11,261 matches
-
București, 1978 (în colaborare cu Aurel Covaci). Repere bibliografice: Perpessicius, Noi traduceri din Goethe, RFR, 1942, 3; Mihai Isbășescu, Faust în literatura română, în Omagiu lui Iorgu Iordan cu prilejul împlinirii a 76 de ani, București, 1958, 437; Ion Roman, Ecouri goetheene în cultura română, București, 1980, 357-360. I.D.
DRAGOMIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286858_a_288187]
-
Micle, Anton Crihan, N. Carandino, Alexandru Ghika, Iustin Ilieșiu, Ion Isaiu. Se republică scrieri semnate de Șt. Pascu, Ana Blandiana, Vasile Netea. O parte dintre colaboratori nu-și dezvăluie numele. Fiind o revistă eminamente polemică, D. a avut un larg ecou în presa exilului, dându-i-se mereu replica sau fiind recenzată partizan. În literatură, ea contează ca promotoare a marilor valori clasice naționale și ca un for de impunere a unor talente. I.O.
DREPTATEA (THE JUSTICE). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286869_a_288198]
-
Molodocianego Wieku”, scrie versuri, publică în revistele vremii. În 1863, după înăbușirea răscoalei de eliberare națională, la care luase parte, se mută la Paris, de unde va trimite regulat corespondențe periodicelor din țară, la „Biblioteka Warszawska” îndeosebi. Poeziile proprii, multe preluând ecouri din operele tălmăcite, sunt lăsate în umbră de traducerile propriu-zise (Cântecul lui Roland, Cidul ș.a.) și de publicistică. Cu literatura română D. vine în contact încă din 1870, relatând entuziast, în numeroase cronici și articole, despre mișcarea culturală a epocii
DUCHINSKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286888_a_288217]
-
Scânteii tineretului” (1963). Primele ei versuri aduceau în peisajul liric al momentului o personalitate formată, fără șovăielile și stridențele începutului de drum, care își descoperise tema principală, ce va rămâne aceeași în toate scrierile ficționale: tema responsabilității morale și a ecourilor afective ale șocului etic. O ingenuitate bine temperată alterna cu un gust polemic și ironic inclus în text și etala o spontaneitate metaforică devenită cu timpul o caracteristică a scriitoarei: „De ce atâta tăcere, surâs vinovat și umil,/ De ce nu mă
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
se comentează, uneori în articole nesemnate, evenimente artistice, literare sau științifice: premiera nereușită la un teatru din Dresda a unei drame de H. Sudermann (Penele de șoim), discuțiile din mediile literare franceze privind romanul Helbeck of Bannisdale de Humphry Ward, ecourile prilejuite de susținerea la Sorbona a doctoratului lui Pompiliu Eliade, apariția studiilor despre „nebuni și criminali în literatură” ale lui Cesare Lombroso (notele îi aparțin, pe cât se pare, lui C. Rădulescu-Motru) ș.a. În D. sunt tipărite și discursurile parlamentare ținute
DRAPELUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286865_a_288194]
-
discipol fidel al lui Gustave Lanson, este adeptul metodei pozitiviste, limitată la terenul sigur al faptelor istorice și evitând orice construcție speculativa. Comentariile sale sunt cele ale unui tehnician, atent la geneză, natura și compoziția operelor analizate. Nu lipsesc nici ecourile din Sainte-Beauve și Taine, din care împrumuta cu multă prudență, formulând uneori rezerve. Detaliile biografice, câteodată anecdotice, din viața scriitorului studiat sunt luate în considerare, pentru că ele „aruncă oarecare lumină asupra operei sale”. D. acorda un loc însemnat factorilor sociali
DROUHET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286878_a_288207]
-
