10,806 matches
-
de către cercetătorii care observau mult mai multe mâini implicate în scrierea Torei și le atribuiau unor perioade și mai târzii decât considera Wellhausen. Potrivit lui M. Noth, autorul deuteronomist a scris în mijlocul secolului VI î.e.n., adresându-se contemporanilor săi aflați în exilul babilonian pentru a le demonstra că „suferințele acestora au fost o consecință pe deplin meritată a secolelor de lipsă de loialitate a israeliților față de Yahweh”. Prin devotament față de Yahweh se înțelegea respectarea legii deuteronomice. Deoarece în regatele Israel și Iuda
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
forma de recapitulare concisă a Exodului și Numerelor. Se deosebește de celelalte surse prin utilizarea formulei „YHWH Eloheinu” pentru „dumnezeu”, tradus în limba română ca „Domnul Dumnezeu”. Conform estimărilor, această sursă a fost compusă cca anilor 650-621 î.e.n., adică înaintea exilului babilonian (587-539). Potrivit lui , viziunea lui Noth asupra scopurilor Deuteronomistului pune accent pe tema judecatei și scapă din vedere tema îngăduinței lui Yahweh în povestirea deuteronomistă. Deuteronomistul prezintă mai multe exemple în care profețiile anterioare ale prorocilor lui Yahweh ulterior se
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
iacobiți ca Prințesă Regală, a fost copilul cel mai mic al regelui detronat Iacob al II-lea al Angliei și a celei de-a doua soții, Mary de Modena. Louisa Maria s-a născut în 1692, la Saint-Germain-en-Laye, Franța, în timpul exilului părinților ei. Datorită controversei uriașe care a înconjurat nașterea fratelui ei, James Francis Edward, cu acuzații de substituție a unui alt copil, Iacob al II-lea a trimis scrisori invitând-o nu numai pe fiica lui, regina Maria a II
Louisa Maria Teresa Stuart () [Corola-website/Science/322657_a_323986]
-
să muncească la construirea noii cetăți Sankt Petersburg. Carol și Mazepa au fost lăsați să plece cu circa 1.500 de oameni la cetatea Bender, controlată de Imperiul Otoman, aflată la granița cu Moldova. Carol a stat cinci ani în exil înainte de a reuși să revină în Suedia. Bătălia a fost ilustrată în filmul suedez din 1925 "Karl XII" cu Gösta Ekman în rolul regelui Carol al XII-lea și cu actorul emigrant rus Nicolai de Seversky în rolul lui Petru
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
corpul de armată includea mulți tineri aristocrați care în cele din urmă au devenit lideri în timpul restaurației Bourbon. Grupul includea pe Ducele de Richelieu, Ducele de Blacas și Chateaubriand. Armata a fost dizolvată în 1801 iar prințul și-a petrecut exilul în Anglia unde a trăit cu cea de-a doua soție, Maria-Caterina di Brignole-Sale cu care s-a căsătorit în 1798. Ea a murit în 1813. După înfrângerea lui Napoleon, Louis Joseph s-a întors la Paris unde a devenit
Louis Joseph, Prinț de Condé () [Corola-website/Science/322768_a_324097]
-
regină a Uniunii polono-lituaniană din 1697 până în 1727 ca soție a lui August al II-lea al Poloniei. Niciodată în cei 30 de ani de domnie ca regină nu a pus piciorul în Polonia, a trăit în Saxonia într-un exil autoimpus. Născută contesă germană, a fost numită "Sachsens Betsäule" de supușii ei protestanți pentru refuzul ei de a se converti la catolicism și pentru loialitatea față de credința protestantă. În ciuda ei și a soacrei ei, Anna Sofia a Danemarcei, atât soțul
Christiane Eberhardine de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/322777_a_324106]
-
anonimi, fie numindu-se Gabriel, Mihael. Inițial, noțiunea nu depășea limitele animismului primitiv și circula în mitologia ebraică populară, desemnând anumite ființe pur spirituale, pe o treaptă intermediară între Dumnezeu și om; teologia iudaismului preia această noțiune abia în epoca exilului babilonian, sub influența mag chaldeici, compunând și o teorie angelologică (angelologie), după care îngerii sunt clasificați în buni și răi; abia atunci apare și Satanael (Satan), căpetenia îngerilor răzvrătiți, întrucât, nefiind din clasa propriu-zis divină, îngerii nu sunt ființe perfecte
Îngeri în mitologie () [Corola-website/Science/322844_a_324173]
-
Reichssicherheitshauptamt", RSHA), serviciile de securitate combinate din Germania Nazistă, și protector interimar al Boemiei și Moraviei. Operațiunea a fost executată la Praga, în 27 mai 1942, după ce fusese pregătită de organizația britanică Special Operations Executive cu aprobarea guvernului cehoslovac în exil. Deși doar rănit în atac, Heydrich a murit din cauza rănilor la 4 iunie 1942. Moartea sa a cauzat un val de represalii nemiloase realizate de trupele SS germane, inclusiv distrugerea de sate și uciderea civililor. Heydrich a avut un rol
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
un Nazist potentat, el a fost însărcinat cu realizarea Soluției Finale, programul Germaniei Naziste de genocid al evreilor din Europa. În ciuda riscurilor, scopul principal al "Operațiunii Anthropoid", din perspectiva cehă, a fost de a conferi legitimitate pe modelului guvernului în exil al lui Edvard Beneš de la Londra. Heydrich fusese începând din septembrie 1939 șeful RSHA (organizație ce includea Poliția Secretă ("Gestapo"), Agenția de Securitate ("Sicherheitsdienst", sau SD), Poliția Criminală ("Kripo")) și, în 1942, președinte al Organizației Internaționale a Poliției Criminale (Interpol
