11,879 matches
-
și el o deschide cu telecomanda. — Ai primi mesajul meu, da? zice. În legătură cu bagajul. — Da, l‑am primit. Uite‑l. Îi arăt foarte sigură pe mine cea mai mică valijoară din lume, pe care o am de la un magazin cu cadouri pentru copii, din Guilford. E de pânză albă cu inimioare roșii cu tot felul de inscripții peste ele, și o folosesc drept port‑fard. — Ăsta e tot? zice Luke, uimit, și eu îmi înăbuș cu greu un chicot. Ha! Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Preț de o clipă simt că mă încearcă o oarecare invidie. Da, bine, nimic nu poate fi mai rău decât să te măriți cu Tom Webster, dar totuși. O rochie de 3000 de lire. Și o petrecere... și tone de cadouri... Zău, cei care se căsătoresc au totul, nu‑i așa? La etaj aud zgomot de foehn dinspre dormitorul alor mei și, în clipa în care intru, o văd pe Janice stând pe taburetul de la măsuța de toaletă, în capot, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
toată lumea se agită încoace și‑ncolo, cu treabă. Cu toții stau până târziu noaptea, deși nu sunt obligați s‑o facă și, pe la ora șapte, cineva deschide de regulă o sticlă de vin care trece de la unul la altul. Am un cadou pentru Mel, de ziua ei, care a fost ieri. Sunt foarte încântată de el - e un set absolut splendid de perne de la Conran Shop - și, în clipa în care îi întind sacoșa, de firmă își ține respirația. — Vai, Becky! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sunt. Mel a plecat? Mă apropii de biroul lui Mel cu sentimentul că am uitat ceva. Dar nu‑mi pot aduce aminte ce anume. O eșarfă? Am avut, oare, umbrelă? — S‑a dus să mănânce, zice Alicia. Mi‑a arătat cadoul de la tine. De mare efect. — Mersi, zic. — Deci. Surâde vag. Am auzit că Luke te ia cu el la New York. Cred că e plăcut să ai un iubit bogat. Doamne, ce vacă e! N‑ar îndrăzni să spună așa ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o să arate OK. — Bine, zice Tarquin, de parcă tocmai l‑aș fi pus să țină minte o complicată formulă matematică. O să încerc să țin minte. Îți trimit puloverul prin poștă? — Nu! spun, oripilată. E al tău, ca să‑l porți. E un cadou. — Mulțumesc, spune Tarquin. Îți mulțumesc... foarte mult, Becky. Face un pas spre mine și îmi dă un țoc pe obraz, iar eu îl bat stânjenită pe mână. În clipa în care dispare pe ușă, mă trezesc sperând să aibă noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dolari, ceea ce pare destul de mult; dar, dacă te gândești, și „un milion de lire italiene“ sună mult, nu? Și fac doar 50 de pence. În clipa în care vânzătoarea îmi întinde chitanța, chiar spune ceva de genul că e „un cadou“; iar eu zâmbesc radioasă, total de acord. Chiar un cadou! Vreau să zic, în Londra ar costa probabil... — Gina, te duci sus? mă întrerupe femeia, întorcându‑se către o colegă. Gina vă va conduce la etajul șapte, zice și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un milion de lire italiene“ sună mult, nu? Și fac doar 50 de pence. În clipa în care vânzătoarea îmi întinde chitanța, chiar spune ceva de genul că e „un cadou“; iar eu zâmbesc radioasă, total de acord. Chiar un cadou! Vreau să zic, în Londra ar costa probabil... — Gina, te duci sus? mă întrerupe femeia, întorcându‑se către o colegă. Gina vă va conduce la etajul șapte, zice și îmi surâde. — Da? zic, ușor confuză. Păi... OK. Gina îmi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
semn vioaie și, după ce ezit o clipă, o urmez, întrebându‑mă ce o fi la etajul șapte. Poate vreun salon special pentru clienții lui Kate Spade, cu șampanie gratuită sau așa ceva! Numai când ne apropiem de raionul intitulat „Ambalaje pentru cadouri“ îmi dau seama ce se întâmplă. Când am zis „cadou“, ea probabil că a înțeles că e... — Am ajuns, zice Gina veselă. Cutia inscripționată Saks e din partea casei... sau puteți alege un alt ambalaj de calitate din gama disponibilă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mă ce o fi la etajul șapte. Poate vreun salon special pentru clienții lui Kate Spade, cu șampanie gratuită sau așa ceva! Numai când ne apropiem de raionul intitulat „Ambalaje pentru cadouri“ îmi dau seama ce se întâmplă. Când am zis „cadou“, ea probabil că a