15,241 matches
-
p. 63). Inferența logică ce derivă din această afirmație este că poporul român este produsul secundar al unei erori de politică militară. De asemenea, mitul românilor ca botezatori ai barbarilor, chiar dacă nu este atacat frontal, este abandonat, întrucât manualele critice insistă asupra faptului că creștinismul s-a iradiat în spațiul Daciei Traiane din centrele situate la sud de Dunăre, în era post- constantiniană. Mitul mântuirii românești prin întemeierea statalității este de asemenea, zdruncinat. Este recunoscută "suzeranitatea ungurească în țările noastre" în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de Rosa Luxemburg care a tranșat "chestiunea națională" în sensul internaționalismului proletar, în fapt, un sinonim pentru doctrina antinaționalismului comunist. Într-un articol din 1896, Rosa Luxemburg a condamnat eforturile de dobândire a libertății politice a Poloniei ca fiind utopice, insistând în schimb asupra faptului ca lupta pentru unificarea proletariatului să nu se împiedice de "o serie de lupte naționale sterile", care sunt oricum cauze pierdute (Löwy, 1976, p. 86). Cel care a dat o soluție practică unei probleme teoretice aparent
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
interpreta evenimentele din 1848 ca "revoluție burgheză", urmărind traseele lor distincte în Moldova, Țara Românească și Ardeal. Istoriografia național-comunistă realizează unificarea celor trei instanțe revoluționare, fuzionându-le în "Revoluția română din 1848- 1849" (Hurezeanu et al., 1988, p. 41). Se insistă puternic asupra "caracterului unitar al revoluției române", arătându-se că acesta decurge logic din comunalitatea principiilor programatice și a revendicărilor formulate. Unificarea evenimentelor revoluționare de la 1848 în "Revoluția română" evidențiază din plin efectul totalizator și acțiunea integratoare ale ideii de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în "spațiul strămoșesc carpato-danubiano-pontic" (Daicoviciu et al., 1992, p. 73). Teza Romaniilor populare atestă nu doar continuitatea etnică a daco-romanilor, ci și continuitatea organizațională, de factură politico-statală a românilor. II. Discursul polifonic (post-1998). Discursul conservator emis de vechea gardă istoriografică insistă dogmatic pe teza continuității daco-romane post-aureliane (Scurtu et al., 1999, p. 9). De asemenea, continuitatea organizării politice este apărată, invocată fiind deja clasica teorie a "Romaniilor populare" (p. 14). Într-un limbaj revolut, manualul lui I. Scurtu et al., celebrează
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
harta României include atât "Basarabia" [actualmente Republica Moldova], cât și Cadrilaterul, exprimând cartografic tentația iredentismului românesc îmboldită de ideea mitică a unității) Același manual, expresie a naționalismului istoriografic postdecembrist, vorbește despre "Revoluția [Română] de la 1848-1849" (Scurtu et al., 1999, p. 50). Insistând asupra unității revoluției pașoptiste, textul difuzează ideea că "programele de la Iași, Blaj, Brașov, Islaz, Cernăuți și Lugoj [...] au fost "declarațiile de război" ale forțelor novatoarea (sic!) ale națiunii române împotriva forțelor conservatoare, națiune care în timpul revoluției de la 1848 și-a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este desăvârșit de ceea ce ar putea fi numit patriotism critic: "Patriotismul înseamnă capacitatea de a te raporta critic la compatrioți, la realitățile sociale" (ibidem). Totodată, manualele de cultură civică denunță în cor "alterările patriotismului" sub forma naționalismului, xenofobiei și șovinismului, insistând în același timp asupra compatibilității dintre loialitatea patriotică, identitatea națională și specificul românesc pe de o parte și integrarea europeană și identitatea transnațională pe de altă parte. În fapt, literatura civică încearcă să îl disloce pe individ din exclusivismul național
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
propria viață pe altarul național al patriei atunci când aceasta i-o va cere), către un patriotism civic, definit de respectarea legilor și îndeplinirea obligațiilor civice. "Dihotomia Hans Kohn" (Liebich, 2006, p. 579), cea care îl celebrează pe gânditorul ce a insistat asupra distincției între naționalismul de tip occidental, liberal-civic și naționalismul de tip răsăritean, autoritarist- etnic, este asimilată în discursul identitar dezvoltat de literatura școlară actuală, cu o vădită aplecare pentru cel dintâi: "După cel de-al Doilea Război Mondial, ideea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
vinovăției criminale revine în totalitate tribunalelor, iar consecința pentru vinovăția criminală este pedeapsa, conform principiilor justiției retributive; b) vinovăția politică, a doua formă de vinovăție, cade în sarcina tuturor cetățenilor statului politic al cărui guvernământ a comis atrocități criminale. Jaspers insistă asupra faptului că fiecare cetățean este co-responsabil pentru faptele de care se face responsabil guvernul țării sale, și de aceea fiecare cetățean trebuie să poarte responsabilitatea politică pentru consecințele acțiunilor guvernului țării sale. "Fiecare este co-responsabil pentru modul în care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
