război făcuse epocă în "café concertul" din multe țări europene, reușesc să-și găsească pe calcă undelor o audiență care se extinde în toate colțurile continentului. Două mijloace de răspîndire în masă a culturii vor juca un rol determinat și vor sublinia admirația exagerată a epocii pentru distracțiile colective. Mai întîi sportul, practicat pînă la război
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
vedea tot mai mult în puternica Biserică Catolică, adevărat stat în stat susținut de Ioan Paul al II-lea, o structură foarte greu de distrus, în care putea să se încadreze. De aceea, echipa de la conducere a trebuit să-și calce repede pe conștiință și să suspende starea de asediu în decembrie 1982, eliberînd și toate persoanele arestate cu un an în urmă și condamnînd în 1985 la ani grei de închisoare pe polițiștii care îl asasinaseră în octombrie 1984 pe
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
că în lumea întreagă nu s-ar mai găsi păreche". Dincolo de timp, orașul nostru și-a păstrat ființa vie, a rămas un loc binecuvântat. Privim colinele lui cu amețitoare miresme de pe care răsar miraculos turnurile clopotnițelor, privim seninătatea cerului ocrotitor, călcăm pietrele străzilor lui cu vibrații adânci, simțim monumentele și clădirile urbei ca pe niște făpturi apropiate, peste tot spațiul acesta își poartă ambianța magică și atmosfera unică. Mai presus de toate însă spiritul locului, genius loci, se exprimă prin sensibilitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]