12,937 matches
-
și cărora le-am rămas fidel la modul viu, dinamic, în sensul construcției în spiritul lor, reprezentau un lucru nu de neglijat când avem în față și în minte figurile greu clasificabile, de o extremă radicalitate, ce au stat în miezul unor controverse aprinse un secol european, precum Dostoievski și Nietzsche. E interesant însă și e chiar aproape amuzant de observat că polemistul și criticul român, atât de dornic ca aceia despre care scrie, creatorii în proză și poezie, să producă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în cadrul UTC-ului Uniunii”, un pretext pentru o întâlnire cu tânărul și „luminatul”, pe atunci, secretar c.c. cu probleme de tineret, Ion Iliescu, și cu unii activiști superiori. Ședința a început după-amiază pe la șase și a durat până aproape de miezul nopții, și tovarășii de la prezidiu, în frunte cu Ion Iliescu, au trebuit să asculte și, se pare, să și „înghită” luările la cuvânt cele mai îndrăznețe pe care mie mi-a fost dat să le aud în destul de lunga mea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
că acești lunatici sunt niște excentrici, niște marginali. Eu unul cred că sunt revelatori ai unei personalități de bază. Ei călătoresc într-un omnibuz care vrea s-o ia înaintea trenului în care-i îmbarcată lumea noastră, și există în miezul oricărui mesianism un fel de sfântă nerăbdare a celor ce așteaptă mânia Cerului, un "porniți odată vijelii dorite" o trăsătură comună tuturor celor care pregăteau Marele Amurg și celor care-l așteaptă pe Mesia. Speranța gonește ca vântul. O dovedește
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ne manifestăm, lumea ne urăște. Persecutorii noștri se prezintă ca victime și întreaga lume le ține partea, cu solicitudinea datorată eternilor persecutați. Oricum am da-o, ieșim prost. Lumea trăiește în zorii secolului al XXI-lea, dar aici e încă miezul nopții. Dincolo de imposibilitatea în care se află diplomații palestinieni de a semnala însingurarea în care au fost lăsați singurilor care ar avea mijloacele de a o atenua americanilor și europenilor (fără a mai reveni asupra faptului împlinit al creării Israelului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
rumănă, crestătură sângerată, gură care rostea sub bolțile reci ale bisericilor rugăciuni neînțelese, pe când gândurile cu dorurile pribegeau spre înflorirea altor plaiuri. Flăcăul Aron se opri fermecat în locul lui, îndărătul mănăstirii. Și noaptea nu putu închide ochii, și la slujba miezului de noapte coborât în grabă, furișat la vale, stătu cu ochii spre lumina care se aprinsese sus la geamul săpat în zid; ș-a doua zi, supt același brad, cu inima bătând aștepta să se deschidă fereastra, să se lumineze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Monitorul Oastii dial oficial, și căpitanii ori sublocotenenții, luându-l în mână și răsfoindu-l, au aceiași căscare de ochi și mirare adâncă, pe care ar avea-o în fața mumiilor egiptene. La masă Tel ar avea obiceiul să stea până la miezul nopții, de multe ori și mai târziu. Zice că nu poate dormi noaptea, și stă în locu-i între capete cărunte de colonei și maiori cari clipocesc de somn, pe când ofițerii tineri, la capete de mese, nu mai pot, ca niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fără să știu că am să cad în mijlocul unui patron și a unei petreceri care au adunat în căsuțele vechi peste 50 de oameni veniți din toate părțile, Dumnezeu știe de unde. Două mese din bielșug una seara și alta după miezul nopții două mese care ar fi putut hrăni trei sute de flămânzi. Vinul curgea gârlă. Popa avea vre-o cinci fete și tot atâtea nepoate. Fetele învață sau au învățat la școli; una din fete e medicinistă chiar. O nepoată e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
călărașii din sate curat îmbrăcați, porniți spre Roman și Botoșani, veseli și cu capetele cailor împodobite cu cordele. Chiuiau și strigau către cei care mai lucrau încă pe ogoare: Haideți, măi, la bătălie! În noaptea de Sâmbătă, noaptea mobilizării, cătră miezul nopții, pe o noapte senină, înstelată și fără pic de vânt, au prins a suna clopotele de alarmă întâiu în Rădășeni, clopotele dela biserica cea nouă, pe urmă în alte sate, la Baia lui Ștefan Vodă și mai departe spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a aflat că oastea noastră a trecut în Bulgaria. La vestea aceasta, soldații noștri manifestau zgomotos zvârlindu-și capelele în sus. 3 Iulie 1913 La 1 Iulie ne-am aflat la Lița, sat mare și frumos, în cantonament. Veniți cătră miezul nopții de la gara Lița, abia ne-am odihnit până-n ziuă și cătră ora 10 am pornit către Islaz Corabia. Căldură năprasnică. Primul marș greu. Cad mulți oameni. Seara s-adună însă și trenarzii în cantonament la o babă cumsecade în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
