10,430 matches
-
mecanici, chimici, termici, dureroși). Tusea este un reflex de apărare apărut ca urmare a stimulării mecanice, chimice sau termice a receptorilor de la nivelul căilor respiratorii și din afara lor (pleură, diafragm, conduct auditiv extern, intestinal, genital etc). Tusea constă într-o inspirație forțată urmată de o închidere a rinoși oro-faringelui de către palatul moale, închiderea glotei, contracția mușchilor expiratori, și în final deschidera glotei, cu expulzia puternică a aerului, însoțită de un zgomot caracteristic. Aerul are o viteză maximă în trahee și bronhii
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
și antrenează particulele străine din căile respiratorii alături de cantități importante de mucus. Acest reflex poate fi declanșat și voluntar prin influnțe provenite de la nivelul scoarței cerebrale. Strănutul este un reflex de apărare declanșat de excitarea receptorilor oro-faringieni. Constă dintr-o inspirație obișnuită urmată de o fază de blocare a aerului de către vălul palatin și o expirație explozivă prin cavitatea bucală și fosele nazale. Se îndepărtează factorii iritativi și pe o distanță de aproximativ 5 m se pot împrăștia mici picături de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
regia oricărei grile metodologice sistematice: mă refer la acel comparativism care constituie aspectul metodologic distinctiv al istoriei religiilor ca disciplină academică, oricum ar fi el interpretat și practicat mai apoi. Dacă se vrea să se regăsească o metodă și o inspirație comune, subînțelese unor profiluri variate, ele nu pot fi evidențiate decât prin recurgerea la o tradiție a studiilor religioase, așa cum este cea, În buna tradiție italiană, hrănită de filologie și erudiție, capabilă totodată să transforme lectura riguroasă a documentelor În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
diferit”, adică Sethxe "Seth" - dușmanul lui Horusxe "Horus" și al lui Osirisxe "Osiris" -, care Își pierde acum funcția de element necesar pentru echilibrul lumii și primește o catalogare clară și exclusiv negativă. Polarizarea absolută reflectă probabil o concepție dualistă de inspirație iraniană; se poate ca aceasta să fi ajutat cel puțin la definirea ei. Dacă ne amintim că și hicsoșilor le era atribuită o oarecare predilecție către Sutekhxe "Sutekh" (Seth), fără ca acesta să Înceteze să mai fie - mai ales În epoca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lut cu sânge (și carne) al unei divinități ucise pentru acest scop. a) Documentarea generală Și În ceea ce privește crearea omului avem la dispoziție numeroase texte mitologice sau Înrudite cu acestea. Cele mai importante sunt În număr de nouă, mesopotamiene sau de inspirație mesopotamiană: 1) Enkixe "Enki" și Nima½ (sumerian); 2) Lauda Sapei (sumerian); 3) Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" (akkadiană, vezi mai jos subcapitolul 5.2.b); 4) En¿ma eliș (akkadian, vezi mai jos subcapitolul 5.2d); 5) Crearea lui Enkiduxe "Enkidu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
povestită pe tab. I, col. II, 29-41 din poemul akkadian al lui Ghilgameșxe "Ghilgameș"; 6) Lucrarea creatoare a lui Ea (akkadian; vezi subcapitolul 5.1a); 7) Teodiceea babiloniană (akkadiană); 8) Mitul KAR-4 (bilingv); 9) Babyloniaka lui Berossos (text grec, de inspirație mesopotamiană, Întrucât se referă direct la En¿ma eliș). Dincolo de dubla perspectivă asupra modalității fundamentale În care a fost creat omul (ivire sau formare), este acceptat faptul că toate documentele deja menționate, mesopotamiene sau de inspirație mesopotamiană, concordă În ceea ce privește intervenția
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Berossos (text grec, de inspirație mesopotamiană, Întrucât se referă direct la En¿ma eliș). Dincolo de dubla perspectivă asupra modalității fundamentale În care a fost creat omul (ivire sau formare), este acceptat faptul că toate documentele deja menționate, mesopotamiene sau de inspirație mesopotamiană, concordă În ceea ce privește intervenția divină În crearea omului. Omul apare ca fiind În mod fundamental dependent de zei. Este util să prezentăm aici, În sinteză, modalitățile concrete ale creării omului, așa cum sunt ele povestite În textele cele mai semnificative dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mare parte a cazurilor, schemele creative ale acestuia, reproducându-i limbajul poetic, structura metrică și stilul. Tales, dar și Parmenide și-au compus operele adoptând limba poeților și nu se Întâmpla rar ca acestea să fie prezentate drept rodul unei inspirații, asemenea Întregii producții poetice grecești. Cu toate acestea, nici măcar poezia, care avea drept obiect patrimoniul mitologic tradițional, nu a rămas imună la acest proces de revizuire. Însuși Pindar, deși era poet al nobilimii, nu va fi insensibil la aceste argumente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
