10,420 matches
-
scurt, cu cioc Napoleon III, cu privire nespus de blândă și cu o viață retrasă, în casa lui cu plopi la poartă, de lângă gimnaziu, aproape la bariera dinspre Bârlad. O cumplită dramă familială îl făcea să fie bun și iertător, mângâind copiii care-i întâlnea în cale". Și G.G. Ursu, autor al studiului de Istorie și geografie literară „Tecuciul literar", Bârlad, 1943, p. 8, 32-33, care ne vorbește despre „Cenacluri literare la Tecuci", unul în casa „în formă de vilă modernă
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
m-a purtat cântând, s-adorm sau să mă liniștească când îmi juleam genunchi pe uliți alergând. Ducea ades pachetul greu la poștă flămândă, dar să prindă rând, plecat departe la școli înalte băiatul ei să nu stele flămând. Mă mângâia dăunăzi bătrânica cu mâna tremurândă pe obraz; „Ce te apasă ? Spune, măi băiete, Să-ți ducă mama o parte din necaz”. De ce te miri că duc sicriul mamei? Închinare mamei Constantin Tănase mereu actual Vasiliu, Natalița Pavelescu, Elena Burmaz, având
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
acei esteți incurabili, care, cu ifose superbe, simt congestii dureroase în creierașe minuscule, la auzul numelui Tănase și se înțepenesc în dispreț implacabil în fața artei sale, pentru că Tănase joacă, ceea ce joacă. Ei fac parte din categoria acelor gorile culturale, care mângâie cu evlavie capul lui Cicero, turnat în serie în cine știe ce fabrică nemțească, și nu văd în figurina modelată în miez de pâine surâzând eternității, geniul lui Rodin. E adevărat că gluma pe care o debitează uneori Tănase e iară trebuință
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
frumusețea și întunecimea personajului, arătând tot ce se poate arăta - de la momentele în care Treadwell își aranjează părul sau bandana ca să dea bine la propriile filmări, la lupte violente între urși filmate de la câțiva metri și până la imagini cu Treadwell mângâind excrementele calde ale unei ursoaice dragi, ridicând la rang de minune orice s-ar fi aflat în interiorul trupului ce a dat născare unui ursuleț, de la mângâierea lăbuței unui pui de urs mort la declarația cutremurătoare de iubire făcută lângă trupul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
în poemul din 1738 "Ce le place damelor" o femeie bătrână și hidoasă care se adresează unui tânăr speriat de vârsta și de urâțenia ei: "Cunoști povestea lui Filemon:/ Soț iubit într-o cocioabă/ Până la o sută de ani o mângâie pe Baucis./ Necazurile negre, copii ai bogăției/ Nu locuiesc sub acoperișuri la țară/ Viciul fuge de unde nu e trândăveală./ Noi îl slujim pe Dumnezeu și suntem precum regii". Graham Goulder Hough în ale sale Legends und Pastorals (1961) își bate
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este garanția reușitei agreabile a Levitului din Efraim, care "dacă nu este cea mai reușită din lucrările mele, va fi întotdeauna cea mai îndrăgită" și "freamătul unei inimi fără fiere, care departe de a se acri prin nefericirile ei, se mângâie cu ea însăși și găsește în sinea sa cu ce să se despăgubească"324. Ce ne dezvăluie Rousseau în acest text despre ospitalitate? Mai întâi un strigăt: "Muritori, respectați frumusețea moravurilor, ospitalitatea ; fiți drepți dar fără cruzime, miloși dar fără
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și de sentimentalism e însoțit de fantasme erotice foarte vizibile, cel al corpului "unei femei tăiat în bucăți; membrele ei tăiate și care freamătă încă", jocurile erotice ale iubitoarei lui soții cu o turturea pe care o sărută și o mângâie ("Apoi băgând-o în sân, tresare de plăcere simțind cum se zbate și se mișcă")332, scena violului care pare să meargă până la necrofilie, scene erotice reiterate în continuarea textului, toate par să ateste simțul ascuțit al dimensiunii erotice a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
perspectiva unui copil 566. Karl Rossmann, tânăr adolescent este prin multe aspecte încă foarte tânăr (dacă judecăm după numeroasele sale reacții, dar și prin modul în care oamenii mai în vârstă îl apucă părintește de obraji, îl îmbrățișează și îl mângâie) consideră Statele Unite ale Americii ca o lume a adulților în care el ar vrea să pătrundă și să fie adoptat. Totul în America este gigantic și America este o imagine a ființei adulte pentru copil, viziune a propriului său viitor
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
