11,345 matches
-
Am comandat o cafea. Am băut-o fără zahăr și fără lapte. Încet de tot. Au început să vină și clienți. Gospodine care cumpărau pâine și lapte pentru micul dejun, studenți care se distraseră toată noaptea și li se făcuse foame. O tânără își alegea hârtie igienică, un om de afaceri, trei tipuri de ziare. Doi bărbați între două vârste, cu echipament de golf în spinare, au cumpărat o sticlă mică de whisky. Dacă stau și mă gândesc bine, eu eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pat, durerea provocată de tăietură m-a mai lăsat, deși simțeam din când în când câte o înțepătură. Am decis să nu mă mai gândesc deloc la ea. M-am uitat la ceas. Era șapte și douăzeci. Nu mi-era foame, cu toate că nu mâncasem mai nimic în ziua aceea plină de evenimente, cu yakuza pe cap. De la salata de cartofi, nu mai pusesem nimic în gură. Numai dacă mă gândeam la mâncare, mi se întorcea stomacul pe dos. Eram prea obosit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aveam poftă, dar m-am gândit că era mai bine să mănânc totuși, pentru că nu se știa când mai apucam să bag ceva în gură. Fata mă anunțase că n-avea bani decât pentru o ciocolată, dar că murea de foame. Mi-am tras blugii cu grijă ca să nu-mi ating rana. Mi-am pus o cămașă sport peste tricou, deasupra un pulover subțire și apoi o canadiană. Costumul ei roz nu mi se părea deloc potrivit pentru expediția subterană, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
așa că am improvizat. Toată lumea se adunase în jurul focului. La un moment dat, cineva a bătut la ușă. Tata s-a dus să vadă cine e și a văzut un ren rănit în prag. Acesta i-a spus că-i era foame și a cerut de mâncare. Au deschis o conservă și i-au dat piersici. La sfârșit, toată lumea ședea în jurul focului și cânta. — Minunat! Ai cântat foarte bine, zise fata. Scuză-mă că nu te pot aplauda, dar am mâinile ocupate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
toate astea cu multă vreme în urmă. M-am relaxat și-am respirat adânc. Trăiam cu impresia că eram pe cale să pierd pe vecie toată această lume liniștită. — Vrei să mănânci ceva acum? mă întrebă ea. — Nu, nu mi-e foame. — Anunță-mă când ți se face foame. O cafea bei? — Da, mulțumesc. Mi-am pus mănușile la uscat pe mânerul sobei, mi-am întins degetele să mi le încălzesc și am privit-o în timp ce-mi turna cafeaua în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
M-am relaxat și-am respirat adânc. Trăiam cu impresia că eram pe cale să pierd pe vecie toată această lume liniștită. — Vrei să mănânci ceva acum? mă întrebă ea. — Nu, nu mi-e foame. — Anunță-mă când ți se face foame. O cafea bei? — Da, mulțumesc. Mi-am pus mănușile la uscat pe mânerul sobei, mi-am întins degetele să mi le încălzesc și am privit-o în timp ce-mi turna cafeaua în ceașcă. Mi-a dat-o, dar s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cuminți acasă, unde sunt așteptați cu cina. Ei nu mi s-au părut atât de nenaturali ca elevii de liceu. La ora șase fix am auzit sunând o sirenă. Abia în clipa aceea mi-am dat seama că-mi era foame. Dacă mă gândeam bine, nu mâncasem de dimineață decât jumătate de sandviș cu ou și șuncă, o tartă și câteva stridii, iar cu o zi în urmă, nimic. Simțeam o gaură mare în stomac. M-am rezemat de spătarul scaunului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aveam cum să mai țin ochii deschiși. — Unde vrei să mergem să mâncăm? am întrebat-o eu. — La un restaurant italian. — S-a făcut. — Știu eu unul grozav, zise ea. E destul de aproape și au ingrediente proaspete. — Mi-e foarte foame. Sunt în stare să mănânc și șuruburi. Și eu, zise ea. Îți vine foarte bine cămașa. — Mulțumesc. Restaurantul se afla la o distanță de un sfert de oră de bibliotecă. Am făcut slalom printre pietoni și bicicliști pe niște străduțe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ce-a plecat chelnerul, ea mi-a zâmbit fericită. — Nu ți-ai comandat atât de mult numai ca să nu rămâi mai prejos, nu? zise ea. — Chiar sunt lihnit. Nici nu țin minte de când nu mi-a mai fost așa o foame. — Grozav! Oamenii care mănâncă puțin nu-mi inspiră încredere. Parcă ar avea mereu ceva de ascuns, nu crezi? — Nu știu ce să zic. — Cred că ți-ai făcut un obicei prost din a zice „nu știu“. — Posibil. — Și „posibil“ intră în aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
