10,800 matches
-
Adémar de Chabannes (sau "Adhémar de Chabannes") (n. cca. 988 - d. 1034) a fost un călugăr francez din secolul al XI-lea, istoric, compozitor, dar și un falșificator de succes. Adémar s-a născut la Chabannes, un sat actualmente situat în Haute-Vienne. Educat la mănăstirea Sfanțului Marțial din Limoges, el și-a petrectu viața că monah
Ademar de Chabannes () [Corola-website/Science/328099_a_329428]
-
cei 12 apostoli. De asemenea, cronicarul a suplimentat slabă documentare asupra presupusei 'apostolicități' a lui Marțial, măi întîi cu o "Viață" falsificată a lui Marțial, care ar fi fost compusă de către succesorul acestuia, episcopul Aurelian. Din păcate pentru Adémar, un călugăr călător, Benedict de Chiusa, originar din Lombardia, a denunțat presupusa "Viață" a lui Marțial ca fiind un fals. Cuvântul s-a raspandit, iar tânărul călugăr, până atunci considerat că promițător, a căzut în dizgrație. Reacția lui Adémar a fost aceea
Ademar de Chabannes () [Corola-website/Science/328099_a_329428]
-
care ar fi fost compusă de către succesorul acestuia, episcopul Aurelian. Din păcate pentru Adémar, un călugăr călător, Benedict de Chiusa, originar din Lombardia, a denunțat presupusa "Viață" a lui Marțial ca fiind un fals. Cuvântul s-a raspandit, iar tânărul călugăr, până atunci considerat că promițător, a căzut în dizgrație. Reacția lui Adémar a fost aceea de a crea fals după fals, inventând practic un conciliu la anul 1031 care să confirme statutul "apostolic" al lui Marțial, creând chiar o scrisoare
Ademar de Chabannes () [Corola-website/Science/328099_a_329428]
-
tot mai multe progrese. În 1595 jesuiții au sosit în oraș pentru a promova Contrareforma și au preluat controlul asupra Bisericii Sf. Ioan. Oficialii protestanți au încercat să limiteze influxul populațiiei catolice în oraș, cu atât mai mult cu cât călugării iezuiți și dominicanii dețineau deja controlul asupra majorității bisericilor cu excepția catedralei Sf. Maria, singura care aparținea protestanților. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea tensiunile dintre catolici și protestanți au crescut în intensitate. În 1645 o discuție (Colloquium
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
Chronica Thornica"), apropiat al lui Rösner și predecesorul său în funcția de primar, care va fi grațiat pe 12 decembrie și va emigra la Danzig (Gdańsk). Ultima biserică protestantă din oraș (Sf. Maria) va fi confiscată de catolici și atribuită călugărilor franciscani care au oficiat aici o slujbă chiar în ziua execuției (7 decembrie 1724), dată care de atunci este comemorată de protestanți ca fiind ziua execuției martirilor. În același timp au mai fost confiscate și acordate catolicilor o școală protestantă
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
împăraților Sfântului Imperiu Roman. Istoria abației în Evul Mediu este marcată în principal de eforturile comunității religioase de a menține o respectare a Regulii Sf. Benedict în mijlocul diverselor presiuni cauzate de evoluțiile sociale externe. De-a lungul timpului, prin urmare, călugării au îmbrățișat în mod repetat diverse reforme și mișcări reformatoare menite să aducă o revenire la principiile de bază ale vieții benedictine. În cea mai mare parte, aceste reforme au condus la creșterea spirituală și economică și o creștere numerică
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
de Apulia a fost asasinat în 1051, Godefroi a primit sarcina de a-l avea în grijă pe fiul acestuia, Richard. În acea perioadă, Godefroi a întemeiat, probabil pe locul unei pustnicii, mănăstirea Santa Maria di Colonna, populând-o cu călugări de la Montecassino și consturindu-i un turn defensiv aflat încă în picioare. În mai 1063, Godefroi a reușit să cucerească Taranto, pe care în cele din urmă l-a transformat în orașul său de reședință. Cu acea ocazie, el a preluat