propunțat teoretic. Conceptualizările care adresează problematica memoriei colective, încercând să surprindă natura relației dintre prezent și trecut și a modului în care se realizează gestiunea politică a trecutului istoric pot fi categorisite în două mari branșe paradigmatice: teoriile prezenteiste, care insistă asupra fragilității trecutului și mai ales asupra ușurinței cu care ordinea socială existentă reușește să instrumentalizeze trecutul în slujba agendei politice a prezentului, respectiv teoriile conservatoriste, care afirmă opusul, și anume durabilitatea inerentă a memoriei colective, refractaritatea sa la a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ideologie, societate și politică. Este vorba despre concepția negativă, despre concepția neutră și despre concepția pozitivă asupra ideologiei. Există, evident, și o perspectivă epistemologică asupra ideologiei (ce include, la rându-i, trei concepții: obiectivistă, relaționist-relativistă și pragmatistă), dar nu voi insista aici asupra ei16. a) Concepția negativă asupra ideologiei În rândul teoreticienilor sociali și politici, există un acord unanim cu privire la faptul că această înțelegere a conceptului de ideologie reprezintă o moștenire recuperată pe urmele gândirii marxiste 17. Aceasta întrucât, deși a
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
și anume conservatorismul (ca și epistema care îi este proprie), aici problema cunoașterii este discutată în mod explicit, dată fiind regăsirea resurselor sale intelectuale în filosofia empiristă britanică. Deloc întâmplător, și teoreticienii politici contemporani care se înscriu în această epistemă insistă asupra diferenței dintre cunoașterea practică (knowing-how) și cunoașterea tehnică (knowing-what)51. De pe poziții sceptice cu privire la extinderea posibilităților de cunoaștere până acolo încât aceasta din urmă să devină una "totală", teoreticieni conservatori de talia lui Michael Oakeshott au glisat înspre un
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
viziune falsă asupra realității, fiind un instrument prin care establishment-ul social își menține dominația pentru a-și putea împlini interesele pare să îi atragă, chiar în pofida destructurării analizei în termenii "luptei de clasă", pe cei mai mulți dintre teoreticieni. Nu voi insista aici asupra acestei modalități de situare a diverselor abordări cu privire la problema ideologiei, ci voi specifica, doar, sintetic, că, atât din punctul de vedere al epistemologiei, cât și din cel al teoriei social-politice, putem identifica o varietate de concepții relative la
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
o societate a cunoașterii, fie că aceasta a fost definită drept "societate post-industrială" sau, respectiv, o societate caracterizată prin "economia cunoașterii și revoluția comunicațiilor". O altă modalitate de fragmentare a spațiului social contemporan i-a atras eticheta de "societate fragmentată", insistându-se, în subsidiar, pe sintagme precum "post-fordism" ori "post-modernism". În fine, conștientizarea, de către anumiți teoreticieni sociali, a faptului că umanitatea s-ar putea confrunta cu posibilitatea unei catastrofe globale a făcut ca societatea proprie epocii noastre să fie denumită "societatea
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
cărei interes central ar fi promovarea formelor de viață care rezultă din activitatea agenților autonomi". De asemenea, pe linia de argumentare a curentului postliberal se situează și Richard Rorty, gânditor care, în cartea sa, intitulată Contingență, ironie și solidaritate (1998), insistă asupra caracterului contingent al unei comunități liberale, "privând" astfel liberalismul de elementele sale filosofico-istorice, precum și de acele fundamente universale originate în modernitate: "O societate liberală scrie Rorty este aceea ale cărei idealuri pot fi atinse mai degrabă prin persuasiune decât
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Gray consideră că, importante pentru ideologia liberală rămân, în continuare, următoarele patru aspecte: a) individualismul, potrivit căruia fiecare persoană deține un primat moral în fața oricărei pretenții de tip colectivist, care urmărește să anuleze personalitatea și individualitatea umană; b) egalitarismul, care insistă însă asupra unei egalități în ceea ce privește statutul moral, pe baza căruia fiecare individ este liber să participe la competiția economică și politică, având șanse și drepturi egale, datorită existenței unei naturi umane universale; c) universalismul, ce se orientează înspre fundamentul universal
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
egalitate, adevăr, bine etc, cea de a doua consideră că toate acestea nu reprezintă decât niște constructe artificiale, al căror conținut nu se regăsește în realitate. Prima pleacă de la Platon și Aristotel, în vreme ce cea de a doua fundamentează gnoseologic conservatorismul, insistând asupra necesității renunțării la abstracții, întrucât acestea au drept efect complicarea inutilă a cunoașterii umane; b) constructele mintale ca sursă a erorii insistă asupra manierei empirice de a studia realitatea, fie ea politică ori istorică, tip de demers care poate