coliziune cu schema religioasă și ideologică a cetății, Empedocle și-a asumat rolul de profet inspirat, iar orfismul s-a reclamat de la autoritatea lui Orfeuxe "Orfeu", care era prototipul cântărețului, mousikòs prin excelență, deținător al științei inspirate de divinitate. Această inspirație se traducea În poezie și În divinație, așezate amândouă sub ocrotirea lui Apolloxe "Apollo". Poezia condensa și Îi dădea formă cunoașterii, În timp ce divinația manifesta În folosul oamenilor Înțelepciunea zeilor; poezia, care avea ca obiect povestirea mitică, orienta În funcție de un sistem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aruncați cu zarurile sau din pozițiile luate de niște bețișoare lăsate să cadă. În toate aceste cazuri, arta divinatorie (mantikè tehne) apărea ca o practică deductivă (mantikè èntehnos) fondată pe interpretarea semnelor concrete. Dar divinația putea să fie și rodul inspirației divine (mantikè adìdaktos sau àtehnos sau èntheos), care Îl făcea pe vizionar să vorbească; sau cel care cerea sfatul, dormind În sanctuarul zeității sau al eroului, putea primi direct de la aceștia un vis revelator. Acestea erau oracolele de incubație, enkòimesis
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1. La Metapont, Cicero vizitează mormântul și locuința lui Pitagora (Cicero, De finibus, 5, 2, 4). O religiozitate specifică, ce nu rareori este formulată cu expresiile limbajului misteric, ca, de pildă, sacramentum philosophiae, poate colora speculațiile filozofice despre adevăr, iluminare, inspirație sau virtute, desăvârșire, scop ultim sau noroc și mântuire, moarte și suflet. În unele cazuri, filozofia devine forma „Întregii vieți” (tota vita), iar Înțeleptul devine aproape o figură sacră: omul desăvârșit (Cancik și Cancik-Lindemaier, 1991). Filozoful este considerat un medic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
elemente decisive de ordin ideologic și religios, ce pot fi interpretate corect, nu atât prin prisma unor scheme rigide de cauză-efect, ci În legătură cu evenimentele sociopolitice, ca factori simultani ai acestora din urmă și, Într-o anumită măsură, ca sursă de inspirație ale acestora sau, În orice caz, ca suport și motivație culturală a Însăși realităților istorice. Tendința cosmopolită ce caracterizează civilizația elenistică și Îi determină, fără nici o soluție de continuitate, dezvoltările În scenariul Încă și mai vast al Imperiului Romei, Își
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-ului, cel de-al doilea se realizează pe deplin În activitatea practică la care același Înțelept este chemat Într-un angajament În viața socială impus de aceeași forță divină conducătoare, Întregul ordonat, a cărei funcționare cere activitatea sârguincioasă a fiecăruia. Inspirația religioasă a stoicismului se traduce și Într-un efort de recuperare a patrimoniului tradițional al cultelor grecești și orientale, În special În dimensiunea lor mitică, dimensiune ce alimentează o exegeză de tip naturist (personajele divine și Întâmplările lor ca „figură
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
antic de a căuta În etimoane semnificația realităților corespondente, afirmă că numele lui Serapis derivă din verbele grecești care Înseamnă „a Împinge” (soèo) și „a lansa” (sèuesthai). Zeul este, de fapt, cel care dă impuls mișcării universale. „Creație” alexandrină de inspirație regală, cu trăsături de cult public și dinastic și cu o componentă oraculară puternică pe care restul documentației o arată ca fiind Îndreptată Îxe "Serapis"n sens medical, lipsit de mituri cu excepția celui de Întemeiere, rod al convergenței unor tradiții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al vastului cosmos, mitraismul se dovedește, În chiar structura sa misterică, rod unic al unei originale creații religioase elenistice, În stare să contopească În unitate elemente ale străvechii tradiții iranice și aporturi anatoliene și grecești, propunând o ideologie complexă de inspirație cosmozofică și, totodată, o etică severă de angajament activ În viața socială, după exemplul „zeului neînvins” titular al misteriilor (Bianchi, 1979; Bianchi-Vermaseren, 1982). Dacă marile tradiții religioase orientale pe model grec asumă fizionomia ezoterică și inițiatică, În perioada elenistică și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai Înalte ale divinului și omenire, uneori personaj divin, alteori Înțelept din neamul omenesc care instruiește un cerc devotat de discipoli. În orice caz, Învățătura lui se Înfățișează ca expresie a anticei Înțelepciuni egiptene, chiar dacă, mai ales În ermetismul de inspirație filozofică și religioasă, profunde și adesea proeminente sunt elementele greco-elenistice, Împrumutate mai ales din tradiția platonică și cu ample contribuții ale stoicismului. Dacă pentru epoca faraonică nu există mărturia sigură a unor opere atribuite lui Thotxe "Thot", În perioada ptolemeică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru formularea unui mesaj religios. Într-adevăr, tensiunea pentru atingerea unei cunoașteri de tip mistic, la care nu se poate ajunge prin mijloacele raționale, ci numai prin har și revelație divină, apare ca fiind centrul propulsor al literaturii ermetice de inspirație „filozofică”, cu siguranță mult mai bogată și variată decât reiese din operele rămase, dintre