12,502 matches
-
scenariul, ci mai ales din extraordinara forță de sugestie a acelor imagini : distanța dintre două puncte de pe mapamond, oricare ar fi ele, pare dintr odată înfricoșătoare, insurmontabilă ; circulația informației pare cea mai jalnică și mai futilă dintre toate activitățile o dramă din Maroc ajunge la Tokyo sub forma unei biete știri la care cineva schimbă canalul ; mult mai eficient circulă necazul, dat din mînă în mînă odată cu pușca aceea. E drept că bona mexicană are parte și de puțină plăcere (la
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de la liceul Columbine , adolescența este extraterestrialitate, aerianitate grațioasă, magie ; ce se întîmplă în capul unui băiat ca Alex toate acele stări de grație, toate acele intuiții ale transcendenței, toată acea plutire în afara lui însuși nu poate fi redat prin mijloacele dramei socio-psihologice, nu poate fi decît aproximat printr-o combinație de muzică și imagistică non-narativă. Filmul se deschide cu niște imagini cu skateri, filmate cu o cameră de amator : camera alunecă pe urmele unuia dintre ei, încasează o rază de soare
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a modei și muză a politicienilor), preferînd să se concentreze pe căsnicia ei, dar, cum căsnicia înseamnă Fiennes, Dibb face bine că se concentrează pe ea. Dacă Fiennes ar fi avut împotriva cui să joace, Ducesa ar fi fost o dramă autentică. Așa, e un film pe jumătate bun, pe jumătate plicticos. Dilema Veche, noiembrie 2008 Bond Partea lui de consolare/Quantum of Solace (Marea Britanie, 2008), de Marc Forster Noul James Bond, Partea lui de consolare, o ține numai în scene
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
tip Domnului profesor, cu dragoste sau Minți periculoase, în care personajele de elevi problemă sînt programate din fabricație să răspundă la presiunea blîndă a profesorului luminat, lepădîndu-și carapacele dure și dezvelindu-și sufletele sensibile. în roman nici nu există o dramă în sensul convențional al termenului (intrigă, punct culminant etc.). E construit din frînturi de discuții purtate în clasă și în cancelarie (lumea din afara școlii e exclusă) și se citește ca un jurnal de război. François trebuie să le inculce elevilor
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nu li se mai potrivesc , am avut adesea senzația că, dacă s-ar fi născut cu cinci ani mai tîrziu, le-ar fi fost OK : s-ar fi putut relaxa în niște roluri noi. Dar cu adevărat tulburător în această dramă (prea tulburător pentru Academia Americană de Film, care a cam ocolit-o cu nominalizările) e faptul că nevroza lor n-are doar cauze sociale. Problema mai profundă e excepționalismul îndelung cultivat de soți și devenit folie à deux. Mai ipocrit
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pagini de carte. Viața nu a fost prea darnică în privința sa, a trebuit să înfrunte, cel mai adesea de unul singur, zguduirile majore prin care a trecut România, al doilea război mondial, seceta din 1946, violența colectivizării și toate celelalte drame ale satului românesc, răsfrânte asupra sa direct sau indirect, prin suferințele celor înrudiți cu el și rămași acolo. Dar viața cunoaște și izbânzi și bucurii. Fire răzbătătoare, înzestrat cu voință și capacitate de a asimila tot ce este bun, ștefan
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
turnesol al oricărei situații picant- absurde din lumea „de azi”. Tot în vulgata „Caragiale - contempora- nul nostru” intră și dihotomia între un Caragiale maestru al superficiilor, lejer, surâzător, frivol și unul abisal recupe- rat din câteva momente „paradoxale” și din drama Năpasta, situație, de altfel, deconstruită inteligent de istoricii lite- rari. Ceea ce s-a remarcat cu privire la drama Năpasta ține de refuzul tiparelor realiste ale unei societăți țărănești tradiționale, implicând mai degrabă o formulă de teatru expresionist, personaje cu psihologii abisale, cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nostru” intră și dihotomia între un Caragiale maestru al superficiilor, lejer, surâzător, frivol și unul abisal recupe- rat din câteva momente „paradoxale” și din drama Năpasta, situație, de altfel, deconstruită inteligent de istoricii lite- rari. Ceea ce s-a remarcat cu privire la drama Năpasta ține de refuzul tiparelor realiste ale unei societăți țărănești tradiționale, implicând mai degrabă o formulă de teatru expresionist, personaje cu psihologii abisale, cu fixații ma - nia cale la confiniile cu patologia. Personajele din această dramă se află dincolo de orizontul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
