10,713 matches
-
care a fost încheiată cu Șaga Majin Buu. Akira Toriyama a fost responsabil doar pentru crearea personajelor principale și alte mici amănunte pentru această serie. Pentru românia există un site: http://dragonball-z.ro La miezul ei, "Dragon Ball" conține elementele filosofice des întâlnite în "Weekly Shōnen Jump" precum "prietenie, lupta, si victorie." Odată ce povestea devine orientată din ce in ce mai mult pe acțiune, protagoniști trec printr-un ciclu nesfârșit de lupte, victorii, înfrângeri, învățarea de lucruri noi, si apoi o reîntoarcere la luptă. Odată cu
Dragon Ball () [Corola-website/Science/309375_a_310704]
-
puținii graficieni, totuși, care pot semna cărți cu unitate de ton și problematică și, fără îndoială, unul din caricaturiștii români ce țintesc să se manifeste - precum un Roland Topor - că autori nu de desene, ci de viziune. Tudor Octavian Anxioase, filosofice, desenele lui Dion pot fi privite și că imagini în care simbolul proiectează în jur o atmosferă neliniștitoare că în acel desen, deloc comic, în care Icar jumulește aripile zburătoarei. Cristina Anghelescu Grafică lui Daniel Ionescu se remarcă printr-o
Daniel Ionescu-Dion () [Corola-website/Science/309425_a_310754]
-
Euripide a creat conflicte și caractere care laicizează în măsură considerabilă dramaturgia elină, mutând accentul asupra omului și problemelor sale sufletești. Personajele lui Euripide nu mai sunt victime oarbe ale fatalității, ci purtători de pasiuni, adesea violente. Ele dezbat probleme filosofice și etice, nunță maxime. Din acest motiv, Euripide a fost supranumit și „filosoful scenei”. Euripide a fost totodată un inovator al teatrului antic grec: a restrâns în continuare rolul corului și a adus, alături de elementele tragice, și elemente comice, prevestind
Euripide () [Corola-website/Science/310365_a_311694]
-
comite între 1645 și 1648. Valentin Franck a urmat liceul din Sibiu. După terminarea liceului, Valentin Frank continuă studiile în Germania, la Universitatea din Altdorf de lângă Nürnberg. Începe să scrie versuri latinești și, în special, lucrări cu caracter literar, istoric, filosofic și științific, majoritatea în germană și latină. În 1663 publică volumul "“Breviculus Pyrotehniae”" cu exemple practice în domeniul pirotehnic. Volumul dovedește că a avut acces la manuscrisul primului rachetist din lume, sibianul Conrad Haas. Întors în Transilvania, Valentin ocupă diferite
Valentin Frank von Franckenstein () [Corola-website/Science/310406_a_311735]
-
și Isaac Baer Levinsohn. El a devenit adeptul curentului raționalist, a învățat alfabetul latin și a început să studieze materii profane. În anul 1890 a plecat la studii la Berlin, unde a aprofundat contactul cu gândirea Haskalei și cu scrierile filosofice . La aceasta a contribuit și prietenia de-o viață ce a legat-o cu filosoful și iudaistul Moritz Lazarus. În anul 1895, după studii universitare de filosofie, istorie și orientalistică în capitala Germaniei și-a luat doctoratul cu "Magna cum
Iacob Ițhak Niemirower () [Corola-website/Science/310457_a_311786]
-
Iavne, după distrugerea Celui de-al Doilea Templu (70 e.a.). Niemirower visa întemeierea unei noi Academii Iavneiste în Țara Sfântă. Niemirower a scris monografia "Ochire asupra istoriei Comunității israelite din Iași (1866-1907)", cât și alte lucrări publicistice, unele cu caracter filosofic, care au fost compilate în 4 volume de opere. Niemirower a combătut antisemitismul ("Morala iudaismului", 1915), dar și tendințe, nedorite, după opinia sa, dinăuntrul mediului evreiesc, ca de exemplu asimilismul, radicalismul sau izolaționismul. Adânc cunoscător al evoluției spiritului iudaic din
Iacob Ițhak Niemirower () [Corola-website/Science/310457_a_311786]
-
Mahler.” Niciuna dintre aceste lucrări nu au fost interpretate în timpul vieții lui Mahler. Mahler a fost un „romantic târziu”, parte a unui ideal care plasa muzica clasică austro-germană pe un plan superior celorlalte tipuri de muzică, prin însemnătatea spirituală și filosofică. El a fost unul din ultimii compozitori importanți dintr-o listă care îi cuprinde, printre alții, pe Beethoven, Schubert, Liszt, Wagner, Bruckner și Brahms. De la aceștia, Mahler a împrumutat multe dintre caracteristicile specifice muzicii lor. De exemplu, din Simfonia a
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
personalități românești. 15. Volumul de versuri "„Sonete Sentimentale”" (272 p.)"," structurată pe patru cicluri "„Răpirea Sabinelor”, „De când ne știm pe-acest pământ”, „În cosmic joc pământul se-nvârtește”, și „Oameni și clepsidre”," cuprinde 230 de sonete de dragoste, patriotice și filosofice. 16. Un alt volum al lui Petre Gigea-Gorun, intitulat "„Amintiri despre scriitori și alți oameni de cultură”" (524 p., anul 2003), constituie o importantă prezentare a unor personalități cu care autorul s-a întâlnit în viață. Aici sunt prezenți printr-
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
