10,435 matches
-
1965-1966 a devenit prima cale ferată electrificată din România. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea Transilvania făcea parte din Regatul Ungariei. Între Ungaria și România nu a existat nici o legătură feroviară până în 1879. În anii 1870 rețeaua feroviară din Austro-Ungaria, inclusiv cea transilvăneană, era foarte dezvoltată datorită moștenirii vechiului Imperiu Austriac. Orașul Brașov reprezenta extremitatea sud-estică a acestei rețele, fiind legat de Oradea printr-o cale ferată terminată în 1873. Între timp, după unirea Moldovei cu Țara Românească
Calea ferată Ploiești–Brașov () [Corola-website/Science/319616_a_320945]
-
puterea suzerană), dezvoltarea economică a țării a crescut. La începutul anilor 1870 ambele guverne au convenit să construiască primele două linii de cale ferată transfrontalieră și anume: una pe la Orșova și cealaltă pe la Predeal. Deoarece România dorea ca prima legătură feroviară să se realizeze mai întâi, iar Ungaria opta pentru cea de-a doua legătură, s-a căzut de acord să se deschidă simultan ambele rute. Astfel, la 31 mai 1874, s-a semnat o convenție româno-maghiară prin care s-au
Calea ferată Ploiești–Brașov () [Corola-website/Science/319616_a_320945]
-
s-a făcut pe porțiuni în anul 1879. Astfel, la 10 iunie 1879, s-au pus în funcțiune tronsoanele Ploiești-Câmpina și Sinaia-Predeal-Brașov. Tronsonul Câmpina-Sinaia a rămas închis până la 1 decembrie 1879, circulația între cele două gări fiind asigurată de compania feroviară română cu trăsurile. Aceasta a fost dată și ea în folosință la al aceluiași an. Predealul a primit rolul de gară de frontieră între Austro-Ungaria și România. După Primul Război Mondial, Transilvania a fost alipită României și întreaga porțiune a
Calea ferată Ploiești–Brașov () [Corola-website/Science/319616_a_320945]
-
Această provincie care se afla în estul țării a fost legată relativ târziu de celelalte căi ferate din Ungaria. În 1868 a fost pusă în funcțiune prima cale ferată din Transilvania (Arad-Alba Iulia). Cu toate acestea, nu exista nici o legătură feroviară între cele mai mari orașe din Transilvania. În 1868, statul ungar a început construcția mai multor trasee feroviare în Transilvania, concesionând lucrările la scurtă vreme unei companii englezești private conduse de antreprenorul englez Charles Waring. Această societate (Ungarische Ostbahn) - care
Calea ferată Alba Iulia–Târgu Mureș () [Corola-website/Science/319645_a_320974]
-
Alba Iulia la Târgu Mureș; ea a fost finalizată cu an după traseul Oradea-Cluj-Napoca, devenind a doua cale ferată din estul Ungariei. Începând din 1876 compania a fost naționalizată, iar calea ferată Alba Iulia-Târgu Mureș a fost preluată de către compania feroviară maghiară de stat MÁV. La sfârșitul primului război mondial, Transilvania a devenit parte componentă a României, iar căile ferate din Transilvania au fost preluate de compania feroviară română de stat CFR. În urma Dictatului de la Viena (1940), teritoriul Transilvaniei a fost
Calea ferată Alba Iulia–Târgu Mureș () [Corola-website/Science/319645_a_320974]
-
fost naționalizată, iar calea ferată Alba Iulia-Târgu Mureș a fost preluată de către compania feroviară maghiară de stat MÁV. La sfârșitul primului război mondial, Transilvania a devenit parte componentă a României, iar căile ferate din Transilvania au fost preluate de compania feroviară română de stat CFR. În urma Dictatului de la Viena (1940), teritoriul Transilvaniei a fost împărțit între România și Ungaria, ca și calea ferată descrisă aici: granița se afla între gările Vidrasău și Ungheni (în , denumirea gării este astăzi "Gral. Nicolae Dăscălescu