care unele au ajuns la noi În culegerea celor șaptesprezece tratate din Corpus Hermeticum (CH) și alte „extrase” În Florilegiul lui Stobaios, la care se adaugă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înfățișează, așadar, ca o „soluție” densă În care este „aruncată” Într-un amalgam Încurcat Întreaga serie de componente ale atmosferei religioase a timpului: divinație, În forma instituționalizată a oracolului cu sediu stabil și cu personal specializat, alături de dimensiunea „naturală” a inspirației profetice directe; tipologia „omului divin”, ce are această calitate prin ascendența genealogică și totodată prin Încărcătura taumaturgică și carismatică, fără să fie lipsit de interese speculative și etice, după modelul pitagoreic; finalități practice și, În același timp, teologice ale fenomenului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arhaice să nu se regăsească În realitățile textuale reprezentate de așa-numiții „mari Yașt” (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 1.1), după cum a demonstrat I. Gershevitsch (1959, pp. 22 sqq.) referitor la imnul către Mithraxe "Mithra" (foarte unitar În ceea ce privește inspirația, limba și stilul); cu toate acestea, nu există nici un dubiu că preoțimea zoroastriană din Iranul oriental, În efortul de a aduce un serviciu noii religii, a Început să absoarbă imediat unele elemente ale religiozității non-zoroastriene considerate, pe drept sau nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
demonstrat descoperirile arheologice făcute de o misiune rusă În oaza de la Merv. Un amestec de lapte, o altă plantă și sevă de haoma, având proprietăți halucinogene și stimulante, constituia materia primă pentru yasna, considerată izvor de putere pentru războinici, de inspirație pentru poeți, de Înțelepciune pentru preoți. Haoma era preparată Într-o piuă de piatră În timpul unui rit pregătitor (paragn³) și apoi, odată consacrată, era consumată de preoții oficianți și de participanții la rit. Pregătirea cuprindea o purificare meticuloasă cu ajutorul apei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aveau aceeași natură ca oamenii. În schimb, persanii obișnuiau să urce pe cele mai Înalte vârfuri ale munților pentru a aduce jertfe supremului lor zeu ceresc. Această informație este importantă pentru că indică faptul că munții considerați drept centre naturale ale inspirației supranaturale aveau un loc hotărâtor În ideologia religioasă iraniană (Darmesteter 1892-1893, II, p. 615), fiindcă acestea erau, pe pământ, părțile cele mai apropiate de cer și, de aceea, mai repede luminate de razele soarelui. Alte date, risipite În izvoarele noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
autenticitatea atribuirii tradiționale a gathelor lui Zoroastruxe "Zoroastru", În ciuda opiniilor unor cercetători cu autoritate (J. Darmesteter, M. Molé), chiar contemporani (J. Kellens), cu excepția celei de-a cincea (Yasna 53), a cărei apariție ulterioară este verosimilă. G³th³ sunt caracterizate de o inspirație unitară și sunt compuse Într-un stil original caracteristic, distingându-se clar de celelalte părți din Avesta. În ciuda dificultăților exegetice, acestea sunt, cu siguranță, izvorul cel mai important pentru Înțelegerea sensului general al mesajului lui Zoroastru (Meillet, 1925, p. 13
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
orice dualism, puterea benefică este doar cea divină: adversarul, ca de altfel și În zoroastrism, este conceput ca fiind diabolic, deși este Înzestrat cu o imensă și cumplită putere. În realitate, Învățătura gathică trebuie definită corect ca fiind dualistă În inspirația sa de bază: aceasta se prezintă ca un „monoteism dualist”, În care puterea divină este limitată de prezența Răului pe un plan care Îl precede și transcende pe cel al vieții materiale, la rândul ei puternic și dramatic condiționată. În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
va atribui Spiritului Rău o singură „contracreație”, opusă celei materiale, pe care Domnul Înțelept a creat-o prin mijlocirea Spiritului Bun, iar natura unei astfel de lucrări negative va fi esențialmente spirituală sau mintală. În substanță, Zoroastrismul va rămâne fidel inspirației sale dualiste specifice, conform căreia creația materială este lucrarea Domnului Înțelept și a puterii sale bune prin care a dat viață: creația malefică este, prin natura sa, imaterială, deoarece provine dintr-o alegere Împotriva vieții, care nu poate permite Spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
teologico-filozofic -, ci se descoperă prin indicii, referințe implicite sau aluzii care o presupun În diferite moduri. Se poate afirma că lui Zoroastruxe "Zoroastru" Îi aparține o viziune escatologică originală care Își are rădăcinile În dualismul său specific și În puternica inspirație etică. Chiar și ideea unei mari bătălii Între două armate potrivnice, incompatibile una cu alta (sp³d³ anaoåanh³), menționată În Uștavaitș G³th³ (Yasna 44, 15) Într-un context caracterizat de lupta Între adepții Adevărului și cei ai Minciunii, a fost probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]