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
regăsește în realitate. Prima pleacă de la Platon și Aristotel, în vreme ce cea de a doua fundamentează gnoseologic conservatorismul, insistând asupra necesității renunțării la abstracții, întrucât acestea au drept efect complicarea inutilă a cunoașterii umane; b) constructele mintale ca sursă a erorii insistă asupra manierei empirice de a studia realitatea, fie ea politică ori istorică, tip de demers care poate evita apariția erorilor. În cazul raționalismului continental, eroarea provine pe filiera lui Descartes din cauza lipsei a ceva care ar fi trebuit să fie
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
și, ca atare, împlinirea scopurior individuale este identificată cu îndeplinirea scopurilor coletive ale puterii etatice. Regimul politic fascist respinge, prin ideologia pe care o propagă, concepția atomistă asupra societății pe baza căreia e proiectat ideologic regimul politic al democrației liberale insistând asupra adevărului absolut al concepției organiciste, holiste asupra societății. Potrivit acesteia din urmă, societatea funcționează precum un organism, și de aceea ea trebuie să acționeze în favoarea gloriei statului, întrucât individul, pe cont propriu, nu poate realiza nimic semnificativ. Concepția proprie
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
des și în paginile unui poet de înălțimea lui Mihai Eminescu, de pildă), nu face altceva decât să sublinieze ideea importanței fondului într-o opera literară. Clar împotriva enunțului, mult citat, în care unii interpreți ai scrierilor sale preferă să insiste în direcția unei concluzii formaliste: "în aller schönen Kunst besteht das Wesentliche în der Form"80. "Esențialul" ar fi, într-adevăr, în poezie, forma, după cum afirmă. Dar formă la care el se referă nu este, credem, una "găunoasa", echivalentă simplei
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
al sociabilității, negativ prin manifestări imediate dar pozitiv prin repercusiunile lui formative profesionale și morale (nu doar duce la perfecționarea aptitudinilor într-un domeniu sau altul ci și îndârjește caracterul), cel care conține germenul evoluției subiectului și a speciei. Rezistență, insistă autorul, "trezește toate facultățile omului"158. Cu cât mai stăruitoare este împotrivirea pe care trebuie să o înfrunte, cu atat mai fermă este dispoziția lui de a o învinge. Cu cât mai puternic obstacolul, cu atat mai neclintita vrerea lui
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
de ghilotină, când încă mai stă în picioare pe eșafod, înainte de a se întinde pe scândura aceea. — Cum fața? Numai fața? întrebă Adelaida. M-da, subiectul e ciudat, și ce tablou ar ieși? — Nu știu, dar de ce să nu iasă? insistă prințul cu înflăcărare. Nu de mult am văzut un astfel de tablou la Basel 19. Aș vrea foarte mult să vă povestesc... O să vă povestesc cândva... tabloul m-a impresionat foarte mult... — Despre tabloul de la Basel ne veți povesti negreșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ce-i asta?“ „La ora zece are loc execuția“. Zăpăcit de somn, n-a crezut, a început să-l contrazică pe șef, spunând că hârtia iese peste o săptămână, însă, după ce s-a dezmeticit, cum vorbea lumea, n-a mai insistat, a tăcut, apoi a spus: „Totuși, e greu așa, deodată...“ și iarăși a tăcut, după care n-a mai vrut să spună nimic. Trei-patru ore durează lucrurile știute: preotul, micul dejun, la care i se dă vin, cafea, friptură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nimic; vă voi spune mai târziu. — De ce? S-ar zice că-i remarcabilă, nu? — O, da, e remarcabilă. Sunteți extraordinar de frumoasă, Aglaia Ivanovna. Sunteți atât de frumoasă, încât îi e frică omului să vă privească. — Și atât? Dar firea? insistă generăleasa. — Frumusețea e greu de judecat; încă nu sunt pregătit. Frumusețea e o enigmă. — Înseamnă că ați pus o enigmă în fața Aglaiei, spuse Adelaida. Dezleag-o, Aglaia. Dar, prințe, nu-i așa că-i frumoasă? — Foarte! răspunse înflăcărat prințul, uitându-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tale... — Aha, iar ea! strigă Ganea, privindu-și sora cu ironie și ură. Mamă, jur încă o dată, îți făgăduiesc ceea ce ți-am mai făgăduit: nimeni și niciodată, atâta timp cât trăiesc eu, nu va îndrăzni să te disprețuiască. Oricine-ar fi, voi insista să-ți arate cel mai deplin respect; dacă ne-a trecut pragul... Ganea era atât de bucuros, încât își privea mama aproape împăciuitor, aproape duios. Nu pentru mine m-am temut de ceva, Ganea, doar știi: nu pentru mine am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
într-adevăr o neplăcere cu Mrs. Schmidt, guvernanta prințeselor Belokonski, strigă Kolea. Mi-aduc și eu aminte. — Cum? Exact la fel? Aceeași istorie să se petreacă la cele două extremități ale Europei, coincidențele mergând chiar până la rochia de culoare albastru-deschis? insistă nemiloasa Nastasia Filippovna. O să vă trimit Indépendance Belge! — Țineți seama, încă mai insista generalul, că mie mi s-a întâmplat cu doi ani mai înainte... — Asta ar putea fi o explicație! Nastasia Filippovna râdea de parcă ar fi apucat-o isteria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]