10,496 matches
-
al hipoglicemiei rămâne controversată. Mult timp s-a considerat că senzorul primar al hipoglicemiei este localizat la nivelul creierului, mai precis la nivelul hipotalamusului. În acest sens au fost aduse mai multe argumente, printre care: inhibiția răspunsului neuroendocrin contrareglator la hipoglicemia sistemică, dacă concentrația glucozei la nivel cerebral este menținută normală prin infuzia locală de glucoză (26); apariția hiperglicemiei după leziuni la nivelul hipotalamusului (4); reducerea răspunsului hormonal contrareglator la animalele euglicemice prin realizarea experimentală a glucoprivării în nucleul ventromedial hipotalamic
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
Studii mai recente au localizat senzorul glicemic cerebral la nivelul nucleilor hipotalamici ventromediali (7). Localizarea senzorului glicemic primar la nivel cerebral a fost reevaluată după publicarea rezultatelor unor studii experimentale pe animale, ce au arătat supresia răspunsului de contrareglare la hipoglicemia acută, atunci când concentrația glucozei în sistemul venos porto-hepatic este menținută prin infuzia locală de glucoză (32, 33). Efectul este dependent de menținerea intactă a inervației vagale a venei porte (34). În schimb, datele despre mecanismele de acțiune ale senzorului glicemic
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
locală de glucoză (32, 33). Efectul este dependent de menținerea intactă a inervației vagale a venei porte (34). În schimb, datele despre mecanismele de acțiune ale senzorului glicemic portal la om sunt puține. O ușoară alterare a răspunsului adrenergic la hipoglicemia sistemică a fost observată în timpul infuziei de insulină la pacienții cu transplant renal recent (75), caracterizați prin denervare hepatică și portală. Creșterea ușoară a răspunsului hormonal (creșterea tardivă a răspunsului adrenalinei, STH-ului și glucagonului) la hipoglicemie a fost notată
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
răspunsului adrenergic la hipoglicemia sistemică a fost observată în timpul infuziei de insulină la pacienții cu transplant renal recent (75), caracterizați prin denervare hepatică și portală. Creșterea ușoară a răspunsului hormonal (creșterea tardivă a răspunsului adrenalinei, STH-ului și glucagonului) la hipoglicemie a fost notată în urma creșterii nivelului glucozei în vena portă, ca urmare a aportului oral de glucoză, după debutul clinic al hipoglicemiei (35). Administrarea orală de glucoză înainte de inducerea experimentală a hipoglicemiei la om este urmată de reducerea simptomelor autonome
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
hepatică și portală. Creșterea ușoară a răspunsului hormonal (creșterea tardivă a răspunsului adrenalinei, STH-ului și glucagonului) la hipoglicemie a fost notată în urma creșterii nivelului glucozei în vena portă, ca urmare a aportului oral de glucoză, după debutul clinic al hipoglicemiei (35). Administrarea orală de glucoză înainte de inducerea experimentală a hipoglicemiei la om este urmată de reducerea simptomelor autonome și neuroglicopenice și scăderea răspunsului adrenergic la hipoglicemia sistemică (79). În prezent, se știe în mod cert că celulele senzoriale glicemice, ca
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
a răspunsului adrenalinei, STH-ului și glucagonului) la hipoglicemie a fost notată în urma creșterii nivelului glucozei în vena portă, ca urmare a aportului oral de glucoză, după debutul clinic al hipoglicemiei (35). Administrarea orală de glucoză înainte de inducerea experimentală a hipoglicemiei la om este urmată de reducerea simptomelor autonome și neuroglicopenice și scăderea răspunsului adrenergic la hipoglicemia sistemică (79). În prezent, se știe în mod cert că celulele senzoriale glicemice, ca și transportorii celulari de glucoză GLUT2 se găsesc atât la
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