Asociației Scriitorilor din București), roman al educației afective, în care ancheta orchestrată de un narator-martor, înzestrat cu fervoare analitică, declanșează confesiuni și rememorări care tind spre asumarea responsabilității morale într-o lume amenințată de proliferarea apatiei. Ciclul de romane cu ecouri autobiografice alcătuit din Războiul amintirilor (1981; Premiul Uniunii Scriitorilor), Hărțuiala (1984) și Oglinda salvată (1986) evocă, într-o formulă narativă ce polemizează cu clișeele prozei despre perioada proletcultistă, adolescența și studenția în anii ’50 ale unui tânăr oscilând între nevoia
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
cu prețiozități naive chiar, de vreme ce se vor ermetice, ogorul, șantierul, munca etc., experiențe sufletești, erotice și încearcă un fel de panoramare a timpului în univers ori, mai cuminte, a trecerii istorice. Păcatul fluviului (I, 1975) este un roman autobiografic cu ecouri din Panait Istrati și Maxim Gorki. Personajul principal, Tiberiu Posadu, bastard sensibil și melancolic, evoluează în atmosfera socială a mahalalei brăilene. Inteligența nativă și cultura în formare, dar îndeosebi trăirile sentimentale îl îndreaptă treptat spre asumarea unui destin de intelectual
GORUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287320_a_288649]
-
Succesul în teatru l-a obținut cu Revizorul general (1874), localizare a piesei lui Gogol, după versiunea franceză a lui Prosper Mérimée. Este prima transpunere în românește, iar reprezentarea ei, cu deosebit succes, la Iași și la București, cu un ecou favorabil în presa vremii (Cezar Bolliac, Mihai Eminescu), a constituit un eveniment de seamă în istoria teatrului românesc. G. a autohtonizat personajele, dându-le și nume românești, a introdus numeroase elemente de critică socială care vizau realitățile politice românești din
GRADISTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287325_a_288654]
-
proză la mai multe reviste ale exilului, mai ales la „Înșir’te mărgărite”, „Carpații” și „Almanahul pribegilor români”, fiind inclus într-o Mică antologie a poeziei românești în exil (1959). În „Carpații” publică, de asemenea, numeroase comentarii critice la rubrica „Ecouri. Reviste” și ia atitudine împotriva criticii practicate și în Occident din perspectivă extraliterară, amendând opiniile ce stau sub semnul „prieteniilor și urilor de clan politic” (Critică și critici). Prima carte publicată în Occident este un roman în limba franceză, Quelque
GOVORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287322_a_288651]
-
secundar la Bârlad, ajutor de judecător și judecător la Pașcani și Broșteni, în județul Suceava, avocat la Fălticeni; mai târziu va fi procuror la Râmnicu Sărat, prefect al județului Suceava (1905), inspector agricol (1909-1911). În gimnaziu scoate o revistă literară, „Ecoul Carpaților”, și alta satirică, „Țânțarul”. Debutează semnificativ în 1884, cu cimilituri publicate în „Revista populară”, iar editorial, cu volumul Cimiliturile românilor (1898). A fost membru corespondent (1915) și membru de onoare (1940) al Academiei Române. Conduce revistele „Șezătoarea” (1892-1929), „Răvașul poporului
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
capitolul Originea tragediei și exegeza modernă chestiunea abordată e examinată cu infinite precauții de precizie științifică și istorico-literară), îndrăzneață pentru epoca în care a apărut (de pildă, în același capitol sunt prezentate concepția lui Friedrich Nietzsche despre tragedia greacă și ecourile teoriei nietzscheene la diferiți exegeți), lucrarea lui G. e cu deosebire interesantă și prin ultimele capitole, unde se face referire la contemporaneitate și la teatrul modern, într-o viziune cu largă deschidere filosofica și antropologica. Eseistul schițează o paralelă între
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