s-a remarcat cu privire la drama Năpasta ține de refuzul tiparelor realiste ale unei societăți țărănești tradiționale, implicând mai degrabă o formulă de teatru expresionist, personaje cu psihologii abisale, cu fixații ma - nia cale la confiniile cu patologia. Personajele din această dramă se află dincolo de orizontul mentalitar al țăranului originar, oricare ar fi zona geografică selectată. Și Mircea Muthu sesizează complicațiile care decurg din „actualizarea” lui Caragiale, adică scoaterea sa din cercul securizant al „clasicismului” canonic. În plus, Mircea Muthu se referă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
una dintre piesele care se lasă speculate tocmai pentru grotescul imens, pentru enormul picanteriilor proprii atmosfe rei de carnaval. Năpasta a reprezentat mai degrabă o încercare nereușită, însă semnificativă și realmente cura joasă de a schimba registrul, de la comedie, la drama cu note expresioniste, pentru că nu despre o dramă natu- ralistă este vorba în Năpasta, ci despre un joc psihologic complex, și o marcare a unor voințe care au ceva din dictatul insurmontabil al tragediei și din visceralitatea unor trăiri la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pentru grotescul imens, pentru enormul picanteriilor proprii atmosfe rei de carnaval. Năpasta a reprezentat mai degrabă o încercare nereușită, însă semnificativă și realmente cura joasă de a schimba registrul, de la comedie, la drama cu note expresioniste, pentru că nu despre o dramă natu- ralistă este vorba în Năpasta, ci despre un joc psihologic complex, și o marcare a unor voințe care au ceva din dictatul insurmontabil al tragediei și din visceralitatea unor trăiri la limită care fac trimitere la un psihism abisal
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
du-le într-un mod care conferă un profil particular operei sale. Observăm fără dificultate că ceea ce îl aduce în aten- ția contemporaneității pe Caragiale nu este nici direcția naturalistă, nici cea a povestirii fantastice sau a celei orientale, nici drama, ci comediile și momentele, devenite un depozit inepuizabil de citate reprezentative. Tocmai amfibologiile, expresiile absurdiste, sau într-un cuvânt „enormitățile” debitate de personajul caragialian au trecut bariera timpului, fiind vehiculate în registrul cult ca mărci de recunoaștere, ca mărci identitare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
obscur ca sursă a unui mister, nu ne comunică mare lucru. Pățania este deopotrivă atroce și hilară, restituirea evenimentelor are toate atribu- tele comicului, vocea de Arlechin a povestitorului, - să ne amintim că Arlechin conducea alaiul morților -, nu ascunde nicio dramă, ci se resoarbe în mască, adică în gesticulație. „Simț enorm și văz monstruos” are aici sensul gesticulației, supraordonează lumea personajului și implicit sfera socia- lului, scoate din joc nu numai orice resort afectiv și cogni- tiv, dar abandonează personajele excesului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
acolo unde sunt construite astfel de caractere. Pe scala Drăgă- nescu, în schimb, avem ordinul de mărime al convențiilor realiste într-un cadru mic-burghez unde personajele sunt selectate din registrul stării civile, și unde, cel mult, avem acces la mijloacele dramei burgheze. Există însă și un dispozitiv de reglaj/dereglaj, reprezentat de sfera mediatică, dispozitiv care ar trebui să realizeze un echilibru între cele două scale, dar care produce o deformare specifică, recu- perabilă în termenii senzaționalismului mediatic. Acțiunile personajului activează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
refuzul alteia, un articol care prin titlu se înconjoară de aparențele modestiei : „Câteva păreri”. Caragiale apelează atât la anecdotă, cât și la exem- plul decupat din textul literar a ceea ce până la el a constituit un model exemplar, ne referim la drama roman- tică și la un scriitor care o ilustrează exponențial, Victor Hugo. Ceea ce-l deranjează pe Caragiale ține de artificia- litatea discursului și inoportunitatea digresiunii care blo- chează derularea acțiunii, diegeza. Succesiunea firească a evenimentelor este întreruptă pentru inserția unui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
reflecții care contrastează cu impe- rativul unei situații tensionate. Caragiale sesizează arti- ficiul romantic ca artificial, semn că autorul a depășit o vârstă a literaturii pentru a intra într-o alta. Pentru a ilustra această incompatibilitate el face trimitere la drama Hernani a lui Victor Hugo emblematică pentru estetica romantică. Fără să o spună direct, ceea ce i se pare inac ceptabil la dramaturg este calitatea sa de „poet liric”, sintagma cu care este invocat și care-l legitimează. Cu alte cuvinte
