11,537 matches
-
față a umanului, și așa cum Nietzsche, în mod revoluționar pentru gândirea modernă, a adăugat esteticii clasice dimensiunea dionisiacului artei și gândirii vechii Grecii, oferindu-ne astfel, nouă, „figura plenară” nu numai a omului, a artistului antic, dar și a celui etern, în creație, prin Metaforă, prin „fanta” sau „calea” iraționalului, a „dionisiacului”, suntem capabili nu numai de o artă „plenară”, reprezentativă și înalt simbolică a umanului, dar și a Ființei, cea care stă în centrul artei noastre. Ea însăși, Ființa, evacuată
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în indiferența faptului de a fi fost zămislite într-un spațiu „periferic”, dintr-un material „ignobil”, limba, față de orgolioasele spații și „materiale” ale Apusului european! - să afirme, cu mijloacele epicului major, problemele omului contemporan, dar și numai în măsura în care „celălalt”, insul etern și universal, se va putea recunoaște în ele. Și, în acest fel, propria mea existență, în esențialitatea ei, este nu numai certificată, mărturisită, dar și dovedită, născută a doua oară, deci - născută! Sunt pentru că am îndrăznit să strig, în forme
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ieri și azi / 240 Capitolul IV. Prin Galileea, Iudeea și Samaria / 241 1. La Genesareth nu mi s-a arătat nimic / 243 2. În Galileea Superioară / 259 3. Vae Victis: în Palestina / 267 4. Ramallah sau ultimul sfanț / 285 5. Eterna întoarcere / 294 6. Serviciu inutil / 303 Galileea: Tiberiada, Genesareth (Ginossar), Tabgha, Capernaum, crestele Carmelului, cheile de la Yarmouk, Iordanul, Nazaret, Magdala, muntele Fericiților, Haifa. Galileea de Sus: Tyr, muntele Hermon, Libanul de Sud, Metulla, Deir Mimas, închisoarea de la Kiam, Oiryat Shemona
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vor citi cartea, nu vor merge să vadă filmul făcut după ea. "Un tip slab, în plus, cunoaștem muzica, a vrut să sară din tren, mai bine să rămână pe peron, și să nu mai conteze pe noi pentru nimic." Eterna amărăciune a cusurgiului. Ierarhii de la Vatican, dedați integral căințelor, nu vor să audă această notă falsă în euforia regăsirilor. Iar sioniștii oficiali, acei friends of Israel, prietenii săi dintotdeauna, au șters din agenda lor numele fostului tovarăș de drum. Iată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu credința, el face inoperantă prefigurarea evreiască, o trimite la muzeu, lăsând-o doar ca amintire, dar finalmente, fratele mai mic n-a făcut oare să triumfe cauza fratelui mai mare? Și, pentru aceasta, n-ar avea dreptul la o eternă recunoștință din partea poporului ales? Nu eram departe de a-mi însuși această viziune euforizantă și disculpantă. Dar ea nu rezistă unei contralecturi evreiești a istoriei, ca cea schițată, nu fără delicatețe, de rabinul Jacquot Grunewald în lucrarea sa Chalom, Jésus
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cultivă nici autoritatea, nici căința (în care noi excelăm, ba chiar un pic prea mult). Departe de ei ideea de a căuta ce anume responsabilități le revin în această decadență. Dacă totul e complot, e suficient să te văicărești ca eternă victimă a occidentalilor cei răi, pentru că locul bun e astăzi cel rău. Cea de-a treia boală cronică, onoarea de grup, atacată prin firea lucrurilor întoteauna ești atacat la tine acasă -, îți interzice să vorbești la persoana întâi, să te
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pelerini este un anelid a cărui segmentare ar însemna aproape o abjurare. Ca un miriapod, ca o ființă unică dar cu o sută de capete, așa se organizează ființele-viermi... Dar ceea ce coborâsem eu prin depreciere la rangul de turmă era eternul corp de armată în marșul său spre Graalul fără capăt și fără sfârșit. Ghidul cu microfonul său, alături de șofer, este un Iosua cu comenzi electronice, iar pasagerii din autocar, pe jumătate adormiți, sunt tribul care se înghesuie în spatele profetului său
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
reîncărcare accelerată cu vrajă a lumii. Steaua lui David pavoazând toate balcoanele din Ierusalimul de Vest și din împrejurimi, pentru sărbătorirea celei de-a patruzecea aniversări a reunificării Orașului Sfânt, ar trebui să dea de gândit sociologilor noștri. "Ierusalim, capitala eternă și indivizibilă a statului Israel..." Nu se sconta, în 1950, ca Eternul să-și facă într-o zi apariția, pe neașteptate, în dreptul internațional din secolul următor. Între generația kibbutz și generația kippa, crearea omului de către om a cedat întâietatea reîntâlnirii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din Ierusalimul de Vest și din împrejurimi, pentru sărbătorirea celei de-a patruzecea aniversări a reunificării Orașului Sfânt, ar trebui să dea de gândit sociologilor noștri. "Ierusalim, capitala eternă și indivizibilă a statului Israel..." Nu se