10,518 matches
-
VASILE (1900-1973) COMPOZITOR Eminent compozitor, profesor și dirijor, Vasile Popovici s-a înscris printre figurile de prestigiu ale muzicii românești. Născut la 21 ianuarie 1900, în localitatea Vărzărești (Basarabiaă, Vasile Popovici și-a făcut studiile la Școala de dirijori de cor din Odessa, la Conservatorul din Iași, cu Antonin Ciolan, și la Schola Cantorum din Paris. Revenit în țară, și-a dedicat talentul și puterea de muncă activității componistice și învățământului muzical. A fost o perioadă profesor de teorie și solfegii
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
opera sa aduce un prețios aport progresului școlii naționale de compoziție. Creația sa este rezultatul activității unui muzician activ care construiește cu dăruire, din muzică și poezie, o cronică entuziastă și încărcată cu semnificații a eforturilor omului din zilele noastre. Coruri - cum ar fi Sirena lui Roaită, Partidul, Cântecul plutașilor de pe Bistrița, Sub steagul păcii, Povestea holdei sau Suita de cântece ostășești ca și numeroase prelucrări de folclor sau varianta corală a unor cântece revoluționare - sunt contribuții esențiale la dezvoltarea muzicii
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
o decizie a Ministerului de Interne este scos din orice funcție și rămâne șomer. Se întoarce la Iași și, datorită talentului său, este angajat artist liric la Filarmonica din Iași, fiind unul din cei mai îndrăgiți Soliști ai Operei, ai corului Filarmonicii și dintre cadrele învățământului de specialitate. Pensionat, pleacă la Galați la rudele sale, cu nostalgia Iașului în suflet, preocupat de evoluția vieții în Basarabia și de evenimentele politice, în principal în relațiile cu Patria Mamă. Scrisorile sale adresate la
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
activități didactice, și scrupulozitatea ce o caracteriza, au asigurat predării cursurilor o indiscutabilă eficiență. Sofia Teodoreanu dădea dovadă de un orizont mult mai extins fiindcă nu se limita la predarea disciplinei sale, ci activa și ca profesoară la clasa de cor pe care a deținut-o între anii 1904-1924, și ca pianistă acompaniatoare. Energia creatoare autentică, autoritatea morală, științifică și profesională, principialitatea ca normă de viață, precum și sensibilitatea artistică, toate aceste calități au contribuit la eficiența muncii didactice. Printre studenții ei
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Constantin Baciu, Mihail Gr. Poslușnicu, C. Constantinescu, D.D. Botez, Florica Dimitriu, Mansi Barberis, Rodica Șuțu, Teodor Lupu și alții. O altă fațetă a activității sale este cea de dirijor. A organizat și condus ansamblul coral al Conservatorului ieșean, a dirijat corul de la biserica Banu și de la Mitropolia Moldovei și Bucovinei etc. Astfel, Florica Musicescu (1887-1969), profesoară vestită de pian la Conservatorul din București, fiica lui Gavriil Musicescu, avea dreptate când spunea: „ĂSora mea mai mare, mama lui Păstorel Teodoreanu, avea o
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Muntenia se întrunea adesea în conferințe pentru exerciții spirituale. Procesiunea grandioasă de Corpus Domini din 1918 va rămâne în memoria acelora care au luat parte"489. După reîntoarcerea la București, C. Auner a fost desemnat să se ocupe cu reorganizarea corului mixt al Catedralei condus de L. Müller și de preotul Bronislav Falevski. În urma revocării arhiepiscopului Netzhammer în 1924, preoții din dieceză l-au ales pe C. Auner în funcția de vicar capitular. În 1927 acesta a fost numit protonotar apostolic
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
împreună cu mai mulți membri cooptați din toate comitetele diecezane ale AGRU, să prezinte propuneri concrete cu privire la organizarea unui cotidian de amploare la București 908. Fiind convinși că reușita proiectului depindea în primul rând de susținerea și sprijinirea lui de către "Înaltul Cor Episcopesc al Bisericii Catolice române de ambele rituri din România"909, autorii memoriului l-au prezentat ÎPS de Iași, dar și tuturor episcopilor din România (fie ei romano sau greco-catolici). Au fost incluși în acțiune și laici, care urmau a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
urmau a fi "mobilizați pentru sprijinirea efectivă a ideii"910. Colaborarea episcopilor și a clerului a fost considerată vitală pentru reușita proiectului, laicii având un rol secundar: "fără concursul deplin, ba chiar autoritar unde împrejurările îl vor cere, al Înaltului Cor Episcopesc, ideea este sortită pieririi chiar înainte de a se încerca realizarea ei"911. Imperativul obținerii acordului episcopilor din țară (indiferent de rit), a surprins două caracteristici ale modului de organizare a Bisericii Catolice din România și a viziunii asupra presei
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