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în tonul unui sacru inversat, al unei sote- riologii degradate, de-a-ndoaselea, regizorul o numește „Sfânta Bășcălie”. Titlul filmului rezonează cu cel al romanului lui Ernest Hemingway, Pentru cine bat clopotele (1940) după care Sam Wood a realizat în 1943 o „dramă romantică” cu Gary Cooper și Ingrid Bergman în rolurile principale. Sensul elegiac, romanțios persistă în urechea connaisseur-ului, sens care este deturnat radical de răspunsul pe care unul dintre personaje îl dă întrebării retorice, „adânci” : „Astăzi - când bolta cerească vibrează de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
trebui să rupă ritmul ultimelor două zile care a fost destul de bun. S-a creat o atmosferă de familie însoțită de amintiri, pentru că majoritatea se cunosc de foarte multă vreme, punctată de veselie sau melancolie. Deși nu se întâmplă nici o dramă, accidentele sunt inevitabile. Într-o zi eu am bolit și toată lumea a făcut eforturi pentru a mă vindeca: de la ceaiuri la medicamente, de la vorbă bună, la pase energetice. După ce mi-am revenit eu, Vasile de la Cernăuți, care s-a deplasat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
text fiecare, din scrisorile și reflecțiile lui Cehov. Prima impresie după această lectură este că m-am întâlnit cu teatrul absurd. Interdicțiile lui Ion: soluții facile în abordarea personajelor; clișeele, sertărașele, abordarea neserioasă a personajului; seriozitate în comedie; credință în drama personajului (scopul- vreau să fiu perfect -la Fundulea); scopul Merciutkinăi - vreau să fiu disperată; lipsa de comunicare între personaje - boală mai rea decât cancerul. Spectatorul o simte și intervine un disconfort. căutare, nesiguranță (nu se interzice); nu lăsa regizorul să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
modela un trup care se mișcă, trăiește, respiră, se bucură sau suferă și nu numai în momentul în care autorul ți-a propus să-l redai. El va fi viu tot timpul, îi vei trăi copilăria, adolescența, vei fi alături de dramele pe care i le vei intui, alături de el pentru bucuriile pe care i le vei descoperi. Îi vei justifica faptele prezente și-i vei prevedea destinul. Un personaj nu este un mort care învie 2-3 ore și apoi moare la
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
lăsate în pace. Eu zic că ajutăm sentimentul să vină, indiferent care ar fi el, și prin felul în care ne cunoaștem personajul prin intermediul textului. Dar nu se reduce totul la asta. Trebuie să ne ascultăm partenerul, să-i înțelegem drama, să fim atenți la reacțiile lui, dar și la ale noastre. Pe scenă nimic nu trebuie ignorat. Pe scenă noi trăim vieți paralele care sunt la fel de autentice cu propria viață; pe scenă acumulăm experiențe paralele cu cele din viața de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de gestionarea valorilor mobiliare. Alcătuia, împreuna cu soția și cei doi băieți, elevi în ultimele clase de liceu la Montevideo, o familie unită și civilizată. Avea multe calități ca om, dar puține ca om de afaceri. Îmi aduc aminte de drama lui Arthur Miller " Moartea unui comis-voiajor" și de problemele zilnice ale acestuia cu găsirea clienților și vânzarea de mărfuri. Consilierul economic al ambasadei nu avea experiență în materie, era la primul post în exterior și, lipsă mare pentru un "comis-voiajor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Dracula" am prezentat-o la Institutul Militar, precedând-o de o conferință privind Țările române în secolul al XV-lea, și la Muzeul de Istorie. Clădirea muzeului avea o vechime de peste două secole și între pereții ei se consumaseră multe drame. Printre acestea, una petrecută în iarna anului 1821, când două sclave negre, ajutate de un tânăr mulatru de numai 15 ani, s-au răzbunat pe stăpâna lor care le maltrata, aruncând-o de la balconul curții interioare pe dalele de piatră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cele mai distinse instituții de același gen din lume. Din monografia Danielei Bouret, "Teatrul Solis istorie și documente" (Montevideo 2004), aveam să aflu, de exemplu, că în 1901 au avut loc 119 spectacole, din care 16 opere italiene, 27 de drame și comedii italiene, 35 de drame și comedii spaniole, 8 "zarzuele" spaniole, 5 concerte și conferințe, 9 baluri mascate și un spectacol de "Companias excentricas". Pe scena de la Solis s-au produs Sarah Bernhardt, Caruso, Arthur Rubinstein, Arturo Toscanini, Leopold
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
gen din lume. Din monografia Danielei Bouret, "Teatrul Solis istorie și documente" (Montevideo 2004), aveam să aflu, de exemplu, că în 1901 au avut loc 119 spectacole, din care 16 opere italiene, 27 de drame și comedii italiene, 35 de drame și comedii spaniole, 8 "zarzuele" spaniole, 5 concerte și conferințe, 9 baluri mascate și un spectacol de "Companias excentricas". Pe scena de la Solis s-au produs Sarah Bernhardt, Caruso, Arthur Rubinstein, Arturo Toscanini, Leopold Stocowsky, Yehudi Menuhin, Claudio Arrau. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]