țin în permanență la mine. În buzunar sau în geantă. A băgat unghiera la loc în cutiuță și cutiuța în geanta de umăr. Ni s-au strâns farfuriile de aperitive și ni s-au adus pastele. Îmi era în continuare foame. Cele șase feluri de aperitive n-au lăsat nici măcar urme în gaura cea mare din stomacul meu. Am terminat porția de tagliatelle în timp record și am mâncat jumătate din macaroanele cu sos de pește. De atâta mâncare, îmi venea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
al creației: „Sisif pe muntele negru/ Neagră e stânca pe care o poartă / Grea e povara, greu e urcușul / Sisif și teribila-i artă/ [...] / Sisif pe muntele negru/ Pe umeri cu neagra lui stâncă / Din nou urcă muntele sumbru/ Cu foamea-i de piscuri cu foamea-i adâncă” (Sisif). „Ritual solitar”, „istorie personală”, lirica se prezintă ca o „sinteză de contraste”, în care versul transparent visează parcă să fie o punte către adâncimi nebănuite. Criticul literar s-a ilustrat îndeosebi în
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
negru/ Neagră e stânca pe care o poartă / Grea e povara, greu e urcușul / Sisif și teribila-i artă/ [...] / Sisif pe muntele negru/ Pe umeri cu neagra lui stâncă / Din nou urcă muntele sumbru/ Cu foamea-i de piscuri cu foamea-i adâncă” (Sisif). „Ritual solitar”, „istorie personală”, lirica se prezintă ca o „sinteză de contraste”, în care versul transparent visează parcă să fie o punte către adâncimi nebănuite. Criticul literar s-a ilustrat îndeosebi în comentarea poeziei, în calitatea lui
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
și la drosophila; mecanismul presupune acțiunea prin două mecanisme: central, prin nonactivarea unor căi kinazice, și periferic, prin creșterea pragului de alimentar senzorial (Melcher, 2007398); acesta din urmă presupune existența unei protine reglatorii numită hugin. În hiperglicinemia noncetozică, pacientul are foamea și alimentația blocate (Poiană et al, 2008399). Alanina [1400, 3401,4402] compus cu structura: acid α-aminopropionic [1], acid 2-aminopropanoic [1], simbol: Ala sau A [3.4], L-alanina este constituent al proteinelor [1], Simbol: Ala sau A [3.4], la
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
2007, 521. 398 Melcher C, Bader R, Pankratz MJ, Aminoacids, taste circuits, and feeding bewhaviour in Drosophila: towards understanding the psychology of feeding in flies and man, J Endocrinol, 2007, 192, 3: 467-472. 399 Poiană C, Carșote M, Perețianu D, Foamea și sațietatea, în Perețianu D, Poiană C, Onose G (sub redacția), Echilibrul energetic și obezitatea, Editura ALL, 2009, 97-119. 400 Moldoveanu E, Neagu M, Popescu LM, Dicționar de biochimie și biologie moleculară, Editura Medicală, București, 2001, 158, 23. 401 Rusu
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
Maftei I, Hossu T, Moșteanu T, cap.1 Principalele componente ale medicamentelor apifitoterapice; Produsele apicole folosite în formula medicamentelor apifitoterapice; Mierea, în Tamara Păunescu et al (editor), Apifitoterapia, Editura Apimondia, 1988, 12 21. 20. Poiană C, Carșote M, Perețianu D, Foamea și sațietatea, în Perețianu D, Poiană C, Onose G (sub redacția), Echilibrul energetic și obezitatea, Editura ALL, 2009, 97-119. 21. Rusu V, Dicționar Medical, Editura Medicală, București, 2001. MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE Andrițoiu Călin Vasile 157 22. Schneider FA, Ardelean
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
și Grigore Cugler, pagini memorialistice de Gr. Nandriș etc. Colecția „Destin” publică, de asemenea, câteva dintre scrierile remarcabile ale deceniilor al șaselea și al șaptelea: Horia Stamatu, Recitativ (poeme), Vintilă Horia, Poeme, Mircea Eliade, Nuvele și Amintiri, Nicu Caranica, Povestea foamei și Nașterea tragediei, Ștefan Baciu, Ukulele (poeme) ș.a. La cincisprezece ani de la apariție (1966), Horia Stamatu putea astfel să constate că Gruparea Destin „a contribuit original și substanțial, alături de toți cei ce-au scris cu demnitate și spirit critic în
DESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286743_a_288072]
-
stăruit să o cultive, era plină de făgăduieli. Descrierile, cu gâlgâiri de lirism, împânzesc o atmosferă de febre și de ciudățenii, în care se produc întorsături șocante și explodează înțelesuri neașteptate. Lepădând orice complezență, scrutarea reacțiilor unor copii înrăiți de foame, sub arșița unei veri nemiloase, denotă finețe psihologică (Năframa albastră). Ingenioase, dezvăluind iscusințe de strategie narativă, sunt prozele în care unda realului se interferează cu aceea a ficțiunii. Infiltrarea de straniu și propulsia în fantastic imprimă scriiturii iradieri de parabolă
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