precede, cu lumina vie care străpunge întunericul, reprezentată de această cameră "în care erau larg deschise mai multe ferestre" și în care obiectul dorinței apare, precum o zână luminoasă sau o nouă Charlotte, înconjurată de copii care o iubesc, o mângâie și adorm cu încrederea idilică a unei comunități regăsite 607, în timp ce naratorul, sumbru Werther, rămâne în umbră, în cadrul ușii. Fiindcă figura dorinței rămâne distantă, ezitantă, ascunzându-și privirile, visând la altceva și "abia" dacă observă mângâierile copiilor. Claude David, care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
obișnuința vorbirii", (Lettre à son père, OC, IV, p. 843). 540 "Trebuie oare să atribui o semnificație faptului că tocmai în momentul în care scriu aceste rânduri, mama intră la mine în cameră, plângând și că toată plânsă [...] ea mă mângâie, vrea să știe ce am, de ce nu deschid gura la masă (dar eu tac deja de multă vreme, tocmai pentru că trebuie să stau cuviincios) și încă multe altele. Biata mamă! Dar am consolat-o foarte rezonabil, am îmbrățișat-o și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
aceste propuneri erau de-a dreptul cutremurătoare. Este cazul Adei Teutsch, care își amintește că nu și-a dat seama de ce nacelnik-ul rus a „cerut să o vadă seara” și s-a bucurat de faptul că îl lăsa să o mângâie pe obraz. Deși unele femei au cedat unor astfel de propuneri, altele au rezistat, așa cum s-a întâmplat cu Teutsch, care a fost nevoită să sară pe geam și a fost aproape împușcată. Doar la ceva vreme după acest incident
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a intrat În cimitir și a văzut o groapă lungă de 20 de metri, aproape plină cu cadavre, și 10-15 tineri evrei din localitate cărora li s-a ordonat să șadă pe iarbă: „M-am dus la ei, i-am mângâiat fiindcă erau Înspăimântați de spectacol - ba se temeau că la terminarea transportului de cadavre Îi va Împușca și pe ei”229. S-a apropiat de groapa comună, În ciuda mirosului insuportabil. Deodată a auzit din groapă pe cineva care striga „mor
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
actul I, nu înțeleg relația ei cu Cavaradossi. Relația cu Scarpia, o înțeleg. În actul I, Cavaradossi vrea să fie un revoluționar, dar nu are nimic revoluționar în caracter și în muzică. Totul este un fel molcuț de a-ți... mângâia vocea, să spun așa. Nemulțumirea mea este, probabil, și instinctivă, dar și intelectuală, dacă vreți. Textul nu-mi dă satisfacția pe care o vreau. Eu am fost mult mai bună în drame, în conflicte. Că de aici vin!... (râde) Aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
să strig Cu sufletul la gură Să suflu-n bulbucate așteptări Să plâng de dor sau de durere Să rup secunda existenței mele. Din mine Vuie-nădușit O voce cristalină Peste ocean Prin satelit Prin nopți cu lună plină. De-ți mângâi chipul Din senin Un măr oprește Răsuflarea Se stinge-o lacrimă Stropind Să nu dispară Așteptarea. Mi-i greu Să vreau să nu mai plâng Să joc a bucurie Mi-i greu să știu ce-i drept sau strâmb În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de Marriott. Își trâmbiță comanda către chelnerită și apoi se întoarse către Marriott. - Sistemul nervos uman este negreșit un lucru ciudat, nu-i așa? Marriott dădu din cap afirmativ. - Ai văzut cu adevărat cățelușul ăla pe care pretindeai că-l mângâi? stărui Greg. Marriott ridică din umeri. - Nu-mi aduc aminte. - Chiar deloc? întrebă Greg uimit. - Mi-aduc aminte vag că Blandar m-a rugat să mă uit la ochiul lui drept și apoi el mi-a atins mâinile - cred. - Exact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
un schelet parcă ieșit din colecția doctorului Mengele. Savanta de renume mondial în ipostaze porno (cum orice tractorist și-ar fi pus-o în cabina sa), Sergiu Nicolaescu fumând o țigară la mormântul maeștrilor săi, cuplul Ceaușescu, din nou Savanta mângâind un vibrator cu zâmbetul pe buze, apoi fețele postrevoluționare. Ion Iliescu e un alt favorit al lui Ion Bârlădeanu. Iliescu în fața mulțimilor, lângă Marx, Lenin și Păunescu, Iliescu imprimând bani falși în noua economie de piață, Iliescu între steagul PCR
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
dezbrăcați (tacticos sau precipitat) și să urmați indicațiile fotografului american? Mai întâi îngenuncheați, apoi vă întindeți și desfaceți brațele, degetul mare de la piciorul stâng al doamnei grase de lângă vă atinge neplăcut cotul, vântul e destul de rece, o șuviță blondă vă mângâie genunchiul. Ce căutați acolo, vă întreb? Credeți că sunteți parte dintr-o operă de artă și c-o să le arătați nepoților fotografia înrămată cu oameni goi întinși pe gazonul stadionului din Viena și-o să puneți degetul pe un punct mic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