student cu creion chimic și dimineața consoarta sa avea mânele mânjite de creion chimic. De patru săptămâni se culca sara lângă consoartă, hotărât să aștepte treaz, să vegheze cu ochii închiși ca să-i prindă, și totdeauna, mărturisește cu disperare, cătră miezul nopții îl fură somnul și nu-i poate prinde... Ea nu bănuiește că el știe, dar, ca să rămâie singură cu "copilul acela", a stăruit ca doctorul să plece la "datorie", cu un spital ambulant... Și discuția între ei în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
păduri adânci de brad, în fundul muntelui. Ziua nu se aude. Noaptea da începând după asfințitul soarelui, când singuraticul are întăiu presimțirea întăielor sunete pe care nu le aude apoi decât în închipuire pe urmă tot mai precise în realitate. Cătră miezul nopții, ori cătră ceasurile două tot mai tari și mai distincte, apoi la cântecul unui cocoș imaginar începând destul de răpede, ca o pendulă care face mișcări tot mai scurte și mai grăbite. La răsăritul soarelui totul n-a fost decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Sans-Souci, cu simplicitatea lui de chinovie de odihnă a unui militar. Sans-Souci a fost construit în 1745-1747 de Knobelsdorf și Frederic cel Mare a locuit aici fără întrerupere. Aici a și murit la 17 august 1786 ora 2,20 după miezul nopții, cum arată pendula din camera lui de muzică, un dar frumos al d-nei de Pompadour pe care o întorcea regulat el singur. Camera lui Voltaire. Camera lui Frederic Wilhelm IV care a murit la 1861. Sufrageria ovală, unde aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
amestecă și resentiment personal). Zice Ștefan V., după bătălie, ascultând pomelnicul morților Moldovei: Când răsare soarele avem să ne aducem aminte de ei, și am să-i jelim de asemeni când soarele asfințește; și când ne vom trezi la bătaia miezului nopții, avem să-i simțim în jurul nostru și ne vom afla nemângâiați de pieirea lor." Amfilohie Șendrea dă sfaturi lui Ionuț pentru expediția dela Brăila, arătând ceeace nu trebuie să se facă și îndemnându-l nu la lovitură de forță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
I-a tras un pui de bate A lăsat toate-n pământ Umblă cu zurba. Flacările biciuau noaptea Dealul poticnea într-o vale. (r.t.) Prin lunca Stolnicenilor treceau în amurg dumbrăvencile în șir de la fânațurile cosite la pădure... La miezul nopții, când amorțește glasul cucoșului. Noaptea, la drum, să taci mai mult. Ca să nu deștepți cu glasul tău singurătățile. Noaptea ești în primejdie, căci poate să înceapă a sufla vântul cel tare În crucile nopții = miezul nopții. Știma nopții alburie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cosite la pădure... La miezul nopții, când amorțește glasul cucoșului. Noaptea, la drum, să taci mai mult. Ca să nu deștepți cu glasul tău singurătățile. Noaptea ești în primejdie, căci poate să înceapă a sufla vântul cel tare În crucile nopții = miezul nopții. Știma nopții alburie trecând peste hârtoape, ape și lanuri. În genele zilei (r.t.) S-au săvârșit și s-au mutat întru veșnica viețuire. (r.t.) Contimporanii lui Ștefan: Ludovic XI, Carol VIII, Ludovic XII, (Franța) Ludovic Morul (Sforza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Sărbătorile de iarnă. Ghiță Plotun Ștefan Meșter. Toader Hâncu. Iftodie Țurcan. Cai de jold = cai domnești, mămăligă de meiu fântâni căruțe mici de le poartă pe umeri la locuri grele. Când sună întâia oară un clopot la un schit. La miezul nopții, când amorțești o clipă glasul cucoșilor. Noaptea ești în primejdie, căci poate să sufle vântul cel tare. În crucile nopții iese știma alburie a lacurilor. Înainte de a bea din cofăiel, suflă asupra apei (Învățătură lui Ionuț dela Ilisafta) Arhimandritul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a stârnit o furtună dinspre răsărit; au început a suna valurile și a se rostogoli pe țărm prigonindu-se. Încă de la 8 de asară s-a văzut înspre Caucaz pânze de fulger zbătându-se în negura depărtatului țărm răsăritean. După miezul nopții duhurile mării călăreau fantastic pe harmasari spumați. La răsăritul soarelui vijelia s-a mai domolit. Nouri au prins a sui și a acoperi strălucirea zeului zilei. Un călător singur, c-o raniță săracă, s-a oprit în