în vena portă, ca urmare a aportului oral de glucoză, după debutul clinic al hipoglicemiei (35). Administrarea orală de glucoză înainte de inducerea experimentală a hipoglicemiei la om este urmată de reducerea simptomelor autonome și neuroglicopenice și scăderea răspunsului adrenergic la hipoglicemia sistemică (79). În prezent, se știe în mod cert că celulele senzoriale glicemice, ca și transportorii celulari de glucoză GLUT2 se găsesc atât la nivelul creierului (51), cât și în vena portă (8). Nu se știe însă clar care dintre
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
cert că celulele senzoriale glicemice, ca și transportorii celulari de glucoză GLUT2 se găsesc atât la nivelul creierului (51), cât și în vena portă (8). Nu se știe însă clar care dintre senzorii glicemici regionali acționează ca senzor primar al hipoglicemiei la om. Se pare totuși că senzorul glicemic portal are un rol mai important în modularea răspunsului contrareglator central la hipoglicemia acută. Localizarea portală a senzorului glicemic este ideală pentru monitorizarea absorbției glucozei din tractul gastrointestinal, în timp ce senzorul glicemic hipotalamic
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
în vena portă (8). Nu se știe însă clar care dintre senzorii glicemici regionali acționează ca senzor primar al hipoglicemiei la om. Se pare totuși că senzorul glicemic portal are un rol mai important în modularea răspunsului contrareglator central la hipoglicemia acută. Localizarea portală a senzorului glicemic este ideală pentru monitorizarea absorbției glucozei din tractul gastrointestinal, în timp ce senzorul glicemic hipotalamic monitorizează aportul de glucoză la nivel cerebral. Transmiterea oricărui semnal de la nivelul senzorului glicemic portal la nivel central necesită aferențe nervoase
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
pentru monitorizarea absorbției glucozei din tractul gastrointestinal, în timp ce senzorul glicemic hipotalamic monitorizează aportul de glucoză la nivel cerebral. Transmiterea oricărui semnal de la nivelul senzorului glicemic portal la nivel central necesită aferențe nervoase intacte. Denervarea venei porte reduce răspunsul simpatoadrenal la hipoglicemia sistemică (34). Alte studii pe animale nu au găsit însă nici un efect al denervării hepatice (46), sau al blocării nervului vag (13), pe contrareglarea glicemică. Date recente, provenite dintr-un studiu în care s-a utilizat capsaicină pentru a bloca
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
semnalului către creier se face predominant pe calea nervilor simpatici și mai puțin pe aferențele vagale (27). Senzorul portal poate controla și aportul de hrană, independent de catecolamine. Hipotalamusul lateral conțin neuroni sensibili la glucoză, ce sunt stimulați indirect de hipoglicemie, prin semnale transmise de la nivelul nucleului tractului solitar. Nucleul tractului solitar primește informații, pe calea aferențelor vagale, de la nivel hepatic (72) și conține neuroni ce sunt stimulați de scăderea glucozei (70) și inhibați de creșterea glucozei în circulația portală (86
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
pe calea aferențelor vagale, de la nivel hepatic (72) și conține neuroni ce sunt stimulați de scăderea glucozei (70) și inhibați de creșterea glucozei în circulația portală (86). Pe această cale semnalul portal poate influența funcțiile hipotalamusului și cortexului cerebral în timpul hipoglicemiei și poate explica reducerea simptomelor autonome și neuroglicopenice la pacienții diabetici cu neuropatie vegetativă. Hipoglicemia nepercepută Alterarea avertizării hipoglicemiei este frecventă, afectând cca. 25% din pacienții tratați cu insulină. Incidența sa crește cu durata diabetului și predispune pacienții la hipoglicemie
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
scăderea glucozei (70) și inhibați de creșterea glucozei în circulația portală (86). Pe această cale semnalul portal poate influența funcțiile hipotalamusului și cortexului cerebral în timpul hipoglicemiei și poate explica reducerea simptomelor autonome și neuroglicopenice la pacienții diabetici cu neuropatie vegetativă. Hipoglicemia nepercepută Alterarea avertizării hipoglicemiei este frecventă, afectând cca. 25% din pacienții tratați cu insulină. Incidența sa crește cu durata diabetului și predispune pacienții la hipoglicemie severă (25). Printre mecanismele posibile ce conduc la apariția hipoglicemiei nesesizate se numără: expunerea cronică