Godefroi de Taranto () [Corola-website/Science/328200_a_329529]
-
Era însoțit de trei voluntari din Germania și Austria și avea mandat pentru o misiune socială planificată inițial să dureze 6 luni (inițierea unui dialog cu copiii străzii și înființarea unui adăpost pentru aceștia). Observând dimensiunea nevoilor copiilor străzii bucureșteni, călugărul a solicitat superiorilor din ordinul său monastic acordul pentru continuarea activității, în România. În calitate de asociație de sprijin, Caritas Austria a susținut continuarea activității acestuia doar pentru o perioadă, după care preotul a trebuit să se descurce singur. În timp, asistența
Georg Sporschill () [Corola-website/Science/328213_a_329542]
-
acestuia în cadrul unui atac împotriva stăpânirii bizantine din Apulia. În comparație cu tradiția salernitană, pentru tradiția de Gargano există două surse primare: "Gesta Roberti Wiscardi" a lui Guglielmo de Apulia, datată în 1088-1110 și "Chronica monasterii S. Bartholomaei de Carpineto" aparținând unui călugăr pe nume Alexandru, scrisă circa un secol mai târziu și bazându-se pe opera lui Guglielmo de Apulia. Unii istorici moderni au combinat cele două tradiții, John Julius Norwich chiar sugerând că întâlnirea dintre Melus și normanzi ar fi fost
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
urma de multă vreme ritul bizantin. Guiscard a pus bazele unei noi catedrale în Salerno, ca și ale mănăstirii normande de la Sant'Eufemia în Calabria. Aceasta din urmă, devenită faimoasă pentru corul său, a început ca o comunitate a 11 călugări din Saint-Evroul din Normandia sub abatele Robert de Grandmesnil. Cu toate că relația sa cu papalitatea a fost mai degrabă instabilă, Guiscard a preferat să se afle în buni termeni cu Sfântul Scaun și a făcut gestul de a-și părăsi prima
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
de regatul maghiar. Încercările militare ale sale au creat o sciziune uriașă între monarh și nobilii maghiari într-un moment în care mongolii se pregăteau să atace Europa . Regale a fost informat despre marea amenințare mongolă de Fratele Julianus, un călugăr dominican, care vizitase regiunea considerată leagănul populației maghiare, Magna Hungaria în 1235. În anii care au urmat, mongolii i-au alungat pe cumani, care dominaseră regiunile vestice ale stepei euroasiatică. Liderul tribal Köten a acceptat vasalitatea regelui Bela al IV
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
deținută de arhiepiscopul de Salzburg: cele două funcții au fost deținute întotdeauna de un aceeași persoană. În Evul Mediu Mănăstirea Sf. Petru a fost cunoscută prin excepționala sa școală de copiști. În 1074 arhiepiscopul Gebhard de Salzburg a trimis câțiva călugări la mănăstirea filială instituită recent la Admont din Marca de Stiria. În secolul al XV-lea, mănăstirea a adoptat Reformele de la Melk. În 1623 arhiepiscopul Paris Graf von Lodron a fondat Universitatea benedictină din Salzburg, care până la dizolvarea ei în
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]
-
benedictin (""Kolleg St. Benedikt""), din care s-a reîntemeiat mai târziu Universitatea din Salzburg. În 1927 Mănăstirea Sf. Petru a fost ridicată la statutul de abație. În perioada național-socialismului călugării au fost alungați, dar mănăstirea nu a fost desființată, iar călugării au revenit după război. Clădirea actuală în stil romanic de la poalele laturii de nord a dealului Mönchsberg a fost sfințită în 1147. Una dintre orgi au fost construite în cafas în 1444 de către Heinrich Traxdorf din Mainz. În timp ce turla a