apropierea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nici o acțiune împotriva turcilor, el va primi zecile de mii de galbeni de la papă, galbeni destinați tocmai pentru lupta de apărare a creștinătății. Profitând de anotimpul în care nu se organizau campanii, „În anul 1465, luna ianuarie 23, joi, la miezul nopții, a intrat Ștefan voievod în Chilia și a împresurat cetatea. Și a petrecut acolo joi în pace, iar vineri de dimineață au lovit și au început a dărâma cetatea Chiliei. Și astfel au dărâmat toată ziua și s-au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din anturajul regelui că nu are nevoie de tălmaci. Venise în Moldova ca să vadă niște moșii, pe care i le lăsase soția, și așa a dat, din întâmplare, peste 12.000 de români, care aveau de gând să năvălească înainte de miezul nopții și să-i măcelărească pe unguri. Regele nu l-a crezut, l-a dat pe mâna străjilor, și, deși nu mâncase, s-a ridicat de la masă și „îi strânge de îndată pe toți Optimații, Sutașii și Comandanții călărimii, le
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bătălie. Hadim <Suleiman> - pașa, care se căia de această ciocnire, a scăpat cu greu de la nenorocirea pieirii”. În analele venețiene se arată că turcii „au fost înfrânți și puși pe fugă și în toată ziua aceea și noaptea și până la miezul celeilalte zile n-au încetat să ucidă turci așa că mai toți au pierit și puțini au scăpat”. Văduva sultanului Murad II, țarița Mara, fiica despotului Gheorghe Brancovici, spunea că „Niciodată armatele turcești n-au suferit un dezastru atât de mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Dunărea, tătarii năvălesc și pradă până la Ștefănești, în nordul Moldovei, nu departe de Suceava. În legătură cu incursiunea tătarilor avem informații în relatarea lui Baltazar de Piscia. Tinerii din Caffa care erau ținuți în cetatea Sucevei aflând, la începutul lunii iulie, „pe la miezul nopții”, că năvălesc tătarii, au reușit să fugă. Ștefan cel Mare, la vestea că tătarii pradă în țară, a părăsit tabăra „înălțată aproape de malul Dunării”, lăsându-l pe Șendrea, cumnatul său, cu 1.000 de călăreți să supravegheze mișcările turcilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
rândul cărora intrau proprietarii și călărașii, alcătuiau o armată cu caracter popular. Constantin C. Giurescu credea că toți subalternii marilor dregători organizați pe cete, cum sunt, de exemplu, păhărniceii, spătăreii, vistierniceii, armășeii intrau, în Moldova, în rândul curtenilor. Ei formau miezul armatelor lui Ștefan cel Mare și, pentru că îndeplineau și alte servicii, li s-a spus și slujitori. În istoriografia noastră de după 1950 s-a afirmat că în Țările Române “erau două oști: oastea domnului, cea care depindea direct de el
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nu știe,/ De unde iarba paște/ Și apă că bea” (Peceneaga - Tulcea). Intrarea cerbului în planul uman afectează progresiv rodul, de la extremitate, unde se află culturile de cereale, până în inima gospodăriei, în grădină: „Seară de cu seară,/ Prin verde secară;/ Noaptea miez de noapte,/ Tot prin grâne coapte;/ Mai înspre ziori,/ Prin grădini cu flori;/ Dis-de-dimineață,/ Pe rouă, pe ceață,/ Pe mândra-i verdeață” (Voineasa - Vâlcea). Apropierea de nucleul vieții cotidiene vine odată cu răsăritul, invazia fiind progresivă și iminentă. Efectul poetic este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ca sugestie a proveni¬enței subterane a reptilei, și ca gest ce „conservă” simbolic oasele și craniul, depozitare ale vitalității și sursă a refacerii ulterioare. Am văzut din motivul „locuirii în animalul arhetipal” că osul conține secretul vieții în sine, miezul figurat de măduvă. „Pentru anumite popoare sufletul cel mai important își are sălașul în oase”, credința cea mai răspândită în mentalitatea vânătorilor primitivi. Gestul mitic de înapoiere a oaselor naturii din care a fost smuls vânatul sau de împrăștiere a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din Mlăceni, Vâlcea, efectul stării intermediare a cerbului, între viață și non-manifestare: „Zace-m’, zace-acel tretin./ Dacă zace, boală-ș’ face./ Zăcu az’ și zăcu mâni,/ Pân’ poimâne-n prânzul mare./ El atunci să scula,/ Să scula, să scuturară/ Den raoa de miez de noapte./ Dintr-a lui scuturătoare/ Râu repede se pornea,/ Repede pe lespedeoară,/ Dar de mare, margini n-are”. Zăcutul anima¬lului cu simbol solar implică regresul materiei, al cărei punct terminus comandă diluviul. Cele trei zile de suferință corespund
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]