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
poreclit "Măcelarul din Praga", "Bestia Blondă" și "Călăul". Pe la sfârșitul anului 1941, Hitler controla aproape întreaga Europă continentală, iar forțele germane se apropiau de Moscova. Aliații au început să ia în calcul capitularea probabilă a Uniunii Sovietice. Guvernul cehoslovac în exil, condus de președintele Edvard Beneš, era presat de serviciile secrete britanice deoarece existase prea puțină rezistență vizibilă după ocupația regiunii Sudete în 1938 (ocuparea întregii țări a început în 1939). Preluarea acestor regiuni fusese realizată prin Acordul de la München, iar
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
război deschis (de exemplu, Polonia, Iugoslavia și Grecia) rezistența a fost activă încă de la începutul ocupației, teritoriul ceh cucerit a rămas relativ calm, producând în același timp cantități semnificative de provizii militare pentru cel de-al Treilea Reich. Guvernul în exil considera că trebuie făcut ceva pentru a-i inspira pe cehi și pentru a arăta lumii că cehii se opun nazismului. Statutul lui Reinhard Heydrich de protector al Boemiei și Moraviei, ca și reputația câștigată de el prin terorizarea cetățenilor
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
la cap la antrenamente, ceea ce a dus la întârzierea misiunii, întrucât Kubiš nu era pregătit și nu se pregătiseră nici documentele false necesare pentru el. Jozef Gabčík și Jan Kubiš au fost parașutați împreună cu șapte soldați ai armatei cehoslovace în exil din Marea Britanie și cu două alte grupuri denumite "Silver A" și "Silver B" (care aveau alte misiuni) de către un avion Halifax al escadrilei 138 a Royal Air Force la ora 10 pm în ziua de 28 decembrie 1941. Gabčík și Kubiš
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
Ležáky au fost uciși. Ambele orașe au fost incendiate, iar ruinele de la Lidice nivelate. Posibilitatea ca germanii să aplice principiul „responsabilității colective” la această scară ca răzbunare a asasinării lui Heydrich fie nu a fost prevăzută de guvernul cehoslovac în exil, fie a fost considerată un preț acceptabil al eliminării lui Heydrich și al provocării unor represalii care să reducă acceptarea administrației germane de către cehi. Premierul britanic Winston Churchill, înfuriat, a sugerat distrugerea a trei sate germane pentru fiecare sat cehesc
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
să pe tron, la 2 iunie 1946, italienii s-au pronunțat în cadrul unui referendum în procent de 54% din voturi în favoarea republicii. La 13 iunie, regele Umberto al II-lea a părăsit tronul, fără să abdice și a plecat în exil părăsind Italia pentru totdeauna. Primul ministru Alcide de Gașperi și-a asumat rolul de șef al statului interimar. Umberto a trait timp de 37 de ani în exil, la Cascais în Portugalia. A călătorit mult în timpul exilului, a vizitat adesea
Umberto al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/322056_a_323385]
-
II-lea a părăsit tronul, fără să abdice și a plecat în exil părăsind Italia pentru totdeauna. Primul ministru Alcide de Gașperi și-a asumat rolul de șef al statului interimar. Umberto a trait timp de 37 de ani în exil, la Cascais în Portugalia. A călătorit mult în timpul exilului, a vizitat adesea Mexico vizitându-și fiica. Umbero a decedat la 18 martie 1983, la vârsta de 78 de ani la Geneva în Elveția. Descendenții săi, Victor Emanuel de Savoia și
Umberto al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/322056_a_323385]
-
a plecat în exil părăsind Italia pentru totdeauna. Primul ministru Alcide de Gașperi și-a asumat rolul de șef al statului interimar. Umberto a trait timp de 37 de ani în exil, la Cascais în Portugalia. A călătorit mult în timpul exilului, a vizitat adesea Mexico vizitându-și fiica. Umbero a decedat la 18 martie 1983, la vârsta de 78 de ani la Geneva în Elveția. Descendenții săi, Victor Emanuel de Savoia și Emanuel-Filiberto de Savoia, n-au primit autorizarea să revină
Umberto al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/322056_a_323385]
-
18 martie 1983, la vârsta de 78 de ani la Geneva în Elveția. Descendenții săi, Victor Emanuel de Savoia și Emanuel-Filiberto de Savoia, n-au primit autorizarea să revină în Italia decât în anul 2002 după 56 de ani de exil. Sub emoția provocată de decesul reginei Mărie José, parlamentul italian a adoptat în 2002 o lege prin care se revizuiește constituția republicii italiene (a intrat în vigoare în noiembrie următor). Umberto s-a căsătorit la Romă la 8 ianuarie 1930
Umberto al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/322056_a_323385]
-
văzută rareori în public. A fost profund supărată de detronarea nepotului ei Manuel al II-lea al Portugaliei de către revoluția din 5 octombrie 1910 și de instaurarea primei republici portugheze. Maria Pia a părăsit Portugalia împreună cu restul familiei sale în exil în 1910. S-a întors în Italia natală unde a murit la 5 iulie 1911.