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]
-
Haydn, Sigismund von Neukomm, Robert Führer și Karl Santner. Abație deține, de asemenea, colecții de picturi, opere de artă, minerale, mobilier, instrumente muzicale, un cabinet de numismatică și un cabinet de curiozități naturale (neaccesibil). În scopul de a oferi tinerilor călugări și călugărițe benedictine vorbitoare de limbă germană posibilitatea de a-și aprofunda educația lor pe teme monahale, Conferința Abaților din Salzburg din anul 2000 a înființat Institutul pentru Studii Benedictine pentru a servi la studierea și cercetarea Regulilor Sf. Benedict
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]
-
1602 călugării au consacrat prima biserică construită pe fundația unui turn medieval. Biserica se afla într-o pădure plantată în secolul al XV-lea. Extinzându-se treptat, mănăstirea a ajuns la forma sa actuală în jurul anului 1690. Timp de secole, călugării au fost independenți de arhiepiscopul local, subordonându-se doar Papei. În 1800 și 1809/1810 mănăstirea a fost ocupată și profanată de către trupele franceze, apoi în 1813 de către bavarezi. După Anschluss-ul din 1938 călugării au fost alungați din nou, urmând
Kapuzinerberg () [Corola-website/Science/328306_a_329635]
-
este unul dintre cei cinci munți aflați în orașul Salzburg, landul Salzburg, Austria, și are o înălțime de 540 m deasupra nivelului mării. El este numit după călugării benedictini de la Abația Sf. Petru de la poalele versantului nord al muntelui. formează peisajul istoric al orașului Salzburg cu versantul său lung constând din conglomerate ("Nagelfluh"). Masivul este un râu solidificat din piatră spartă, depusă ca într-o deltă în marea
Mönchsberg () [Corola-website/Science/328312_a_329641]
-
(în ) se află situată pe muntele Kapuzinerberg din Salzburg (Austria). Prințul-arhiepiscop Wolf Dietrich von Raitenau a răspuns la Reformă prin aducerea la Salzburg a două ordine ale călugărilor cerșetori: după franciscani, i-a adus în 1596 pe capucini. Viața simplă a capucinilor, care se apropia de spiritul evanghelic, trebuia să-i conducă pe oameni înapoi la Biserica Catolică. Ca și mănăstirea Nonnberg aflată deasupra orașului vechi (Altstadt), Mănăstirea
Mănăstirea capucină din Salzburg () [Corola-website/Science/328307_a_329636]
-
UNESCO. Pe locul actual al mănăstirii s-a aflat fortificația medievală Trompeterschlössl. Prin 1620 a avut loc deja o primă extindere a mănăstirii. În 1668 mănăstirea a devenit, alături de așezămintele monahale din Bolzano și Innsbruck, o mănăstire de pregătire a călugărilor capucini. Prin urmare, ea a trebuit să fie extinsă din nou în 1690 și prelungită până la zidurile masive ale bastionului. De atunci, mănăstirea este despărțită printr-un culoar de trecere în două curți mici. Mănăstirea a dobândit, astfel, forma sa
Mănăstirea capucină din Salzburg () [Corola-website/Science/328307_a_329636]
-
Prin urmare, ea a trebuit să fie extinsă din nou în 1690 și prelungită până la zidurile masive ale bastionului. De atunci, mănăstirea este despărțită printr-un culoar de trecere în două curți mici. Mănăstirea a dobândit, astfel, forma sa actuală. Călugării au rămas de-a lungul secolelor independenți de autoritatea principilor și a episcopilor, fiind subordonați numai papei. Principele-arhiepiscop Hieronymus von Colloredo, adept al iluminismului catolic (Aufklärung), nu a fost un susținător al ordinelor călugărilor cerșetori, considerați fără utilitate socială. Ca
Mănăstirea capucină din Salzburg () [Corola-website/Science/328307_a_329636]
-
