12,418 matches
-
jurnalist, Jonas Ellerström, editor, scriitor și traducător, Anna Hallberg, scriitor și critic literar, Annina Rabe, jurnalist și critic literar, și Dan Shafran, traducător, Directorul Institutului Cultural Român de la Stockholm. În trecut, din juriu au mai făcut parte Sara Arrhenius, Directorul Galeriei de artă Bonniers Konsthall, Gabriella Håkansson, scriitor și critic literar, și Fredrik Lind, Directorul Departamentului pentru cluburile de carte al Librăriei AdLibris. În anul 2007 a fost decernat scriitorului suedez Steve Sem-Sandberg. Motivația juriului a fost următoarea: Steve Sem-Sandberg, romancier
Premiul Marin Sorescu () [Corola-website/Science/309850_a_311179]
-
de brad. Acoperișul bisericii, din șindrilă, sporește farmecul bisericii. Acesta nu este unitar, deasupra absidei altarului fiind ușor mai scund. Spre vest, deasupra pronaosului se află turnul-clopotniță ce adăpostește clopotele bisericii. Este învelit și acoperit tot cu șindrilă și are galeria turnului deschisă, parapetul acesteia fiind ușor ieșit în afară. Coiful turnului, cu o bază pătrată se prelungește având în a doua sa parte o secțiune octogonală. În vârful turnului, în capătul coamei acoperișului precum și deasupra altarului se află câte o
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
albumul World Funeral. Acesta este ultimul album ce îl are în componență pe istoricul vocalist Erik "Legion" Hagstedt , ce părăsește trupa din motive familiale. În Noiembrie 2004 iese albumul Plague Angel, iar în aprilie 2007 albumul cu numarul zece . O galerie foto a concertului susținut de Marduk la București în 2008 poate fi văzută aici
Marduk (formație) () [Corola-website/Science/309896_a_311225]
-
este mai scund. Coama acoperișului poartă, în extremitatea sa estică, deasupra naosului dar și deasupra absidei altarului, câte o mică cruce din metal. Spre vest, acoperișul este străpuns de turnul clopotniță, așezat deasupra pronaosului. Turnul, îmbrăcat în tablă, are o galerie deschisă generată de o succesiune de patru stâlpișori. Fleșa turnului este relativ scundă, robustă. Se remarcă, drept ornament, la baza fleșei turnului, triunghiurile realizate din tablă a căror aspect aduc cu frontoanele triunghiulare ale bisericilor de zid. Intrarea în biserică
Biserica de lemn din Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/309944_a_311273]
-
din zidărie. Biserica este luminată de câte două ferestre pe laturile de sud și nord și de încă două ferestre pentru absida altarului. Turnul bisericii în care se află cele două clopote este din lemn, învelit în tablă și fără galerie. Asemănarea acestei biserici cu biserica de lemn din Ceaca precum și cu biserica de zid din Valea Hranei este considerabilă, toate acestea având în comun momentul edificării lor: începutul secolului XX. În anul 1976 biserica a fost electrificată și în același
Biserica de lemn din Elciu () [Corola-website/Science/309945_a_311274]
-
aprilie 1892. Concepută monumental, fără perspectiva panoramina si fără far, clădirea ar fi urmat să aibă o sală de teatru cu scenă, cabine și loje pe ambele laturi, dar și o sală de bal de aceleași dimensiuni. Înconjurată de o galerie deschisă spre magnifica priveliște, construcția ar fi avut la subsol toate unitățiile necesare. Grandoarea proiectului se diminuează treptat, astfel încat recepția făcută mult mai târziu decât ar fi fost dispus primarul Coiciu să îngăduie, constata existența unei săli de dans
Cazinoul din Constanța () [Corola-website/Science/309354_a_310683]
-
Europei, la înălțimi cuprinse între 800 și 3200 m, mai ales în regiunile vestice și centrale ale Alpilor, precum și în Carpați. A fost introdusă în unele regiuni din Alpii Orientali, în Pirinei și în Munții Pădurea Neagră. "" își poate săpa galerii și în solul pe care omul nu îl poate pătrunde nici cu un târnăcop. O "marmotă alpină" poate cântări între 4 și 8 kg și are o lungime cuprinsă între 42 și 54 cm (fără coadă, care măsoară în medie
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
nici nu se hrănește. Caută plantele cele mai tinere și mai suculente, pe care le ține apoi cu labele anterioare, până le ronțăie. Marmotele trăiesc pe versanții însoriți, căutând un teren afânat, pentru a putea să-și sape mai ușor galeriile. Pentru a-și construi vizuina, sapă cu labele anterioare și împinge pământul în afara galeriei cu membrele posterioare. Dislocă pietrele mai mari cu dinții. În regiunile stâncoase își sapă vizuina sub stânci. În fiecare vizuină trăiește o singură familie. Construcția poate
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