într-una dintre nuvelele de început, în vremea secetei de după război este plasată și tema romanului Gura lumii (1982). Vipia care pârjolește totul îi secătuiește de puteri pe locuitorii unui sat din Moldova (unul, printre multe altele) și, torturați de foame, ei se sting pe picioare sau se descurcă fiecare cum poate. Un misticism degradat reactivează arhaic eresuri, descântecele caută să îmbuneze natura ostilă, zvonuri anapoda sunt propagate, din gură în gură, de inși prepuielnici, clevetitori, arțăgoși. O geantă burdușită cu
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
cele pop specific americane. Nu-i nimic, toate astea trebuiau să poarte un nume și acesta a fost postmodernism. Fiecare s-a simțit dator să ia atitudine față de lexemul cu pricina și nu oricum, ci una decisă, definitivă, știută fiind foamea de nominare a intelctualului român, mare inventator de concepte pentru o tribună roasă de complexe culturale. Vestea proastă este că dezbaterea internațională asupra postmodernismului - cu variantele lui: postmodernitate și postmodern - este departe de a se fi Încheiat, ba mai mult
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sîrmă, spart din loc În loc, care decupează situl arheologic Într-o plasă știrbă de drumeaguri pulverulente; pe aceea de a-și Îmbăta privirea cu rusticele Împrejurimi. Turistului, oarecum obligat la conduită austeră de autoritatea monumentului, i se poate face totuși foame și se vede nevoit să-și asume gestul decojirii gălbuielor portocale de vară din rucsac, În chiar plin teatru de la Epidaur. Antichitatea, despre care a citit sau auzit, Îl dezamăgește prin ceea ce constată c-a mai rămas din ea: printre
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În fine, ajunge În Belgia. Petrecuse ani frumoși În New York, dar trecuse și prin groaza regimului maoist de la Beijing sau prin foametea unei țări precum Bangladeshul. Una dintre cărțile cu acces larg la propria biografie este romanul din 2004, Biografia foamei: romanul copilăriei ei, o poveste frumoasă, crudă dar fericită, spusă cu cinism dar Întreruptă de momente ascuțite de patetism. Aici veți face cunoștință cu un personaj din carnea căruia le veți regăsi plăsmuite pe toate celelalte din cele 15 romane
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
veți face cunoștință cu un personaj din carnea căruia le veți regăsi plăsmuite pe toate celelalte din cele 15 romane publicate până acum, dintre care În limba română s-au tradus deja 11, ultimul, Acid sulfuric, În 2005. În Biografia foamei aflați despre existența unei fete caracterizată de o neostoită foame: de dulciuri la Început, de iubire, de alcool, de cărți și de hărți, de călătorii, de asceză și, peste toate, singura perenă, de scris. Ramuri ale acestui copac biografic desenat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
veți regăsi plăsmuite pe toate celelalte din cele 15 romane publicate până acum, dintre care În limba română s-au tradus deja 11, ultimul, Acid sulfuric, În 2005. În Biografia foamei aflați despre existența unei fete caracterizată de o neostoită foame: de dulciuri la Început, de iubire, de alcool, de cărți și de hărți, de călătorii, de asceză și, peste toate, singura perenă, de scris. Ramuri ale acestui copac biografic desenat aici găsiți În alte romane: În Metafizica tuburilor, pe cea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Fiecare paragraf se termină cu o remarcă paradoxală, fiecare descriere este o litotă, ceva la Întretăierea dintre Înțelepciune și pasiune străbate o scriitură a cărei trăsătură evidentă este eficacitatea: nu-i lași romanele din mână; ție, cititorului, ți se face foame de citit la contactul cu povestea foamei naratoarei. Deși nu găsești nimic din sensibilitatea literaturii moderne, experimentale, șuie, hărțuitoare cu comoditatea cititorului, nimic din acumularea lentă a detaliilor Înspre explozia estetică mereu amânată, recunoști la Amélie Nothomb un gust perfect
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
paradoxală, fiecare descriere este o litotă, ceva la Întretăierea dintre Înțelepciune și pasiune străbate o scriitură a cărei trăsătură evidentă este eficacitatea: nu-i lași romanele din mână; ție, cititorului, ți se face foame de citit la contactul cu povestea foamei naratoarei. Deși nu găsești nimic din sensibilitatea literaturii moderne, experimentale, șuie, hărțuitoare cu comoditatea cititorului, nimic din acumularea lentă a detaliilor Înspre explozia estetică mereu amânată, recunoști la Amélie Nothomb un gust perfect În orice e legat de viață, o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]