a dobândit, astfel, forma sa actuală. Călugării au rămas de-a lungul secolelor independenți de autoritatea principilor și a episcopilor, fiind subordonați numai papei. Principele-arhiepiscop Hieronymus von Colloredo, adept al iluminismului catolic (Aufklärung), nu a fost un susținător al ordinelor călugărilor cerșetori, considerați fără utilitate socială. Ca urmare a tensiunilor interne, el a împărțit vechea provincie capucină Tirol-Salzburg. În 1810/1811 mănăstirea a fost apoi preluată de francezi, grădină mănăstirii fiind confiscată și folosită ca pășune pentru cai. În 1813, mănăstirea
Mănăstirea capucină din Salzburg () [Corola-website/Science/328307_a_329636]
-
urmare a tensiunilor interne, el a împărțit vechea provincie capucină Tirol-Salzburg. În 1810/1811 mănăstirea a fost apoi preluată de francezi, grădină mănăstirii fiind confiscată și folosită ca pășune pentru cai. În 1813, mănăstirea a fost ocupată de bavarezi, iar călugării au trebuit să se mute din nou, timp de 13 săptămâni, în mănăstirea franciscană. Perioada nazistă a fost chiar mai grea. În 1939 mănăstirea și biserica au fost confiscate. Clădirile urmau a fi dărâmate pentru a face loc unui viitor
Mănăstirea capucină din Salzburg () [Corola-website/Science/328307_a_329636]
-
mănăstirea și biserica au fost confiscate. Clădirile urmau a fi dărâmate pentru a face loc unui viitor "Gauforum" gigantic. Frații și-au continuat activitatea în acest timp în Maria Plain. Grădina mănăstirii a fost ocazional deschisă pentru public. După întoarcerea călugărilor în 1945, în clădirile mănăstirii locuiau mulți refugiați, iar viața religioasă a trecut printr-o perioadă foarte tulbure. Ultima renovare majoră a mănăstirii a avut loc în anii 1980-1983. Atunci au fost redescoperite vechea fântână cu îngeri și vechiul portal
Mănăstirea capucină din Salzburg () [Corola-website/Science/328307_a_329636]
-
1756 în conflict cu superiorii săi monastici, motiv pentru care s-a transferat la mănăstirea "Buna Vestire" din insula sa natală Skopelos - așezământ ctitorit de familia sa, de unde după șase luni a plecat la Mănăstirea Xiropotamou de la Muntele Athos. Acolo, călugărul - acum numit Chesarie - a primit sarcina de a se reîntoarce în Principatele Dunărene pentru a obține subsidiile necesare renovării bisericii mănăstirii. În 1757, împreună cu alți doi călugări, s-a îndreptat în acest scop spre Țara Românească, unde a fost primit
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
de unde după șase luni a plecat la Mănăstirea Xiropotamou de la Muntele Athos. Acolo, călugărul - acum numit Chesarie - a primit sarcina de a se reîntoarce în Principatele Dunărene pentru a obține subsidiile necesare renovării bisericii mănăstirii. În 1757, împreună cu alți doi călugări, s-a îndreptat în acest scop spre Țara Românească, unde a fost primit cu onoruri de fostul său principe Constantin Mavrocordat și de către populația Bucureștiului. După nouă luni, nereușind să obțină decât promisiuni în locul fondurilor, s-a îndreptat spre Moldova
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
-și atingă scopul propus. În 1758, odată ce Scarlat Ghica a fost instalat în scaunul Țării Românești în locul lui Constantin Mavrocordat, acesta a continuat prin metode similare să-și stipendieze protejatul de la Muntele Athos (revenit și el la nord de Dunăre). Călugării au obținut și veșminte și obiecte sacerdotale - atât cât puteau încărca pe o corabie, precum și alte donații financiare și de terenuri de la potentații locali ai vremii (printre care se afla și noul principe al Moldovei, Ioan Teodor Calimah. Ulterior Dapontes
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]