le ține apoi cu labele anterioare, până le ronțăie. Marmotele trăiesc pe versanții însoriți, căutând un teren afânat, pentru a putea să-și sape mai ușor galeriile. Pentru a-și construi vizuina, sapă cu labele anterioare și împinge pământul în afara galeriei cu membrele posterioare. Dislocă pietrele mai mari cu dinții. În regiunile stâncoase își sapă vizuina sub stânci. În fiecare vizuină trăiește o singură familie. Construcția poate avea și mai multe încăperi. Încăperile mari de locuit sunt căptușite cu iarbă uscată
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
posterioare. Dislocă pietrele mai mari cu dinții. În regiunile stâncoase își sapă vizuina sub stânci. În fiecare vizuină trăiește o singură familie. Construcția poate avea și mai multe încăperi. Încăperile mari de locuit sunt căptușite cu iarbă uscată, iar capetele galeriilor reprezintă latrinele. Marmota alpină trăiește în grupuri. Fiecare grup este compus din perechea de părinți și puii acestora, ce pot proveni și din generații anterioare. Se presupune că la construirea vizuinilor mai mari cooperează mai multe generații. Marmotele alpine sunt
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
(n. 11 octombrie 1955, București) este un pictor, grafician și ilustrator român. Expoziții internaționale: Polonia, Mexic, fostă Iugoslavie, Franța, Italia, Canada, Grecia, Germania, Turcia, Japonia, Olanda, Belgia, Norvegia, Cehia, Ungaria, Rusia. Lucrări în expoziții și galerii permanente: Basel - Elveția, Atena - Grecia, Gabrovo - Bulgaria, Miami - UȘA. Prima expoziție personală, oficiată de Petru Comărnescu, cu o prezentare în catalogul expoziției de Matty, o deschide la Holul Universității, Sala Dalles în 1969. Anul următor, cu o serie de lucrări
Daniel Ionescu-Dion () [Corola-website/Science/309425_a_310754]
-
desene în presa: Urzica, Flacăra, România literară, Contemporanul. Părăsește România în 1986 și așteaptă în Grecia viza de emigrare în Statele Unite ale Americii. Între timp deschide o expozitie personală la sala Ministerului Culturii din Atena și expune lucrări în diferite galerii din Atena. Colaborează la revistele "Parapende" și "Babel" tot din Atena. Din 1987 se stabilește la New York unde începe o susținută și alte publicații americane, cât și în presă emigrației românești. Colaborează la revista "Meridian" editata de Dorin Tudoran. Pentru
Daniel Ionescu-Dion () [Corola-website/Science/309425_a_310754]
-
pentru CNN și ilustrează mai multe cărți ("Roșe Ruth", autor Fred Braken, 1992, Random House NY, "American Romanian Poets", 1998, Cooper Press NY, "King Of The Pinguins", autor Valery Oisteanu, 2000 Cooper Press NY). Lucrările lui Dion sunt expuse în galerii, muzee și colecții particulare (Basel, Atena, Gabrovo, Miami, New York). Participa din 1978 la saloane de gen din Italia, Polonia, Mexic, Franța, (Ex)Iugoslavia, Canada, Germania, Turcia, Japonia, Belgia, Cehoslovacia, Brazilia, Statele Unite și România, unde obține și alte câteva premii. În
Daniel Ionescu-Dion () [Corola-website/Science/309425_a_310754]
-
este peșteră din Munții Trăscăului care cumulează toate superlativele pentru această grupa montană și nu numai: cea mai lungă, cea mai denivelata, cea mai dificilă, cu cea mai mare sală, cu cea mai înaltă galerie, cu cel mai lung curs subteran, cu cel mai mare debit, cu cea mai mare cascadă, cu cea mai mare colonie de lilieci din Europa, cu cele mai lungi și mai numeroase excentrite, cu cel mai mare depozit de chiropterit
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
Cele trei pâraie au fost cândva tributare bazinului hidrografic Rîmeț, dar au fost captate subteran și mutate bazinului hidrografic Arieș. Apă ce dispare în Ponorul Vânătare, apare în partea terminală a peșterii după numai 15-18 m. și după ce parcurge pe galeria activă un traseu S-N de cu o cădere de apare la lumină printr-un gigantic portal. Intrarea, la altitudine absolută de orientată N-NV este înaltă de aproape și pare o despicătura artificială în peretele de calcar, baza îngustă
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
lui de este primul obstacol în explorarea peșterii și este urmat imediat de Cascadă Evantai, un bloc de piatră peste care alunecă întregul debit de apă al pârâului și care trebuie escaladata. Urmează, la doar , o stâncă înfipta între pereții galeriei. Este Inima de Piatră care, trecută pe dedesubt, prin apă, da acces la baza Baricadei, o îngrămădire de blocuri ce trebuie escaladate. Galeria se lărgește în partea stângă și pe peretele înclinat se poate înainta mai ușor. Apă curge năvalnic
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
debit de apă al pârâului și care trebuie escaladata. Urmează, la doar , o stâncă înfipta între pereții galeriei. Este Inima de Piatră care, trecută pe dedesubt, prin apă, da acces la baza Baricadei, o îngrămădire de blocuri ce trebuie escaladate. Galeria se lărgește în partea stângă și pe peretele înclinat se poate înainta mai ușor. Apă curge năvalnic aici prin zeci de marmite turbionare cu pereții plini de lingurițe . Lumină de afară este încă puternică aici și după încă două lacuri