unică operă, aproape un mic roman lax) vehiculează motivele curente în proza optzeciștilor, aparținătoare biografismului minimalist, cotidianului prozaic (viața particulară a tânărului profesor din mediul rural, stagiul militar, erotismul juvenil, practica studențească, excursia la munte, tema părinților și, în legătură cu aceasta, ecouri din problematica „obsedantului deceniu”ș.a.). Nu anecdotica e importantă, ci tratarea ei. Poziția auctorială e flegmatică, aparent expurgată de afectivitate, „obiectivistă”. De sub cenușiul nespectaculosului răzbat totuși, semnificate implicit, zbateri sufletești și combustii intelectuale pentru care scriitura „măiestrită” se dovedește a
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
câtă depărtare - / De rădăcina sfântă, de izvoare!”, căci invocând „Pământul străbun din țarine umile” el cheamă imaginea trudnică a celui care „Te-a-ntors în brazde și în moine”, chiar dacă „Poate a murit de mult cu răstignite doine” (Regăsire). Coasta soarelui prelungește ecourile și motivația lirică din Pete de lumină. În Cuvânt înainte, autorul specifică: „Închin aceste noi stanțe însorite memoriei maestrului meu Nichifor Crainic și celorlalți scriitori din gruparea revistelor «Gândirea» și «Sfarmă-Piatră», care au fost uciși de un regim barbar la
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
Mircea cel Bătrân” din Constanța, unde îl are profesor pe Pericle Papahagi. La București studiază literele, filosofia și dreptul. În timpul vieții G. publică foarte puțin în reviste cultural-literare, fiind cuprins și în unele antologii (Un veac de poezie aromână, 1985, Ecou de cântec aromânesc, 1985). Postum, îi apare în SUA volumul intitulat Sonete (1990). Scrie o poezie hieratică, în forma fixă a sonetului, vădind o limpede aspirație spre clasicitate. Versul este strict din punct de vedere prozodic, nu apelează excesiv la
GULI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287383_a_288712]
-
divin, el este probabil cel mai profund poet erotic în grai aromân. A îngrijit și expresive transpuneri în aromână din Mihai Eminescu, Ion Barbu și Lucian Blaga. SCRIERI: Sonete, Syracuse (SUA), 1990. Repere bibliografice: Costa Guli, UVPA, 412-413; Atanasie Nasta, Ecou de cântec aromânesc, București, 1985, 112; Cândroveanu, Aromânii, 131-133. Hr.C.
GULI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287383_a_288712]
-
pe Augustin la Milano, pe vremea cînd era Încă păgîn.” E vorba aici de Sfîntul Augustin. Dar și de un șocant dezgheț al unor percepții ancestrale cirumscrise de atîta vreme vinovăției. Antiamerican și antipuritan este acest fragmentarium și pentru că face ecou la ceea ce se numea În anii ’70 gîndirea absenței (asimilată antiumanismului de Luc Ferry și Alain Renaut, și chiar de promotorii ei: Gilles Deleuze, În 1972 de pildă, numește structuralismul ateu și antiumanist). Umbra Înseamnă uitarea Ființei, dacă vreți, umbra
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În număr infinit. Literatura modernă este discursul inconștientului, nu al sufletului. De aceea poate participă ea mai degrabă la valul nihilist al odernității, pentru că inconștientul este de fapt o reprezentare apofatică a sufletului; știm că exista ceva insondabil, care trimite ecouri dar care nu se poate deschide niciodată reprezentării; de Îndată ce o face, inconștientul nu mai e inconștient. Inconștientul e amoral, ca și natura; e individual și unic, deși subordonat unui inconștient colectiv de care dă seama o cultură și o psihologie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și genealogii, rezerva un capitol cronicii Moldovei, probabil nu întâmplător anticipată, în versiunea consemnată astfel, prin două sugestive -tematic și artistic - secvențe narative: legenda, cu valoare eponimă, privindu-i pe frații Roman și Vlah (Vlahata) filtra, în eposul auroral, vizibile ecouri mitizante referitoare la obârșia românilor, în timp ce o tradiție heraldică precum aceea a vânării zimbrului (Dragoș descalecă într-un ținut adamic, răpune fiara și proclamă capul de bour ca însemn al noului voievodat) trimite la un pattern cinegetic ancestral, neignorat, ulterior