am descoperit-o foarte pricepută în arta populară românească. Recunosc că fără dumneaei n-ar arăta atât de frumos această parte componentă a expoziției. Are atâta dragoste și răbdare să le aleagă, să le potrivească! Mi se pare că le mângâie atunci când le așază, încât recreează o anumită trăire de altădată, din gospodăriile țărănești. Dacă este să vorbesc despre profesorii colaboratori, atunci trebuie să-i enumăr pe fiecare în ordinea în care s-au implicat. Prima a fost doamna profesor Liliana
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
de primăvară Încep să cânt și parcă simt mireasma florilor de seară. Pe fața mea se-așterne-ncet o pătură de fericire Sub ochii mei stau atârnați mărunt câțiva stropi de iubire Un zâmbet larg, obrajii albi se văd sub pălărie Mă mângâie și mă atinge, e vântul ce madie. Simt muzica, mă poartă-n gând, pe aripi moi de viață Cântare caldă, primitoare de un pian pictată Aceste sunete-ndrăznețe-ți toarnă miere în timpane Mă simt în fața unui public, în pielea
A doua oară unu by Gorgan Adina Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92945]
-
frumuseți și trebuie să o observi. Să observi albinele, fetele zâmbitoare, băieți curajoși...să mirosi roua și să simți vântul, pentru că dai contur viselor și le colorezi cu lacrimi de convingere. Aici sau acolo, azi sau mâine...sărut ploaia. Mă mângâie iarbă și mă adoră pământul..sunt cuvinte prea puține... prea fade, pentru a exprima dorința retrăirii momentelor din copilărie. Pui într-un singur talger și răul și binele, te scalzi în el sub un nour de dragoste, este ca un
A doua oară unu by Iacob Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92956]
-
de a ajunge la pacea interioară atunci când condițiile externe păreau să nu mai aibă sorți de îndreptare"275. La recomandarea lui Constantin Noica, ziarista britanică îl întâlnește și pe Andrei Pleșu: "Arăta bine și avea un aer senin și își mângâia barba neagră într-un mod ciudat de reconfortant. Își bătea joc cu nepăsare de microfoanele ascunse într-o vază cu flori plasată cu grijă în fața noastră pe masă înainte de a ne așeza...A salutat sugestia mea de stabilire a unor
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
orice popor din Europa Centrală și de Est, observatorii apuseni ar fi trebuit să înțeleagă complexitatea istoriilor, culturilor și identităților lor. Oare au înțeles mai bine România călătorii și analiștii britanici care au lăudat-o chiar în plină dictatură comunistă, mângâindu-ne poate vanitatea, decât cei care au criticat-o uneori cu superioritate și cinism? Ori suntem noi prea speciali și diferiți pentru a fi înțeleși? Ori tocmai nihilismul, cinismul și aroganța ultimelor regimuri, comuniste și postcomuniste, au făcut România incomprehensibilă
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
din convingerea că lumea în general este strâmbă și trebuie îndreptată prin acțiune umană. Cei mai mulți, imensa majoritate a anticapitaliștilor2, trăiesc această stare și se poziționează astfel din invidie, egoism și chiar dintr-o frondă ,,anti" care este chemată să le mângâie orgoliul personal și să-i ajute să-și trăiască propria viață ratată. Pentru că despre asta este vorba. A nu reuși într-o lume a prosperității, așa cum este lumea capitalistă, te pune ca individ în situația unui negativism social, care se
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de căderea tiranului, sub a cărui oblăduire mii și mii de Dacii, care papuc, care limuzină, intraseră în patrimoniul unor norocoși românași, nu m-a dus mintea că tot în acele ore de descărcare se năruia ultima speranță de a mângâia volanul ei, de a coborî lubric mâna pe schimbătorul de viteze, într-un gest de cutezătoare intimitate. încăpățânându-mă să ridic cât mai târziu banii de la CEC, am cumpărat cu ei nu un apartament cu trei camere confort unu, ci
LĂSTUN, LOGAN, LAMBORGHINI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12553_a_13878]
-
din viața mea și știu sigur că, fără șirul de momente precedente, nu aș fi Ťaiciť. Și nu aș fi Ťeuť. Sentimentul pe care îl am față de dungile paralele de pe obrazul meu abia trezit din somn e de duioșie. Îl mângâi ca pe un prieten de drum lung: Ťia te uită... te-ai molipsit de dungile unei mâneci oarecare... nu mai ești elastic ca odinioară...ť și îi fac un mic masaj de îmbărbătare. Îmi vine în minte o poezie pe
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]