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
inhibați de creșterea glucozei în circulația portală (86). Pe această cale semnalul portal poate influența funcțiile hipotalamusului și cortexului cerebral în timpul hipoglicemiei și poate explica reducerea simptomelor autonome și neuroglicopenice la pacienții diabetici cu neuropatie vegetativă. Hipoglicemia nepercepută Alterarea avertizării hipoglicemiei este frecventă, afectând cca. 25% din pacienții tratați cu insulină. Incidența sa crește cu durata diabetului și predispune pacienții la hipoglicemie severă (25). Printre mecanismele posibile ce conduc la apariția hipoglicemiei nesesizate se numără: expunerea cronică la valori scăzute ale
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
hipoglicemiei și poate explica reducerea simptomelor autonome și neuroglicopenice la pacienții diabetici cu neuropatie vegetativă. Hipoglicemia nepercepută Alterarea avertizării hipoglicemiei este frecventă, afectând cca. 25% din pacienții tratați cu insulină. Incidența sa crește cu durata diabetului și predispune pacienții la hipoglicemie severă (25). Printre mecanismele posibile ce conduc la apariția hipoglicemiei nesesizate se numără: expunerea cronică la valori scăzute ale glicemiei (control glicemic strict sau insulinoame la pacienții nediabetici), antecedente de hipoglicemie recentă, contrareglare deficitară, hipoglicemie asociată insuficienței centrale autonome. Perceperea
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
pacienții diabetici cu neuropatie vegetativă. Hipoglicemia nepercepută Alterarea avertizării hipoglicemiei este frecventă, afectând cca. 25% din pacienții tratați cu insulină. Incidența sa crește cu durata diabetului și predispune pacienții la hipoglicemie severă (25). Printre mecanismele posibile ce conduc la apariția hipoglicemiei nesesizate se numără: expunerea cronică la valori scăzute ale glicemiei (control glicemic strict sau insulinoame la pacienții nediabetici), antecedente de hipoglicemie recentă, contrareglare deficitară, hipoglicemie asociată insuficienței centrale autonome. Perceperea hipoglicemiei este influențată de mulți factori (Tabelul 10). 4. Definiție
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
sa crește cu durata diabetului și predispune pacienții la hipoglicemie severă (25). Printre mecanismele posibile ce conduc la apariția hipoglicemiei nesesizate se numără: expunerea cronică la valori scăzute ale glicemiei (control glicemic strict sau insulinoame la pacienții nediabetici), antecedente de hipoglicemie recentă, contrareglare deficitară, hipoglicemie asociată insuficienței centrale autonome. Perceperea hipoglicemiei este influențată de mulți factori (Tabelul 10). 4. Definiție Hipoglicemia severă sau coma hipoglicemică se definește prin pierderea stării de conștiență sau prin incapacitate pacientului de a acționa coerent pentru
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
diabetului și predispune pacienții la hipoglicemie severă (25). Printre mecanismele posibile ce conduc la apariția hipoglicemiei nesesizate se numără: expunerea cronică la valori scăzute ale glicemiei (control glicemic strict sau insulinoame la pacienții nediabetici), antecedente de hipoglicemie recentă, contrareglare deficitară, hipoglicemie asociată insuficienței centrale autonome. Perceperea hipoglicemiei este influențată de mulți factori (Tabelul 10). 4. Definiție Hipoglicemia severă sau coma hipoglicemică se definește prin pierderea stării de conștiență sau prin incapacitate pacientului de a acționa coerent pentru a restabili nivelul normal
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
severă (25). Printre mecanismele posibile ce conduc la apariția hipoglicemiei nesesizate se numără: expunerea cronică la valori scăzute ale glicemiei (control glicemic strict sau insulinoame la pacienții nediabetici), antecedente de hipoglicemie recentă, contrareglare deficitară, hipoglicemie asociată insuficienței centrale autonome. Perceperea hipoglicemiei este influențată de mulți factori (Tabelul 10). 4. Definiție Hipoglicemia severă sau coma hipoglicemică se definește prin pierderea stării de conștiență sau prin incapacitate pacientului de a acționa coerent pentru a restabili nivelul normal al glicemiei, fiind necesară intervenția unei