Calea ferată Alba Iulia–Târgu Mureș () [Corola-website/Science/319645_a_320974]
-
în , denumirea gării este astăzi "Gral. Nicolae Dăscălescu"). În 1944 calea ferată a redevenit românească. Tronsonul de la Alba Iulia la Războieni este electrificat și cu linie dublă. Aceasta este o parte importantă a căilor ferate din România, precum și a magistralelor feroviare internaționale. Pe aici trec zilnic mai multe trenuri accelerate. În plus, există și un puternic trafic de marfă; la Teiuș se află o mare gară de mărfuri. Prin comparație, tronsonul de la Războieni la Târgu Mureș are o importanță mai mică
Calea ferată Alba Iulia–Târgu Mureș () [Corola-website/Science/319645_a_320974]
-
dar și balneara, fiind prezente numearoase nave de pasageri pe coastele insulei. Pricipalele porturi comerciale sunt: Famagusta, Kyrenia, Larnaca, Limassol, Paphos, Vassiliko. Flotă comercială se ridică la un numar de 1414 nave. În momentul de față nu există nici o rețea feroviară în Cipru. În trecut, în epoca colonialismului britanic, cateva rețele feroviare cu ecartament îngust au fost folosite pentru arealele portuare pentru transportul mărfurilor abia descărcate pe insulă. Deci liniile feroviare cipriote nu sunt dezvoltate ca mijloc de transport. Rețeaua rutieră
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
Someș și Mureș; trebuiau construite mai multe tuneluri, așa că activitatea a trenat până în 1873. Calea ferată a putut fi inaugurată la 14 august 1873. Începând din 1876 compania a fost naționalizată, iar calea ferată Cluj-Războieni a fost preluată de către compania feroviară maghiară de stat MÁV. La sfârșitul primului război mondial Transilvania a devenit parte componentă a României, iar căile ferate din Transilvania au fost preluate de compania feroviară română de stat CFR. La 6 decembrie 1918 "Regimentul 15 Războieni" al Armatei
Calea ferată Cluj–Războieni () [Corola-website/Science/319730_a_321059]
-
compania a fost naționalizată, iar calea ferată Cluj-Războieni a fost preluată de către compania feroviară maghiară de stat MÁV. La sfârșitul primului război mondial Transilvania a devenit parte componentă a României, iar căile ferate din Transilvania au fost preluate de compania feroviară română de stat CFR. La 6 decembrie 1918 "Regimentul 15 Războieni" al Armatei Române de sub comanda maiorului Vasile Nădejde a trecut Mureșul și a ocupat Gara “Kocsárd” ("Cucerdea"). Cu acest prilej, maiorul Vasile Nădejde s-a adresat mulțimii spunând: Această
Calea ferată Cluj–Războieni () [Corola-website/Science/319730_a_321059]
-
calea ferată descrisă aici: granița se afla în dreptul actualei halte "Tunel". În 1944 calea ferată a redevenit românească. Întreaga cale ferată este electrificată și cu linie dublă. Aceasta este o parte importantă a căilor ferate din România, precum și a magistralelor feroviare internaționale. Pe aici trec zilnic mai multe trenuri inter city, inter regio și regio. În plus există și un puternic trafic de marfă. <br style="clear:both;">
Calea ferată Cluj–Războieni () [Corola-website/Science/319730_a_321059]
-
este o cale ferată principală în România. Ea traversează marginea nordică a Carpaților Meridionali din sud-vestul Transilvaniei. La momentul construirii căii ferate, regiunea Transilvania aparținea de Regatul Ungariei. În anul 1872, orașul Sibiu (în , în ) a fost conectat la rețeaua feroviară a Regatului Ungariei printr-o cale ferată ce pornea de la Copșa Mică (în , în ). Cu toate acestea, drumul pe cale ferată între capitala ungară Budapesta și Sibiu era destul de greoi. Pentru a scurta traseul, guvernul ungar a decis să construiască o