înțeles că e... — Am ajuns, zice Gina veselă. Cutia inscripționată Saks e din partea casei... sau puteți alege un alt ambalaj de calitate din gama disponibilă. Am înțeles, spun. Păi... mulțumesc mult! Deși, sincer, nu aveam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mostră... O, nu mai pot rezista. Îmi cer scuze, spun, întorcându‑mă. N‑am vrut să trag cu urechea la conversația voastră... dar vreau să aflu un singur lucru. Ce e aceea reducere la mostră? Tot raionul de ambalaje de cadouri amuțește. Toată lumea se uită la mine, inclusiv doamna cu stiloul de argint. — Nu știi ce e aia reducere la mostră? zice până la urmă o fată cu geacă de piele, de parcă aș fi spus că nu știu alfabetul. — Păi... nu, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se află că sunt un zero barat - atunci totul s‑a terminat. O, Doamne. O. Doamne... OK, calmează‑te, îmi spun ferm. Pot s‑o fac. Pot s‑o fac. Și dup‑aia, am să mă răsplătesc cu un mic cadou. Azi‑dimineață am primit un e‑mail de la Daily Candy și se pare că e un mare centru comercial în SoHo care se numește Sephora, care are o promoție specială, pâna la ora patru. Fiecare client primește o pungă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Azi‑dimineață am primit un e‑mail de la Daily Candy și se pare că e un mare centru comercial în SoHo care se numește Sephora, care are o promoție specială, pâna la ora patru. Fiecare client primește o pungă cu cadouri și, dacă cheltuiești 50 de dolari, primești gratis un rimel! Uite, vezi, deja mă simt mai bine, doar gândindu‑mă la asta. OK, fetițo, haide. Făi praf!. Mă îmbărbătez și împing ușa. Brusc, mă aflu într‑un restaurant foarte elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
clipa în care împing ușa, mă simt și mai amețită. O, Doamne. E mai decât credeam. Muzica bubuie în boxe, fetele se vântură sub reflectoare, iar tipi îmbrăcați foarte la modă, cu tricouri polo și șepci negre, înmânează pungi cu cadouri. Mă uit ca vrăjită în jur: n‑am văzut în viața mea atâtea farduri. Șiruri întregi de rujuri. Șiruri întregi de lacuri de unghii. În toate culorile curcubeului. Și uite, sunt și niște scăunele pe care poți să stai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
unghii. În toate culorile curcubeului. Și uite, sunt și niște scăunele pe care poți să stai și să încerci tot ce vrei, cu bureței de demachiat și tot tacâmul. Locul ăsta e... pe cuvânt, e paradisul. Iau o pungă de cadou și o privesc. Pe ea se află inscripționată „Promisiunea Sephora“: „Toate lucrurile legate de frumusețe ne aduc împreună și revarsă un dulce parfum asupra vieții.“ Doamne, cât e de adevărat. De fapt, sunt niște cuvinte atât de înțelepte și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cum ți‑ai petrecut ziua. Zece Îmi bag telefonul în geantă ușor indignată. Hm! Ei bine, am să‑i arăt eu lui. Am să mă duc la Guggenheim chiar acum. În clipa asta. Imediat ce‑mi cumpăr fardurile și îmi primesc cadoul gratuit. Îmi umplu coșul cu tot felul de chestii de înfrumusețare, mă grăbesc la casă și semnez chitanța de credit fără măcar să arunc un ochi pe ea, apoi ies pe strada aglomerată. Așa. E 3.30, ceea ce înseamnă că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se poate spune că mă grăbesc să ies din magazin. Stau cel puțin zece minute, răsfoind cărți și îmbibându‑mă de atmosfera culturală. În cele din urmă, cumpăr o carte mare și grea, pe care am să i‑o fac cadou lui Luke, plus o cană foarte cool pentru Suze, niște creioane și un calendar pentru mama. Excelent. Acum pot cu adevărat să mă duc la cumpărături! În clipa în care ies, mă simt liberă și fericită, ca un copil căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în taxi. — Cel mai mult mi‑a plăcut o serie de structuri acrilice bazate pe forme simple euclidiene. — Serios? zice Luke, puțin deconcertat. — Categoric. Felul în care absorb și reflectă puritatea luminii... E uluitor. A, apropo, ți‑am luat un cadou. Îi trântesc în poală o carte intitulată Arta abstractă și artiștii săi, după care iau o gură din băutura care tocmai mi‑a fost pusă în față, încercând să nu fiu prea plină de mine. — Chiar te‑ai dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