evoluția presei în funcție de schimbările, necesitățile și particularitățile perioadei. Documentul a fost trimis în arhidieceza de București, dar și către ceilalți episcopi, pentru că a vizat întreaga comunitate catolică și s-a ținut cont de importanța pe care au dat-o semnatarii "Corului Episcopesc" acestui proiect. Motivele și scopul enunțat în vederea punerii în practică a ideii ne-au oferit informații referitoare la rolul și locul presei catolice din România, dar și despre viziunea unor ierarhi catolici asupra relației dintre biserică și stat și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a mărturisit chiar el ulterior). 486 AARC București, dosar Carol Auner, f. 1. 487 "Ca paroh, am căutat să ridic veniturile Bisericii și am înființat în 1920 Sfatul parohial care să administreze cotizațiile adunate de dânsul pentru încălzitul catedralei, pentru corul ei, pentru reparațiile costisitoare. Tot astfel am înființat periodicele săptămânale Bukarester în 1913 și Bulletin paroissial în 1916", mărturisea Carol Auner în memoriul din 1926 (D. Doboș, "Personalități catolice...", p. 74. 488 Dănuț Doboș, "Preoții din arhidieceza de București internați
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Survivor, scriitorul britanic îndrăgostit de frumoasa traducătoare eroina lui Brownjohn, toți sunt victime ale unor ființe care, se tem ei, lor le-ar putea face rău. Nu e un rău fatal, dar schilodește. Toți acești autori par să spună în cor că frica e întemeiată. Râsul și spaima sunt singurele reacții ale vesticilor în fața comunismului în literatură. Comedia și tragedia în stare pură. Cum însă de multă vreme ele nu mai sunt separabile în convenția literară, imaginea vestică a cortinei de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prins în horă. Și ea a luat ramuri în mână și le-a dat femeilor care o însoțeau. Și s-a încununat cu ramuri de măslin, atât ea cât și însoțitoarele ei. Și ea mergea în fruntea poporului și conducea corul femeilor. Și toți bărbații lui Israel, cu arme și încununați, o însoțeau în cântare de laudă. (Cartea Iuditei, 15: 12, 13). Dalila (în ebraică, slabă, plăpândă) este o tânără din neamul filistenilor de care Samson, al cincisprezecilea judecător în Israel
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și a originii sale slab cunoscute. "Diversele transformări ale tragediei și cei care le-au introdus sunt lucruri foarte cunoscute; dimpotrivă, lucrurile privitoare la comedie ne scapă pentru faptul că la începuturile ei nu era luată în serios: într-adevăr, corul comic a fost tardiv furnizat de arhonte; înainte erau voluntari. Iar poeții comici despre care se vorbește sunt menționați prin tradiție într-un moment în care comedia avea deja forme determinate. Cui se datorează măștile, prologurile, numărul actorilor și toate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Genet procedează la fel în Paravanele (Les Paravents), când vrea să arate efectele revoluției în tabere opuse. Dar este pus în situația de a bulversa scena și de a abandona platoul unic. În numele unității de acțiune, Aristotel insistă asupra importanței corului. După moartea celor trei mari tragedieni, rolul său s-a micșorat. Discursul coriștilor nu mai întreține o legătură strânsă cu vorbirea protagoniștilor. Palide ornamente, cânturile au devenit părți episodice care merg împotriva unității cerute. Unii autori, ca Agathon, ale cărui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
episodice care merg împotriva unității cerute. Unii autori, ca Agathon, ale cărui tragedii nu ne-au parvenit, au început să compună divertismente corale, utilizabile în diferite piese. Aristotel se înscrie contra acestei practici, care se accentuează din ce în ce. "Corul trebuie considerat ca unul dintre actori, el trebuie să facă parte din ansamblu și să participe la acțiune, nu ca la Euripide, ci ca la Sofocle. La toți ceilalți, părțile cântate nu au mai multă legătură cu subiectul decât cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
șerpii cu păsările, mieii cu tigrii."27 Regulile lui Horațiu sunt dictate din grija de a păstra unitatea și verosimilul piesei de teatru. El reia, fără niciun fel de modificări, vom vedea, punctul de vedere al lui Aristotel asupra rolului corului, asupra limbajului personajului, asupra verosimilului deznodământului. Îi atribuie corului statutul unui actor, refuzând ca din cântece să fie făcute niște pasaje interpolate. Acordându-i sarcina de a modera pasiunile eroului, el îl consideră drept garantul moralei. Îl mai concepe, de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Horațiu sunt dictate din grija de a păstra unitatea și verosimilul piesei de teatru. El reia, fără niciun fel de modificări, vom vedea, punctul de vedere al lui Aristotel asupra rolului corului, asupra limbajului personajului, asupra verosimilului deznodământului. Îi atribuie corului statutul