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
record de . Ea adăpostește un depozit de 60 vagoane de chiropterit. Aici, ca și în restul peșterii, hibernează cele mai mari colonii de lilieci din Europa. Tavanul acestei săli este plin de stalactite excentrice, anemolite lungi de până la . Revenind la galeria activă, în amonte, se escaladează Baricada Mare după care galeria se îngustează și devine mai usor accesibilă. În partea stângă, la de la intrare, se deschid două galerii scurte care se unesc după câteva zeci de metri și se termină într-
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
chiropterit. Aici, ca și în restul peșterii, hibernează cele mai mari colonii de lilieci din Europa. Tavanul acestei săli este plin de stalactite excentrice, anemolite lungi de până la . Revenind la galeria activă, în amonte, se escaladează Baricada Mare după care galeria se îngustează și devine mai usor accesibilă. În partea stângă, la de la intrare, se deschid două galerii scurte care se unesc după câteva zeci de metri și se termină într-un sifon (Sifonul Roru) parțial explorat. După ce coboară , sifonul devine
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
acestei săli este plin de stalactite excentrice, anemolite lungi de până la . Revenind la galeria activă, în amonte, se escaladează Baricada Mare după care galeria se îngustează și devine mai usor accesibilă. În partea stângă, la de la intrare, se deschid două galerii scurte care se unesc după câteva zeci de metri și se termină într-un sifon (Sifonul Roru) parțial explorat. După ce coboară , sifonul devine orizontal și se îngustează. Pereții sunt curați, plini de lingurițe iar podeaua este acoperită cu pietriș rotunjit
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
acoperită cu pietriș rotunjit, dovada unui curs foarte lung. Sifonul poate fi depășit de o echipă bună de scufundatori cu echipament adecvat. Apă ce apare din acest sifon are cu totul o altă origine decât Vânătările Ponorului. Continuând explorarea pe galeria principala în amonte, după se ajunge La lanțuri, o verticală de . Odată urcata această verticală, se pătrunde într-o galerie largă și împodobita cu scurgeri parietale. Ea se termină după , deasupra unei verticale de care dă acces în Sala Virgina
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
echipament adecvat. Apă ce apare din acest sifon are cu totul o altă origine decât Vânătările Ponorului. Continuând explorarea pe galeria principala în amonte, după se ajunge La lanțuri, o verticală de . Odată urcata această verticală, se pătrunde într-o galerie largă și împodobita cu scurgeri parietale. Ea se termină după , deasupra unei verticale de care dă acces în Sala Virgina. Aici începe cel mai lung labirint fosil al peșterii, Labirintul Ludușan de pește de galerii ascendente, descendente, intersectate care conectează
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
verticală, se pătrunde într-o galerie largă și împodobita cu scurgeri parietale. Ea se termină după , deasupra unei verticale de care dă acces în Sala Virgina. Aici începe cel mai lung labirint fosil al peșterii, Labirintul Ludușan de pește de galerii ascendente, descendente, intersectate care conectează tavanul activului cu Sala Virgina sau Sală Tăcerii. În punctul numit "Groapă Leilior", se ating 102 m denivelare pozitivă. Acest sistem fosil este explorat parțial. Sală Virgina, are podeaua acoperită cu o salba de gururi
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
tavanul activului cu Sala Virgina sau Sală Tăcerii. În punctul numit "Groapă Leilior", se ating 102 m denivelare pozitivă. Acest sistem fosil este explorat parțial. Sală Virgina, are podeaua acoperită cu o salba de gururi .imaculate. De aici, pe o galerie îngustă se ajunge la activ. După mai puțin de , tot pe stânga, se întâlnește bifurcația ce duce în Sala Tăcerii. După bifurcație urmează Sală Crucii cu Sifonul. Pe dreapta, după ce se depășește sifonul, printr-o fisură a peretelui greu de
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
ce duce în Sala Tăcerii. După bifurcație urmează Sală Crucii cu Sifonul. Pe dreapta, după ce se depășește sifonul, printr-o fisură a peretelui greu de găsit, se pătrunde în Labirintul Ludușan prin alt mare sistem fosil. Acesta este format din galerii dezvoltate pe diaclaze la intersecția cărora, prin prăbușiri au apărut săli, puțuri. și hornuri.. De remarcat este hornul care are baza în Sala Crucii interserctat cu o galerie fosilă la înălțime. Privind în sus din acel punct nu se vede
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]