mythos, drama", la Editura pentru Literatură Universală, 1969, care de la apariție a intrat în bibliografia obligatorie a studenților de la Filologie. Este una dintre puținele analize românești originale asupra tragediei antice. Primul unghi de investigație este cel al funcției tragediei. Orizontul filosofic al tragediei este definit în problematica destinului (caracterul este destinul omului). De un mare interes sunt lămuririle de ordin conceptual, studiul fiind și un dicționar „din mers” al conceptelor tragediei. I-a urmat "Civilizația elenistică", apărută la Editura enciclopedică română
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
solide, mecanicii cuantice și altor subiecte În 1954, a primit premiul pentru „cercetarea fundamentală în mecanica cuantică, în special în interpretarea statistică a funcției de undă” — ceva la care el lucrase singur. În prelegerea Nobel, el a reflectat asupra implicațiilor filosofice ale operei sale: La pensie, și-a continuat activitatea științifică, și a produs noi ediții ale cărților sale. A murit la vârsta de 87 de ani într-un spital din Göttingen pe 5 ianuarie 1970, și este înmormântat acolo, în
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
ale timpului pe care îl trăiau și, mai presus de tot, ei erau creștini devotați, hotărâți să apere creștinismul de orice atac și să-i justifice toate dogmele și aspirațiile. Justificarea creștinismului, avută în vedere de părinții bisericii, era una filosofică și se adresa, evident, nu păturilor sărace, inculte, neștiutoare de carte, ci potentaților timpului și oamenilor de cultură (filosofilor, literaților, juriștilor, artiștilor, oamenilor politici) cu scopul de a-i convinge că religia creștină comportă valori în indisolubilă legătură cu marile
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
sunt profeții creștinismului, unul dintre ei considerându-se și apologetul nostru. Cât despre om, este remarcabil că Justinian l-a gândit ca fiind înzestrat cu libertate, altfel neputându-se explica binele și răul. Sufletul omului a fost considerat, în tradiția filosofică de natură creștină, ca fiind nemuritor. Date fiind toate acestea, nu mai apare de fel de neînțeles ideea sa, după care creștinismul este singura doctrină și religie adevărată., conștiința legitimă a tuturor doctrinelor care i-au premers sau conștiința devenită
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
argumente logice; în filosofia greacă, gnosis era opus lui pistis prin care se înțelegea cunoașterea fără control. Gnosticii au îndrăznit, în timpul lor, să raționalizeze dogmele creștine, deci să facă rațional ceea ce trecea sau era ravonal, să facă deci un creștinism filosofic. Reprezentanții acestei mișcări considerate ca un mare pericol pentru religie și biserica creștină au fost Basilide din Alexandria, Carporates din Alexandria care a folosit teoria platonică a reminiscenței pentru a demonstra natura divină și deci, superioritatea lui Isus față de oameni
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
reminiscenței pentru a demonstra natura divină și deci, superioritatea lui Isus față de oameni, iar cel mai important dintre ei pare a fi fost Valentin care avea să impresioneze prin vastitatea cunoștințelor și ascuțimea inteligenței. Lui i se datorează inventarea, evident filosofică, a unei ființe veșnice, încorporate și inconceptibile căreia i-a dat numele de Tată, Primul Tată, sau Mintea și Adevărul, din care provin, apoi, prin emanație Rațiunea și Viața. Din acestea apare Omul ca natură divină și Biserica, înțeleasă sub
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
geometriei, astronomiei, matematicilor, eticii. În 553 Consiliul ecumenic l-a condamnat ca eretic (murise în 254 sau 255 în urma torturii, pe când era în închisoare). Aproape toți comentatorii operei sale sunt de părere că opera lui Origene este prima mare doctrină filosofică a creștinismului. El a deosebit între doctrina principală și cea accesorie a creștinismului și a încercat să ateste valoarea adevărului relevat. Afirmă superioritatea cunoașterii care cuprinde credința ca dat al ei și subliniază că astfel, credința devine, ea însăși, cunoaștere
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
dureroasă interiorizare a reflecției creștine. Aureliu Augustin - sf. Augustin, cum îi spun catolicii - s-a născut la Tagaste, în Africa, la 354, unde a și murit, în 430. Dintre lucrările sf. Augustin cele care s-au impus lumii religioase și filosofice (aceasta din urmă ne interesează) au fost Contra "Academicilor, Soliloqui" (scrise înainte de a se creștina), "Asupra liberului arbitru, Despre adevărata religie, Despre grație și liber arbitru, Despre Trinitate, Despre doctrina creștină". Să amintim trei lucrări de căpătâi care l-au
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