unui actor, refuzând ca din cântece să fie făcute niște pasaje interpolate. Acordându-i sarcina de a modera pasiunile eroului, el îl consideră drept garantul moralei. Îl mai concepe, de asemenea, ca pe un mod de a accentua pateticul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca din cântece să fie făcute niște pasaje interpolate. Acordându-i sarcina de a modera pasiunile eroului, el îl consideră drept garantul moralei. Îl mai concepe, de asemenea, ca pe un mod de a accentua pateticul, în măsura în care compătimește nefericirile eroului. "Corul trebuie să aibă rolul unui actor și funcția sa personală. Să nu cânte în antracte nimic care să nu-i fie util subiectului sau să nu-i fie adaptat pe măsură. Lui îi revine misiunea de a lua partea celor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
autori dramatici ca Eschil, Sofocle și Euripide au respectat cu ușurință o regulă atât de limitatoare, asta se datorează faptului că se potrivea concepției lor despre dialog, static. Ei n-au utilizat, de altfel, decât rareori configurația celor trei actori. Corul sau cel de-al doilea actor dă replica protagonistului pentru a-l pune în valoare. În epoca alexandrină, ca și mai apoi în teatrul latin, numărul de personaje s-a înmulțit, pe când rolul corului a scăzut. Horațiu ar vrea să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decât rareori configurația celor trei actori. Corul sau cel de-al doilea actor dă replica protagonistului pentru a-l pune în valoare. În epoca alexandrină, ca și mai apoi în teatrul latin, numărul de personaje s-a înmulțit, pe când rolul corului a scăzut. Horațiu ar vrea să facă perenă această regulă a celor trei actori, legată de condițiile reprezentației și de formele dialogului Greciei clasice, la Roma, unde au devenit învechite, condițiile reprezentației schimbându-se în totalitate. Unii teoreticieni ai clasicismului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să fi rămas, Peletier de Mans are meritul de a fi primul din Franța, în 1555, care a definit tragedia. El îi recunoaște cinci trăsături distincte. Este o acțiune funestă ce pune în scenă personaje de rang înalt și un cor care se face ecoul gândirii autorului. Decupată în cinci acte, ea folosește un limbaj ales. Iată o definiție ce va fi reluată, după el, de toți umaniștii și asupra căreia vor reflecta teoreticienii clasicismului. În schimb, Jean de la Taille propune
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
gândirea", "expresia", "cântul", și "spectacolul". Aceste părți sunt numite "integrante", după cum explică Corneille în Discursul despre utilitatea și părțile poemului dramatic, căci ele se întâlnesc în fiecare dintre "părțile de extensie", constituite, în piesa antică, din prolog, episod, exod și cor, în piesa clasică din expoziție, intrigă și deznodământ. 2.1. Primatul acțiunii Dintre cele șase părți "integrante", Corneille, ca și Aristotel, preferă acțiunea, căreia îi consacră majoritatea reflecțiilor sale teoretice. "Dintre aceste șase (părți), numai în cazul subiectului buna sa
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îmi permite răbdarea dumneavoastră, îmi întorc clepsidra și fac un salt mare în piesa mea, ca și cum ați fi dormit între timp."5 El dovedește o dezinvoltură tot atât de mare pentru unitatea de loc, constrângere incompatibilă cu complexitatea intrigilor sale. Îi atribuie corului, în Henric V, piesă din 1597, următoarele cuvinte: " Această groapă de nimic poate ea să cuprindă vastele câmpuri ale Franței? Putem noi oare îngrămădi în acest cerc de lemn toate căștile care au îngrozit întreaga suflare la Azincourt? Oh! Iertare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
marelui preot Caiafa, în fața lui Pilat, în fața lui Irod. Erau copiate cu fidelitate toate ultragiile pe care le îndurase omul-Dumnezeu, sărutul trădătorului Iuda, vătămarea lui Malhus, lepădarea Sfântului Petru, palma dată peste fața lui sfântă și vasul cu oțet. Un cor de jidani striga: crucificați-l! crucificați-l! Erau văzuți înaintând călăii înarmați cu cuie; îl întindeau pe Iisus pe cruce, în mijlocul sfintelor femei care izbucneau în lacrimi. Baraba, și atât hoțul bun, cât și cel rău erau acolo. Atunci din
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vieții familiale. În vreme ce piesa clasică reunește numai rareori mai mult de doi sau trei protagoniști, drama, care pretinde că reconstituie animația cotidiană, recurge la un număr mai mare de personaje. Este, după părerea lui Diderot, o nevoie generată de dispariția corului care mobila scena antică, ca și scena renascentistă. "Resursa oferită de aceste personaje ne este cu atât mai necesară, cu cât, privată de corurile ce reprezentau poporul în dramele antice, piesele noastre, închise în interiorul locuințelor, sunt lipsite, ca să spunem așa
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]