CRONICA MOLDO-RUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286527_a_287856]
-
un joc amăgitor, ce destramă valoarea oricărei declarații. Pasiunea devine dorința covârșitoare de a-l supune și domina pe celălalt. Ceea ce definește personajele feminine din această proză este starea de continuă așteptare, pliată pe iluzia unei înfăptuiri. Moderat modernă, păstrând ecouri din proza anglo-americană a momentului, literatura semnată de C. are accesibilitatea și farmecul scriiturii retro, care știe să capteze atenția unui public determinat. Este, cu alte cuvinte, o literatură de succes, fără a recurge la un compromis de gust. SCRIERI
CRISTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
ei, publicația își face un program din susținerea poeziei de tip tradițional, în opoziție cu tendințele moderniste ale timpului. Iorga se arată foarte tranșant în a hotărî care este „Literatura bună” (titlu de rubrică, în care lansează nume rămase fără ecou în cultura română: Adelina I. Cârdei, Const. Goran, Const. Asiminei, G. G. Băișan, Maria Botiș-Ciobanu, G. Breazu-Ulmu, V. Gh. Butnaru, Vasile Chiriacescu, Nelu Costescu ș.a.) și „Literatura ne-bună”, unde figurează Tudor Arghezi. De altfel, ca o curiozitate, în numărul
CUGET CLAR („Noul Sămănător”). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286550_a_287879]
-
boieri și domni, turcii considerau că încercarea de a instaura un pașalâc în Țara Românească se putea repeta, susținută de infiltrarea lor economică anterioară. Răspunsul dur al lui „Mihai Vodă sin Pătrașco Vodă” a stârnit în sud-estul Europei un neliniștitor ecou. În timpul lui, istoriografia are menirea de a-i face cunoscute bătăliile în fața aliaților din Liga Sfântă, de la care solicita, zadarnic, ajutor. Există o vădită ruptură între atitudinea fraților Buzești față de voievodul Mihai la începutul domniei acestuia (când aderarea celor trei
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
vol. II: Poésies diverses, București, 1919; Doine și sonete, București, 1932; Traduceri: M. Eminescu, Poems, București, f.a. Repere bibliografice: Ioan Țiculescu, Dimitrie Cuclin. Studiu asupra vieții și operei lui, București, 1933; Andrei Brezianu, Mihai Eminescu și receptarea engleză: realizare și ecou, VR, 1983, 12; Ion Bârsan, Convorbiri cu Dimitrie Cuclin - filosof, muzician, scriitor, Galați, 1995; Alexandru Surdu, Trebuința de filosofie la Dimitrie Cuclin, CC, 1995, 3-4. I.D.
CUCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286548_a_287877]
-
Confruntări, I, 131-135; Cioculescu, Varietăți, 269-275; D. Micu, George Coșbuc, București, 1966; Studii despre Coșbuc, îngr. Cornel Săteanu, Cluj, 1966; D. Vatamaniuc, G. Coșbuc. O privire asupra operei literare, București, 1967; Tomuș, 15 poeți, 62-89; Duțu, Explorări, 180-244; Gavril Scridon, Ecouri universale în poezia lui Coșbuc, București, 1969; Octav Șuluțiu, Introducere în poezia lui G. Coșbuc, București, 1970; Adrian Fochi, G. Coșbuc și creația populară, București 1971; Păcurariu, Clas. rom., 167-174; Zaciu, Colaje, 37-40; Todoran, Secțiuni, 162-188; Petru Poantă, Poezia lui
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
o structură de roman liric. Poezia (Irenikon, Poeme de odinioară) respiră într-un registru strict intim: figuri și locuri de altădată trecute în climatul de evanescență al amintirii devin transparente jocuri de umbre, candori de contururi fluide, muzicale cantilene și „ecouri” (Cărarea pierdută, Fântâna părăsită, Remember). Versurile nu evită să mărturisească reminiscențe de lectură, dar, rămânând fidele naturii necontrafăcute a autorului, aleg o simplitate care le ferește de mode, ca și de livresc. H. a tradus din lirica lui Tagore, din
HUSAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]