Calea ferată Sibiu–Vințu de Jos () [Corola-website/Science/319769_a_321098]
-
putut fi astfel scurtată de la 119 la 83 km. a fost pusă în funcțiune la 25 noiembrie 1897. La sfârșitul primului război mondial, Transilvania a devenit parte componentă a României, iar căile ferate din Transilvania au fost preluate de compania feroviară română de stat CFR. Calea ferată nu este electrificată și este predominant linie dublă. Tronsoanele între Sibiu hc. și Orlat, între Săliște și Apoldu de Sus, precum și Cunța și Miercurea Sibiului, ca și cel între Sebeș și Vințu de Jos
Calea ferată Sibiu–Vințu de Jos () [Corola-website/Science/319769_a_321098]
-
orașe din Transilvania cu orașele din Ungaria Centrală. Aceste linii au trecut puțin mai târziu în posesia companiei feroviare maghiare de stat MÁV. Ca urmare, unele companii locale particulare de cale ferată au început să construiască legături feroviare de la rețeaua feroviară existentă către diferite regiuni ale Transilvaniei. Compania feroviară locală Számostalbahn a construit prima linie a sa din localitatea Apahida de pe Calea ferată Cluj-Napoca-Războieni către Dej (în ). Această cale ferată a putut fi pusă în funcțiune la 15 septembrie 1881. La
Calea ferată Apahida–Dej () [Corola-website/Science/319780_a_321109]
-
Aceste linii au trecut puțin mai târziu în posesia companiei feroviare maghiare de stat MÁV. Ca urmare, unele companii locale particulare de cale ferată au început să construiască legături feroviare de la rețeaua feroviară existentă către diferite regiuni ale Transilvaniei. Compania feroviară locală Számostalbahn a construit prima linie a sa din localitatea Apahida de pe Calea ferată Cluj-Napoca-Războieni către Dej (în ). Această cale ferată a putut fi pusă în funcțiune la 15 septembrie 1881. La sfârșitul primului război mondial, Transilvania a devenit parte
Calea ferată Apahida–Dej () [Corola-website/Science/319780_a_321109]
-
ferată Cluj-Napoca-Războieni către Dej (în ). Această cale ferată a putut fi pusă în funcțiune la 15 septembrie 1881. La sfârșitul primului război mondial, Transilvania a devenit parte componentă a României, iar căile ferate din Transilvania au fost preluate de compania feroviară română de stat CFR. În urma Dictatului de la Viena (1940), teritoriul Transilvaniei a fost împărțit între România și Ungaria, iar acest traseu feroviar a trecut temporar pe teritoriul Ungariei. În 1944 calea ferată a redevenit românească. Întreaga cale ferată este electrificată
Calea ferată Apahida–Dej () [Corola-website/Science/319780_a_321109]
-
o cale ferată principală în România. Ea traversează sudul Transilvaniei, pe valea râurilor Cibin și Olt. La momentul construirii căii ferate, regiunea Transilvania aparținea de Regatul Ungariei. După ce, în anul 1872, orașul Sibiu (în , în ) a fost conectat la rețeaua feroviară a Regatului Ungariei printr-o cale ferată ce pornea de la Copșa Mică (în , în ), odată cu construirea căii ferate spre Avrig (în , în ) au început să se dezvolte legăturile feroviare din Sibiu, fostul centru economic și cultural al sașilor transilvăneni. Construcția
Calea ferată Sibiu–Avrig () [Corola-website/Science/319849_a_321178]
-
Pasul Turnu Roșu, spre fosta graniță ungaro-română. Odată cu deschiderea legăturii spre Brașov, ea a obținut o importanță națională. La sfârșitul primului război mondial, Transilvania a devenit parte componentă a României, iar căile ferate din Transilvania au fost preluate de compania feroviară română de stat CFR. nu este electrificată; între Sibiu și Podu Olt este cu linie dublă, în rest este cu linie simplă. Pe aici trec zilnic mai multe trenuri accelerate. În plus, există și un puternic trafic de marfă.
