13,415 matches
-
Concluzie Cazul venezuelen susține multe dintre ideile despre populism menționate în introducerea la acest volum. Chavismul demonstrează cum discursul populist moralizator poate polariza societatea în tabere opuse și cum anume superficiala sa ideologie de centru poate completa și susține influențele ideologice naționaliste și socialiste. Demonstrează, de asemenea, că populismul ajuns la putere poate avea efecte profunde asupra instituțiilor și practicilor democratice, chiar și în regimuri democratice mai vechi. Deși democrațiile mature au pârghii care să le asigure în fața manipulării populiste, regimurile
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ca fiind unită în interior. Ca o ironie, concentrarea propriei puteri a făcut ca acest lucru să fie mai ușor, dându-le adversarilor o cauză comună și inspirația de a coopera în maniere cu totul improbabile înainte, dincolo de diferențele lor ideologice și etnice, cum a fost, de exemplu, coaliția compusă din dezertori de la HZDS, creștin- democrați, comuniști și maghiari, care l-a îndepărtat pe Mečiar din funcția de premier în 1994 și i-a luat puterea în 1998. HZDS a subliniat
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
celeilalte. Slovacia a experimentat un populism naționalist nu în sensul formulării unei acuzații atotcuprinzătoare la adresa lui Mečiar, cum au procedat, de regulă, specialiștii în anii 1990 (vezi, de exemplu, Carpenter, 1997), ci în direcția foarte specifică de apel la un discurs ideologic de recâștigare a puterii până atunci deținte de elite din afara granițelor impuse de vreun grup etnic. Această afirmație deschide calea spre o întrebare mai profundă formulată în acest volum. În ce măsură populismul a jucat un rol în politica Slovaciei și cum
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
amprenta pe viața politică slovacă de după mandatul său (cu toate că a determinat ulterior și cramponarea HZDS de aceste principii, fapt care a dus la scăderea potențialului populist al acestui partid). HZDS și-a început activitatea politică prin evitarea explicită a conflictelor ideologice și de personalitate între anticomuniști și comuniști și prin focalizarea, în schimb, pe eficiență și pe forța de reacție la nevoile populare (Učen, 1999). Partidul s-a grăbit să adauge acestei orientări și solicitarea unei poziționări constituționale mai solide a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nici un remediu, ci pur și simplu a fost o schimbare a tipului de coaliție și a naturii separației care a dominat competiția politică din această țară. Efectul cel mai clar asupra democrației din Slovacia poate fi observat prin intermediul celorlalte caracteristici ideologice ale coalițiilor. Dacă o divergență de natură socio-economică între stânga și dreapta l-ar fi împovărat pe Mečiar cu parteneri de coaliție care nu ar fi dorit subminarea democrației slovace, în 1994 dimensiunea națională l-a făcut să aibă doi
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Implicit, populismul nu intenționează întotdeauna să se descotorosească de tot establishmentul. În antiteză, populiștii aflați la putere și cei din opoziție încearcă să mențină relații de cooperare cu segmente ale establishmentului care le sunt mai apropiate din punct de vedere ideologic (sau strategic). Nu este o coincidență faptul că în mai multe țări europene s-au format guverne de coaliție împreună cu populiștii și guverne minoritare tolerate de partide populiste radicale de dreapta (De Lange, 2008). 10.2.4 Populismul și arena
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
partied și problematica clivajelor politice. Sarah L. de Lange predă Politică Comparată la Universitatea din Amsterdam. A avut o bursă Jean Monnet la Robert Schumann Centre for Advanced Studies, European University Institute. Interesele sale de cercetare privesc: partidele politice, familiile ideologice ale acestora și sistemele de partied. A publicat articole în Acta Politica, Communist and Post-Communist Studies, Comparative European Politics, Ethical Perspectives, European Political Studies, Government and Opposition, the Journal of Ethnic and Migration Studies, Party Politics, Political Studies, and West
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
o formă consensuală de alocare a resurselor prin proceduri decizional-instituționale, sau, mai degrabă, un remediu - desigur, imperfect - pentru fenomenul decuplării aparatului politic față de societate și cetățeni. În mod evident, răspunsul la această întrebare este unul nu doar științific, ci și ideologic. El se configurează pe cel puțin două dimensiuni. În primul rând, se suprapune pe disensiunile dintre adepții democrației directe (cu formele sale actualizate, precum democrația participativă) și cei ai democrației reprezentative (susținători ai parlamentarismului, ai diverselor forme de corporatism etc.