este un edict de condamnare emis de episcopul Étienne Tempier al Parisului la adresa unor teze filosofice averroiste. Evenimentul a avut loc în contextul unor scandaluri apărute în mediul universitar parizian, în urma conflictului doctrinar între averroiștii latini (reprrezentați de Siger din Brabant) și dominicanii lui Toma din Aquino. Condamnările de la Universitatea din Paris au fost menite a
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
Filosofia bizantină este activitatea filosofică autonomă a intelectualilor de limbă greacă din Imperiul Bizantin, activitate autonomă și distinctă de cea a Părinților Bisericii sau de operele dogmatice (Cf. K. Ierodiakonou). Filosofia bizantină a fost studiată mult mai puțin decât alte curente sau perioade din istoria
Filozofia bizantină () [Corola-website/Science/305598_a_306927]
-
Între secolele al IX-lea și al XV-lea, filosofia ca disciplină era știința adevărurilor fundamentale privind ființa umană și lumea. Se făcea distincția între "Filosofia din exterior" și "Filosofia din interior" sau Teologia. Cele mai timpurii manifestări de gândire filosofică autonomă în Bizanț apar în secolul IX, odată cu "Umaniștii creștini" cum ar fi Fotie Patriarhul Constantinopolului (cca.820- cca.897), Arethas din Patras (cca. 860 -cca. 932), episcop al Cezareei și Leon al VI-lea Filozoful (sau Înțeleptul) (866 - 912
Filozofia bizantină () [Corola-website/Science/305598_a_306927]
-
alți autori subliniază faptul că filozofia Părinților Bisericii constituie o premisă necesară pentru studiul gândirii bizantine având în vedere influența religioasă, conceptuală și tematică pe care a avut-o patristica. În 1984 a început publicarea unor ediții critice a textelor filosofice bizantine, ca parte a proiectului "Corpus Philosophorum Medii Aevi", anume seria "Philosophi Byzantini", la Academia din Atena, sub auspiciile "Uniunii Internaționale a Academiilor", având ca editor general pe Katerina Ierodiakonou. Sunt deja tipărite zece volume, cuprinzând operele lui Nicolae din
Filozofia bizantină () [Corola-website/Science/305598_a_306927]
-
Spirit enciclopedic, a încercat să realizeze o sinteză de vaste proporții, a întregii cunoașteri a epocii sale, în spirit creștin, proiectul său fiind comparabil, prin proporții, cu cel aristotelic. Lucrările sale intitulate "Dialectica" și "Dogmatica" reprezintă inestimabile documente cu privire la vocabularul filosofic și la proiectul, de secol VIII, de integrare a aristotelismului în cultura creștină. "Dogmatica" rămâne până în zilele noastre un text de referință pentru înțelegerea dogmei creștine. Daorită contribuției sale însemnate la muzica liturgică ortodoxă a fost denumit „maestrul muzicii” (Μαΐστωρ
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
melod, datorită imnurilor compuse de el care se vor răspândi în toată lumea creștină. A murit la "Mănăstirea Sf. Sava", la 4 decembrie 749, unde se află și azi chilia și mormântul său. Are o operă bogată și variată. Conține tratate filosofice, dogmatice, polemice, exegetice, morale, ascetice, omiletice și imnologie. În scrierile sale a înfruntat toate ramurile teologiei. Cea mai cunoscută operă a sa este Izvorul gnozei, care are trei părți: Capitula philosophica, un fel de propedeutică a credinței, apoi Liber de
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
înțelegerea Scripturilor ar suferi erori grosiere. Aceeași complementaritate, dusă până la identificare, o găsim în registrul raportului dintre religie și filosofie. Nici una nu este autentică fără cealaltă; nu ne putem atinge țelul spre care ne îndrumă religia decât călăuziți de speculația filosofică. Adevărata filosofie are același conținut cu credința, adică "adevărul" "suprem" și același scop cu religia, adică "salvarea finală". De aceea ele, într-un anumit sens, coincid. Întreaga operă a lui Scotus Eriugena este de altfel o exegeză filosofică a Sfintei
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
de speculația filosofică. Adevărata filosofie are același conținut cu credința, adică "adevărul" "suprem" și același scop cu religia, adică "salvarea finală". De aceea ele, într-un anumit sens, coincid. Întreaga operă a lui Scotus Eriugena este de altfel o exegeză filosofică a Sfintei Scripturi, idealul său fiind înțelegerea cât mai apropiată de desăvârșire a Bibliei. Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat, indiferent dacă rațiunea umană îl înțelege sau nu; autoritatea divină este absolută, rolul rațiunii fiind acela de a o înțelege adecvat
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
din Ațos (că.955-1028) opera a devenit cunoscută ulterior în limba greacă, sub forma românului "Varlaam și Ioasaf". În perioada de înflorire a culturii georgiene, între secolele al XI-lea și al XII-lea, și-au scris operele literare și filosofice Eprem Mtsire, Ioane Petritsi și Arsen Iqaloeli. Cultură scrisă s-a dezvoltat mai ales in mănăstirea de la Gelați, înzestrata de ctitorul David al IV-lea (1073 - 1125) cu numeroase manuscrise grecești și supranumita de aceea de către cronicarii georgieni de mai
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]