Maria Pia de Savoia () [Corola-website/Science/322058_a_323387]
-
străinătate relația lor a fost pe primele pagini ale ziarelor din Europa și America de Nord, mai ales după ce a fost detronat. În interviuri publice, Gaby Deslys nu a negat niciodată dar întotdeauna a refuzat sa comenteze relația ei cu regele. După exilul lui, ei vor continua să se întâlnească, în special în timp ce ea a avut angajamente pe scena din Londra. Când Gaby s-a mutat la New York, în vara anului 1911, relația lor s-a rupt. În primăvara anului 1912, Manuel a
Manuel al II-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/322062_a_323391]
-
micile infante aveau puțin contact cu părinții lor. În 1868 când Paz avea șase ani, familia a fost obligată să părăsească Spania din cauza revoluției care a costat-o pe Isabela tronul. La 30 septembrie 1868 familia regală a plecat în exil în Franța. Isabela a II-a s-a stabilit la Paris cu copiii ei în timp ce regele Francis trăia în Epinay. Paz a fost educată împreună cu surorile sale Pilar și Eulalia la Sacré-Coeur, o școală catolică de călugărițe. În 1874 fratele
Infanta María de la Paz a Spaniei () [Corola-website/Science/322160_a_323489]
-
Superior trebuia cedat ramurii Bavareze în 1623. Când Războiul de Treizeci de Ani s-a încheiat cu Tratatul de la Münster (numit și Pacea de la Westfalia) în 1648, a fost creat un nou electorat suplimentar pentru Contele Palatin al Rinului. În timpul exilului, fii lui Frederick, în special Prințul Rupert al Rinului, și-a câștigat faima în Anglia. În 1685, ramura Simmern a murit și prințul catolic Filip William, Conte Palatin de Neuburg a moștenit Palatinatul și Ducatele Jülich și Berg. În timpul domniei
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
unde sunt expuse exemplar și zece tablouri ale lui Max Beckmann. Peste 500 opere ale lui Beckmann sunt îndepărtate din muzeele germane. Împreună cu soția sa, artistul emigrează la Amsterdam, în Olanda. În mai 1940, trupele germane ocupă Olanda. Izolat, în exil, Max Beckmann se consacră picturii și realizează opere pline de spontaneitate, în culori luminoase, în contrast cu realitatea existenței sale cotidiene. După război, în 1946, Beckmann refuză un post de profesor oferit de Academia de Artă din München, precum și postul de director
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
a pierdut mare parte din membrii familiie în timpul Primului Război Mondial și al Revoluției ruse din 1917. La vârsta de 12 ani, a părăsit Rusia revoluționară împreună cu mama și cu fratele ei George, plecând în Suedia. Și-a petrecut restul vieții în exil, la început în Europa de Vest, apoi, din anii 1950, în Statele Unite.
Prințesa Vera Constantinovna a Rusiei () [Corola-website/Science/322230_a_323559]
-
Imperiul japonez. După 1910 japonezii au interzis în Coreea folosirea altor steaguri decât cel al Japoniei. Drapelul Taegeukgi a devenit un simbol al rezistenței și al luptei pentru independență. Cine era prins în posesia lui era executat. Guvernul provizoriu în exil al Coreei (1919-1945) și apoi Guvernământul militar american în Coreea au rămas atașate acestui steag, instrucțiuni precise asupra alcătuirii și dimensiunilor steagului fiind enunțate abia în anul 1942. La 29 iunie 1942 guvernul provizoriu în exil al Coreei a emis
Drapelul Coreei de Sud () [Corola-website/Science/322237_a_323566]
-
executat. Guvernul provizoriu în exil al Coreei (1919-1945) și apoi Guvernământul militar american în Coreea au rămas atașate acestui steag, instrucțiuni precise asupra alcătuirii și dimensiunilor steagului fiind enunțate abia în anul 1942. La 29 iunie 1942 guvernul provizoriu în exil al Coreei a emis pentru prima dată o lege care indica datele precise ale steagului. După eliberarea de sub ocupația japoneză în 1945, țara s-a împărțit în două de-a lungul latitudinii de 38 de grade. La 15 august 1948
Drapelul Coreei de Sud () [Corola-website/Science/322237_a_323566]