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
este de urmărit și fenomenul masificării și mainstream-izării populismului. Departe de a mai fi apanajul unor grupuri marginale, populismul devine o practică permanentă a tuturor partidelor de masă, care, în efortul de a-și consolida bazele electorale, țintesc dincolo de contururile ideologice asumate inițial și se poziționează de partea figurii tot mai inefabile a poporului politic. Sergiu Mișcoiu Sergiu Gherghina În aceeași colecție, au mai apărut (selectiv): • Constituția libertății, Friedrich A. Hayek • Democrația și alternativele ei, R. Rose, W. Mishler, Ch. Haerpfer
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
o vârstă la fel de venerabilă ca și poezia și drama. Cu adevărat, rădăcinile jurnalismului literar se găsesc adânc înfipte în timp, cel puțin de la perioada clasică - așa cum o numește tradiția Occidentului. Ar trebui să fac câteva precizări cu privire la punctele de vedere ideologice. La baza întregii mele cercetări stă următorul criteri critic: a) ideologia nu va putea fi niciodată complet evitată; b) este subînțeles faptul că există întotdeauna posibilitatea ca un anume grad de rezistență față de ideologia socială să se dezvolte la nivel
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și imaginația creatoare liberă." Într-o speculație, una care poate explica de ce Bakhtin a căzut în dizgrația sovieticilor și a fost exilat în Kazahstan, el notează: "în roman (sau cel puțin în romanul bakhtian al prezentului inconcluziv) individul dobândește experiența ideologică și lingvistică necesară pentru a schimba natura propriei sale imagini (există un nou tip mai profund de individualizare a imaginii)" (38). Textul trece printr-un proces de abstractizare, poate în parte pentru că a suferit și din cauza limbajului critic sovietic. Dar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
întâmpinată de Crane, pe care a și încercat să o depășească. Izgonit din cauza a ceea ce Bakhtin caracterizează drept "contactul direct cu realitatea actuală neconcludentă", cititorul a rezistat în fața concluziilor majore ale societății prin dovada concretului particular, dar și în fața concluziilor ideologice implicite care îl exilează pe cel fără adăpost, etichetându-l drept Celălalt. Situația este aceeași și pentru "An Experiment in Misery". În această schiță, Crane, după ce a trăit o zi din viața unui om al străzii și a fost refuzat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
îl exilează pe cel fără adăpost, etichetându-l drept Celălalt. Situația este aceeași și pentru "An Experiment in Misery". În această schiță, Crane, după ce a trăit o zi din viața unui om al străzii și a fost refuzat de prescripțiile ideologice care îi fac pe cei fără adăpost niște proscriși, își mărturișește lui însuși inversarea norocului (la persoana a treia): "Și-a confirmat că este un proscris, iar de sub borul coborât al pălăriei ochii au început să-i lucească vinovat, având
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
persoana a treia): "Și-a confirmat că este un proscris, iar de sub borul coborât al pălăriei ochii au început să-i lucească vinovat, având acea expresie criminală specifică anumitor convingeri" (43). Ca proscris, Crane a rezistat și el în fața concluziilor ideologice implicite care îl exilează pe cel fără adăpost, etichetându-l drept Celălalt. A te apropia de Celălalt înseamnă a trece dincolo de prescripțiile ideologice și dincolo de totalizarea sau de concluziile majore menite să conțină asemenea prescripții. Astfel se adoptă perspectiva prezentului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
având acea expresie criminală specifică anumitor convingeri" (43). Ca proscris, Crane a rezistat și el în fața concluziilor ideologice implicite care îl exilează pe cel fără adăpost, etichetându-l drept Celălalt. A te apropia de Celălalt înseamnă a trece dincolo de prescripțiile ideologice și dincolo de totalizarea sau de concluziile majore menite să conțină asemenea prescripții. Astfel se adoptă perspectiva prezentului incontrolabil și neconcludent al romanului lui Bakhtin. Încercarea jurnalismului literar de a "face schimb de subiectivități" - sau mai degrabă de a micșora distanța
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de jurnalism: "story-ul" lui Schudson și modele de "informație" (89), sau ce ar fi caracterizat în mod mai tradițional ca fiind moduri "narative" și respectiv "discursive". Mai mult, nuanțele celor două modele, consolidând și provocând prin formularea mai multor ipoteze ideologice, prevesteau un conflict în desfășurare - deși inutil - între un jurnalism narativ discursiv caracterizat prin obiectivitate și unul mai subiectiv. Conflictul era în jurul cărui tip explică cel mai bine lumea reală. Înțelegerea acestui lucru ajută la explicarea deciziei multor jurnaliști aparținând
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