sconta, în 1950, ca Eternul să-și facă într-o zi apariția, pe neașteptate, în dreptul internațional din secolul următor. Între generația kibbutz și generația kippa, crearea omului de către om a cedat întâietatea reîntâlnirii cu Iahve. La urma urmei, dacă dintre toate colinele acestei planete, Dumnezeu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pușcă sau pe o bombă, suntem considerați teroriști și atunci represiunea e justificată. Dacă tăcem, lumea uită de noi. Dacă ne manifestăm, lumea ne urăște. Persecutorii noștri se prezintă ca victime și întreaga lume le ține partea, cu solicitudinea datorată eternilor persecutați. Oricum am da-o, ieșim prost. Lumea trăiește în zorii secolului al XXI-lea, dar aici e încă miezul nopții. Dincolo de imposibilitatea în care se află diplomații palestinieni de a semnala însingurarea în care au fost lăsați singurilor care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și anulezi loviturile lor prin deriziune. Un exercițiu mental devenit ulterior obișnuință. Filmele lui Woody Allen mă ajută mult în acest sens". Se pare deci că cel mai bun leac pentru palestinianul depresiv se găsește în Manhattan: umorul evreiesc. 5. Eterna întoarcere Deșertăciunea deșertăciunilor, zice Ecclesiastul, deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni! Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudește sub soare? Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne totdeauna! Soarele răsare, soarele apune și zorește
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
arhivat). OCHA (Office for the Coordination of Humanitarian Affairs), depinzând de ONU, are o evidență la zi, cu hărți evolutive precise, a teritoriilor aflate în dispută, cu fotografii, recensăminte, grafice etc. Consultarea lor necesită cam o oră, dar permite economisirea eternelor declarații de bune intenții. Ce arată această secvență? Că bazele fizice, economice și umane ale unui "stat palestinian viabil" sunt pe cale de dispariție, astfel încât "Two-States solution", "divorțul just și echitabil" (Amos Oz), teritoriul împărțit între cele două entități naționale, una
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
au intrat în ordinele călugărești creștine, în Societatea lui Isus sau care au devenit predicatori; mi s-a vorbit despre creștini care au devenit evrei, iar alții musulmani (cazul evreului convertit la islam e practic inexistent). Fiecare variantă a Tatălui etern are povestea și farmecul său, un electromagnetism propriu cutărui sau cutărui fel de spirit. Printre atracțiile iudaismului: absența dogmei, cultul în familie (masa servind ca altar), latura practică a mitsvoth-urilor, respectarea unor reguli fără obligația de a crede, solidaritatea în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vină personajele dacă vorbesc ca de pe altă lume? Goethe a zis undeva că patru lucruri îi sunt displăcute: gustul usturoiului, mirosul tutunului, contactul și vederea crucifixului. Unul din cei vechi a zis: răzbunarea este plăcerea zeilor. Dar a oamenilor? Zeii, eterni fiind, pot aștepta; ei oamenii, nu! Materialismul cuprinde doctrina după care facultățile noastre nu sunt decât proprietăți ale materiei organizate. Ele sunt în raport cu organizația. Superioare la animale, ating culmea la om. La moarte când corpul se discompune, își pierde proprietățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înfățișase... Erau spectrali și tragici cu fețele în doliu Și fiecare-n spate purta un lung lințoliu Cu toți pe cel mai mare așa-l împresurară Și câte-un gest lugubru cu toți solemn schițară Apoi, trecură-n noapte înspre eterna pace Ca un convoi funebru ce merge să se...16 [DESPRE "APA MORȚILOR"]* Matei Dumbravă vorbește cu maiorul, cearcă apoi să aline durerea Mariei și s-o împace cu soarta. Vine pe la ei și Iorgu Voinea; se stabilește ușor un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
numai râs și voie bună, tinereță și iubire, nu rămâne decât un singur individ, neguros, pentru care viața a devenit o povară cenușie și insuportabilă. Pe toți ceilalți i-a măcinat viața. Au murit și dorm ori putrezesc în liniștea eternei umbre. Cestalalt rămas e încă la soare, dar cât de nenorocit! Noaptea este mantaua amorului. Fântânarul dela Hanul-Ancuței are o vărguță cu care descoperă izvoarele, locul cel mai bun de sapat o fântână. Pentru asta a fost dus la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
geam, într-un vagon de clasa III un Romeo unsuros, Julietta ștergătoare de geamuri. În esența lor, sentimentul și situația sunt aceleași. Culturile sunt organisme vii, care tind întăiu spre strălucirea maturității ș-apoi spre moarte. Ele sunt cuprinse în eterna și necontenit înnoita lege a evoluției. 4 Iunie 927, la ora 5 dim. suntem aproape de Buda-P(esta). Locuri joase, ușoare cline tărăgănate, sălcii și arinișuri, ici colo bălți în preajma C.F. parcele foarte frumoase de grâu și secară. Sate ca cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