Calea ferată Sibiu–Avrig () [Corola-website/Science/319849_a_321178]
-
filatura și fire toarse de bumbac și de în din Pottendorf, la fabrica de hartie din Klein-Neusiedl (ambele în Austria Inferioară), dar mai ales în activități de transport, mai întâi la calea ferata cu tracțiune animală Linz-Budweis, apoi la calea feroviară sudică Viena-Gloggnitz. Astfel a invitat supremația familiei Rothschild în acest domeniu. El a fost și consilier angajat în cunoscută societate "Donau-Dampfschifffahrts-Gesellschaft (DDG)". La 26 iulie 1832, el și fratele său vitreg au fost înnobilați că baroni maghiari și la 8
Gheorghe de Sina () [Corola-website/Science/319088_a_320417]
-
între localitățile Cuzlău (județul Botoșani) și Galați (județul Galați). De cea moldoveană, se întinde între localitățile Criva și Giurgiulești. Pe acest sector se află 9 puncte pentru controlul trecerii frontierei, toate în regim de trafic internațional (6 rutiere și 3 feroviare):
Frontiera între Republica Moldova și România () [Corola-website/Science/319111_a_320440]
-
a tineretului, se resimțea necesitatea înființării unei asociații sportive, care să asigure dezvoltarea fizică a tineretului, prin practicarea organizată a sportului. Astfel, la data de 28 mai 1909, a luat ființă „Asociația sportivă PVSE (Piski Vasutas Sport Egylet - Asociația Sportivă Feroviară din Simeria)”. Începutul a fost anevoios, deoarece asociației îi lipsea baza materială; în plus, unii dintre localnici, chiar dintre oficialități, nu vedeau cu ochi buni acest demers. Predomina concepția că jocul tinerilor cu mingea era ceva neobișnuit și rușinos pentru
CFR Simeria () [Corola-website/Science/319116_a_320445]
-
și în împrejurimi, fotbalului i-a revenit onoarea de a lansa sportul într-o competiție oficială. Începând cu sezonul 1910-1911, echipa de fotbal PVSE ia parte la campionatul Ligii de Nord din Ardeal, competiție care a fost câștigată de echipa feroviară clujeană KVSC. În anul 1911 s-au desfășurat la Simeria și un șir de meciuri amicale cu alte echipe, dintre care demne de a fi amintite sunt cele cu renumita echipă arădeană ATK (Aradi Tornaj Klub - Clubul de Gimnastică Arad
CFR Simeria () [Corola-website/Science/319116_a_320445]
-
cu echipa de tineret. Astfel, duminică, 11 mai 1919, la Simeria s-a jucat meciul de fotbal între echipa de juniori CFR Simeria și echipa Fotbal Club Călan, care s-a încheiat cu rezultatul de 6:2 în favoarea simerienilor. Echipa feroviară era angrenată și în campionatul regional „Liga de Nord”, în compania echipelor din Cluj-Napoca. Astfel, în urma meciului de fotbal desfășurat la Cluj-Napoca cu echipa Clubul de Gimnastică Cluj, s-a înregistrat un scor de 5:1. în vara aceluiași an
CFR Simeria () [Corola-website/Science/319116_a_320445]
-
Prutului, în aval de Rîpa de la Mîndrești. Pe acest sectorul moldo-ucrainean de frontieră (cu excepția segmentului central - transnistrean - al frontierei de stat) se află 31 puncte pentru controlul trecerii frontierei, dintre care 19 în regim de trafic internațional (12 rutiere, 6 feroviare și 1 fluvial), 5 în regim de trafic interstatal (4 rutiere și 1 fluvial) și 7 în regim de trafic local (numai pentru cetățenii moldoveni și ucraineni cu domiciliul permanent în județele și regiunile de frontieră) (5 rutiere și 2
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
nu au fost încă delimitate pe teren conform prescrierilor tratatului frontalier de la Constanța din 2 iunie 1997. Pe acest sector se află 20 puncte pentru controlul trecerii frontierei, dintre care 7 în regim de trafic internațional (3 rutiere și 4 feroviare) și 13 în regim de mic trafic (numai pentru cetățenii români și ucraineni cu domiciliul permanent în județele și regiunile de frontieră) (4 rutiere, 4 pietonale și 5 fluviale). În prezent micul trafic de frontieră cu Ucraina este suspendat ca
Frontiera între România și Ucraina () [Corola-website/Science/319109_a_320438]