bucurat de același succes de-a lungul istoriei. Mai mult, o astfel de dihotomie oferă implicit o provocare modurilor în care realitatea înconjurătoare ar trebui percepută, având în vedere natura speculară a limbii, natura subiectivă a cogniției și înglobarea cadrelor ideologice, toate acestea filtrând, informând și modelând în felul lor acele relatări. Aceste chestiuni de responsabilitate pot explica de ce jurnalismul - fie pur discursiv sau narativ - a fost folosit atât în scopuri ideologice, cât și pentru a pune o anumită ideologie sub
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a limbii, natura subiectivă a cogniției și înglobarea cadrelor ideologice, toate acestea filtrând, informând și modelând în felul lor acele relatări. Aceste chestiuni de responsabilitate pot explica de ce jurnalismul - fie pur discursiv sau narativ - a fost folosit atât în scopuri ideologice, cât și pentru a pune o anumită ideologie sub semnul întrebării. Un exemplu timpuriu din categoria scrisorilor în care jurnalismul narativ a fost folosit în scopuri fățiș ideologice sau politice este relatarea făcută de călugărul Oderic Vitalis a morții lui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
jurnalismul - fie pur discursiv sau narativ - a fost folosit atât în scopuri ideologice, cât și pentru a pune o anumită ideologie sub semnul întrebării. Un exemplu timpuriu din categoria scrisorilor în care jurnalismul narativ a fost folosit în scopuri fățiș ideologice sau politice este relatarea făcută de călugărul Oderic Vitalis a morții lui William Cuceritorul în 1087. Călugărul relatează cum lorzii regelui aflat pe patul de moarte se adună în jurul său dar în clipa în care acesta moare, lorzii pleacă pe
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
municipale cotidiene se desfășurau în franceză (279, 302, 309). Cu siguranță, în secolele al XIII-lea și al XIV-lea existau texte în engleză, dar toate erau omiletice, didactice sau utilitare și nu erau înclinate să pună la îndoială presupunerile ideologice (J. Bennet 347). Acest lucru se schimbă însă începând cu secolul al XV-lea: "Bărbații care nu datorau nimic latinii sau francezei încercau mereu să-și aștearnă gândurile pe hârtie într-un mod clar și lipsit de înflorituri. Singurul lor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
contribuția sa la Holinshed's Chronicles, o culegere despre obiceiurile și istoria Marii Britanii publicată în 1586, oferă rețeta soției sale pentru bere (Holinshed 285-86). Berea a fost examinată de dragul ei și din acel motiv s-a opus tipului de simbolism ideologic care a dominat mult din discursul "oficial". În final, recipientul acelei rezistențe, tiparul, reflecta o lume care vorbea limba vernaculară, o limbă care putea la rândul ei să fie verificată și îmbunătățită prin cercetări ulterioare. Indiferent de acest lucru, formele
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și demitizează afirmațiile pe care unii scriitori le fac în legătură cu inspirația divină, o inspirație reflectată în tradiția poetică a iubirii curtenești (272). Avantajul substanței față de stil și al reprezentării corecte a realității față de inspirația divină pune sub semnul întrebării ipotezele ideologice ale vremii. Un astfel de stil lipsit de înflorituri retorice a ajuns să fie numit un "stil simplu", modelat în așa fel încât să poată relata despre lumea înconjurătoare. Afirmația lui Anger poate fi înțeleasă ca semnul istoric al unei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în vedere că ambele se concentrează pe bunul simț comun, nu ar fi greșit să spunem că jurnalismul de senzație este o cerință necesară pentru jurnalismul literar narativ. Majoritatea acestor relatări (inclusiv cea a lui Kydde) sunt încadrate de preocupări ideologice, fie religioase, politice sau un melanj din cele două. Un exemplu ar fi relatarea scrisă la sfârșitul secolului al XVI-lea de către John Foxe despre martirii anglicani, cunoscută sub numele de Book of Martyrs (Cartea Martirilor), o carte de inspirație
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
reflexiv pentru altul. Deși presa partizană a continuat să se mențină pe poziție până la Războiul Civil - un exemplu demn de remarcat este New York Tribune al lui Horace Greeley - era sa se apropria de final. Prin recunoașterea deschisă a înclinației lor ideologice, directorii de ziare și-au recunoscut subiectivitatea. Oricare ar fi fost greșelile jurnalismului partizan, virtutea sa consta în posibilitatea unei reflexivități mai deschise. O astfel de reflexivitate devenise la timpul ei "incorectă din punct de vedere politic". O altă măsură
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
rând, deoarece rezumă, acest stil elimină sau distilează diferențele distincte care sunt implicite în natura aleatorie a lumii înconjurătoare, sau volatilizare, după cum o caracteriza Nietzsche. Putem spune că stilul știrilor obiective aspiră la idealul platonic. Dar o consecință politică sau ideologică a fost, după cum observa Trachtenberg, lipsirea cititorului de puterea experienței prin prezentarea vieții ca fiind un obiect distant și de neatins (Incorporation, 124-25). Ca rezultat, acest stil avea un plan politic ascuns, deși nu în mod conștient. După cum sugerează Schudson
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]