victorie pașnică mai hotărâtoare pentru binele omenirii. Mă simt mișcat presimțind această "facere" nouă ce se va adăoga definitiv la totalitatea zidirii dintăi; mă închin gânditorilor cutezători care au putut alege calea adevărului în întunericul și confuziunea lumii de ieri. * Eterna scenă a vieții și morții. În preajma poetului, între ruini și morminte, doi tineri se îndrăgostesc. Trec două țărăncuțe care descifrează silabisind versurile de pe soclul pe care stă poetul (gânditor pe o bancă). ...Ceva despre liniște, despre un lac cu lebede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
destul de des nu se observă această distincție. Serviciile publice și partidele politice au nevoie de slujitori drepți și de oameni de caracter. Lucrând fie pentru a-i găsi, fie pentru a-i ajuta să se desăvârșească la lumina unor adevăruri eterne, socot să facem operă utilă comunității. În dezorientarea și tristețe timpului, în fine, multe suflete pot găsi aici prietinie și mângâiere, ori un sprijin în dezamăgiri. Cum toate cele omenești sunt relative, e posibil ca strădania noastră să pară vană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
explica ritualul vegetațional. Același rol de mărire a vitezei de derulare a discursului poetic o are și inversiunea, accentul căzând pe obiectul transformării („câmp pârlit, când l-au văzut”), pe statutul inițial al materiei. Timpurile verbale așază în opoziție prezentul etern al gestului arhetipal și receptarea lui, iremediabil marcată de timp și de trecere, vizibilă la nivel morfologic prin perfectul simplu și mai mult ca perfectul indicativ: „Calul calcă-n văi adânci,/ Văi adânci și răcoroase;/ Boieri caii-ș adăpase;/ Calul calcă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mortului care învie în fiecare dimineață». Un întreg ansamblu de credințe în legătură cu inițierea și suveranitatea (...) derivă din această valorizare a Soarelui ca zeu (erou), care, fără să cunoască moartea (...), traversează în fiecare noapte împărăția morții și reapare a doua zi, etern el însuși, egal cu sine în eternitate”. La această condiție aspiră și eroul din folclorul literar, și cel plecat în lumea fără dor, anume să redevină, nu să dispară. Rugămintea din cântecele de priveghi adresată zorilor intenționează tocmai să asigure
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de eroi în mișcare Actualizarea modelului eroic cu valențe cosmogonice asigură stabilitatea universului profan, ale cărui dimensiuni spațiale și temporale sunt marcate la intervale bine delimitate de revărsarea sacrului. Protagoniștii „domesticirii” neantului păstrează trăsăturile arhetipale cerute de victoria asupra monstrului etern și cele mai multe date asupra lor le descoperim în baladele fantastice. Dacă în colindele de fecior este pe larg dezvoltată dominanta solară, basmele și baladele întregesc portretul și ritualul parcurs cu alte trăsături fundamentale, privitoare atât la protagonist, cât și la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
părți?” (BerezeniVaslui). Săgeata devine „armă magică” și forța ei rezidă în faptul că „este un simbol al schimbului dintre cer și pământ” ce semnifică „depășirea condițiilor normale”. Sugestia evoluției inițiatice e clară prin identificarea cu vânatul ca simbol al lumii eterne; mai mult chiar, săgeata reprezintă zodia sub care tânărul se așază: dinamismul ascensio¬nal. „Adevăratul blestem” (Mihai Coman) adresat săgeții încearcă o neutralizare a forțelor magice ce ar asigura o viitoare izbândă asupra stihiilor, deci vizează repetabilitatea actului. Săgetarea are
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
drept ibovnică: „-Stai FătFrumos,/ Nu mă săgeta,/ Căci noi am fost nouă frați,/ Câte-și nouă săgetați,/ Numai eu și-o sor mai mică,/ Cu soarele potrivită,/ Fi-ți-ar ție dăruită.”( Grădiștea - Ialomița) sau fălindu-se cu natura sa eternă: „-Niță nu mă săgeta,/ Că degeaba te silești,/ Pe noi să ne prăpădești;/ Căci noi sîntem vro nouă frați,/ Ce am fost toți săgetați,/ Dar nici unul n-au murit,/ Căci în mare ne-am dosit.”(T. Vladimirescu - Tulcea). Numărul fraților
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-mi estă mare,/ Marea mărgini n-are!/ ’Ntr-al mijloc de mare/ Ostrov că-mi era” (Grabovița - Serbia). Infinitul de ape este aici ordonat, fiindcă are un nucleu din care va emerge întreaga lume. Opoziția prezentului indicativ, prin care existența apelor eterne este instaurată, cu imperfectul situării ostrovului, implică raportul modificabil dintre amorf și creație. Insula a fost ridicată în timpuri mitice în centrul apelor veșnice ale neantului, dar ea ține doar de timpul sacru în care omul nu poate zăbovi în afara
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]