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
nesesizate se numără: expunerea cronică la valori scăzute ale glicemiei (control glicemic strict sau insulinoame la pacienții nediabetici), antecedente de hipoglicemie recentă, contrareglare deficitară, hipoglicemie asociată insuficienței centrale autonome. Perceperea hipoglicemiei este influențată de mulți factori (Tabelul 10). 4. Definiție Hipoglicemia severă sau coma hipoglicemică se definește prin pierderea stării de conștiență sau prin incapacitate pacientului de a acționa coerent pentru a restabili nivelul normal al glicemiei, fiind necesară intervenția unei alte persoane pentru rezolvarea situației. Hipoglicemiile ușoare sau medii (fără
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
Tabelul 10). 4. Definiție Hipoglicemia severă sau coma hipoglicemică se definește prin pierderea stării de conștiență sau prin incapacitate pacientului de a acționa coerent pentru a restabili nivelul normal al glicemiei, fiind necesară intervenția unei alte persoane pentru rezolvarea situației. Hipoglicemiile ușoare sau medii (fără pierderea stării de conștiență) reprezintă prețul pe care pacientul îl plătește pentru obținerea unui control glicemic adecvat. 5. Prevalență Prevalența reală a hipoglicemiilor iatrogene este necunoscută, depinzând foarte mult de gradul controlului glicemic. Studiile ce și-
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
nivelul normal al glicemiei, fiind necesară intervenția unei alte persoane pentru rezolvarea situației. Hipoglicemiile ușoare sau medii (fără pierderea stării de conștiență) reprezintă prețul pe care pacientul îl plătește pentru obținerea unui control glicemic adecvat. 5. Prevalență Prevalența reală a hipoglicemiilor iatrogene este necunoscută, depinzând foarte mult de gradul controlului glicemic. Studiile ce și-au propus monitorizarea pe termen lung a valorilor glicemice (3, 31) au arătat că frecvența hipoglicemiilor este mult mai mare decât cea observată în cursul automonitorizării clasice
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
pentru obținerea unui control glicemic adecvat. 5. Prevalență Prevalența reală a hipoglicemiilor iatrogene este necunoscută, depinzând foarte mult de gradul controlului glicemic. Studiile ce și-au propus monitorizarea pe termen lung a valorilor glicemice (3, 31) au arătat că frecvența hipoglicemiilor este mult mai mare decât cea observată în cursul automonitorizării clasice. Pacienții cu T1DM ce au obținut un control glicemic strâns prezintă aproximativ 2 episoade hipoglicemice pe săptămână și cel puțin 1 hipoglicemie severă pe an (21, 53). Pe lângă acestea
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
glicemice (3, 31) au arătat că frecvența hipoglicemiilor este mult mai mare decât cea observată în cursul automonitorizării clasice. Pacienții cu T1DM ce au obținut un control glicemic strâns prezintă aproximativ 2 episoade hipoglicemice pe săptămână și cel puțin 1 hipoglicemie severă pe an (21, 53). Pe lângă acestea sunt înregistrate multe episoade de hipoglicemie asimptomatică (< 60 mg/dl, 3, 3 mmol/l). Frecvența hipoglicemiilor severe la pacienții cu T1DM este de obicei subestimată datorită amneziei ce poate urma după un astfel
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
cea observată în cursul automonitorizării clasice. Pacienții cu T1DM ce au obținut un control glicemic strâns prezintă aproximativ 2 episoade hipoglicemice pe săptămână și cel puțin 1 hipoglicemie severă pe an (21, 53). Pe lângă acestea sunt înregistrate multe episoade de hipoglicemie asimptomatică (< 60 mg/dl, 3, 3 mmol/l). Frecvența hipoglicemiilor severe la pacienții cu T1DM este de obicei subestimată datorită amneziei ce poate urma după un astfel de episod și, de aceea, este necesară confirmarea acestora de către rude sau alți
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]