americanul cel bogat și s‑a măritat cu altul, și mai bogat și apoi... o mai fi fost încă unul? Oricum, se pare că Luke nu prea și‑a văzut mama în copilărie - care nu făcea decât să‑i trimită cadouri uriașe la școală și șă‑l viziteze cam la trei ani o dată. Ceea ce l‑ar putea îndreptăți să‑i poarte ranchiună. Dar chestia ciudată e că, de fapt, el o adoră. Nu zice niciodată nimic rău despre ea. În biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
accent straniu, jumătate britanic, jumătate american. Mâna îi e rece și uscățivă și are două inele cu diamante uriașe, care îmi intră în carne. Încântată de cunoștință. — Luke regretă foarte tare că n‑a putut veni, zic și îi dau cadoul pe care mi l‑a dat pentru ea. În timp ce desface pachetul, nu mă pot abține să nu trag cu ochiul înăuntru. O eșarfă Hermès! — Drăguță, zice fără prea mare entuziasm și o pune la loc în cutie. Mașina ne așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a mărturisit că habar nu are care este prețul pe noapte al camerei. Reporterul nostru a urmărit‑o spărgându‑se în figuri, cheltuind peste 100 de dolari numai pe felicitări, apoi dând iama prin magazine, cumpărând haine de lux și cadouri în valoare de peste 1000 de dolari, în doar câteva ore. ȘOC TOTAL Telespectatorii emisiunii Cafeaua de dimineață au fost îngroziți când au descoperit adevărul despre autoproclamata expertă financiară. „Sunt pur și simplu îngrozită“, a comentat Irene Watson de la Sevenoaks. „Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fereastra. Suze țipă și râde în același timp, iar eu îmi deschid disperată brațele, zbierând „stop! stop!“, ca regele Canute. Și, o, nu! O, nu! Vă rog, opriți‑vă. Vă rog. Dar e prea târziu. O cascadă de pungi de cadouri se prăbușește dintr‑o ascunzătoare de pe raftul de sus. Una după alta, ies la lumină. O izbesc pe Suze în cap, aterizând pe podea, revărsându‑se și dezvăluind același conținut în fiecare dintre ele. Cutii gri strălucitoare, cu inițialele S
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
prespălat. Aș fi cumpărat asta chiar dacă nu te cunoșteam. Pe toate le‑aș fi cumpărat! — N‑ai fi cumpărat chiar atâtea, spune ea, înghițind în sec. Ai fi cumpărat, poate... vreo trei. — Ba le‑aș fi cumpărat pe toate. Sunt cadoul perfect sau... chiar un ornament pentru orice casă... — Zici asta ca să‑mi faci mie plăcere, spune ea cu lacrimi în ochi. — Ba nu! insist, simțind că‑mi dau lacrimile și mie. Suze, tuturor le plac ramele tale. Am văzut oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
paharul. Cel roșu nu e foarte rău. — Unde se face socoteala, la bar? zice Suze. — Categoric, zice Tarquin. Totul e organizat. — Bex, asta e din partea noastră, spune Suze, punând o mână pe mine, în clipa în care îmi caut portofelul. Cadou de despărțire. — Suze, nu e nevoie să... Așa am vrut eu, zice apăsat. Și Tarkie. Să vă aduc niște băuturi, zice Tarquin, după care adaugă, coborând glasul: A ieșit destul de bine, nu crezi? În timp ce el se îndepărtează, Suze și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
perfect asimilat de societatea franceză - la nivel cultural și lingvistic. Peste opt zile, mai exact luni, 14 mai, imediat după ziua lui de naștere, urma să devină cetățean francez. Poate că autoritățile aleseseră special această zi ca să-i facă un cadou de aniversare. Și ce cadou! Asta presupunând că autoritățile ar putea avea sentimente. Cel mai greu a fost să-și dovedească asimilarea. A început prin a nu mai vorbi deloc limba română. Făcea totul în franceză: gâfâia în franceză, înjura
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la nivel cultural și lingvistic. Peste opt zile, mai exact luni, 14 mai, imediat după ziua lui de naștere, urma să devină cetățean francez. Poate că autoritățile aleseseră special această zi ca să-i facă un cadou de aniversare. Și ce cadou! Asta presupunând că autoritățile ar putea avea sentimente. Cel mai greu a fost să-și dovedească asimilarea. A început prin a nu mai vorbi deloc limba română. Făcea totul în franceză: gâfâia în franceză, înjura în franceză, ofta în franceză
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]