11,805 matches
-
cazul, tratamentele de favoare și alte practici blamabile. În fine, se ducea pe la edituri ca să ciupească traduceri din rusă, pentru că nu aveau bani, părinții ei, care fuseseră săraci, nu se îmbogățiseră între timp, și, bineînțeles, nu putea să nu se mire de absurditatea planurilor editoriale, umflate, dar prea puțin judicioase. Ocupându-se simultan de demersurile ei personale și de reforma societății, două acțiuni care adesea se dovedeau contradictorii, Margareta nu avea cum să avanseze cu repeziciune; combaterea obiceiurilor detestabile, moștenite desigur
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
revină." Începu să măsoare furios camera. O dungă roșie îi taie fața de la ureche la bărbie. "Tineretul!" Ce exemplu dă generația noastră "tineretului"? "Ei bine, dacă mai sună, spune-le că nu sunt acasă!" "Păi, nu știi ce vor!", se miră bigudiurile. "Ba da, știu eu ce vor corciturile astea!" Atunci, de ce mă mai întrebi pe mine ce vor? Vrei să zici că nu știu să primesc un mesaj?" Nu, nu, nu vreau să spun nimic, absolut nimic!" Soția lui iese
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
trăznit de țuică, într-un somn profund. Când se trezește, îl doare capul și are arsuri pe esofag. Varza! În dulăpiorul din baie, cutia de comprimate e goală. E târziu, dar poate găsește o farmacie de serviciu. Soția lui se miră când îl vede luându-și paltonul: "Unde te duci?" "Mă întorc repede." Și pleacă, dus de vântul care învârtejește zăpada moale. În fața lui, chipul sfrijit al lunii aleargă printre nori, cu expresia înțepată a soacră-sii; în spate, pe străduța
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-i mai permite să deosebească ce gândește el de ce gândește ea, papagalița asta în culorile spectrului solar: Nu tu îmi recomandai azi dimineață să am curajul opiniilor mele?" Da, dar e vorba de viitorul nostru, al fetei noastre. Profesorii se miră de prenumele ei..." O ia înapoi spre casă fără s-o mai aștepte. Nu telefonase nimeni cât lipsiseră. Tot mai are arsuri. Cere un ceai de tei. Nevastă-sa, sperând să-i influențeze decizia, e plină de atenții față de el
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a preveni durerile, se detașează de prezentul chinuitor, dedicată expertizei ca la tomograf a trecutului ei, de la care va trebui să-și ia rămas bun. Intruziunea fanteziei în realitate șterge contururi ori, invers, le evidențiază până la obsesie, imperativ. Din te miri ce tresăriri ale memoriei, împrejurări de altădată dau năvală. Rama vizuală a computerului devine o scenă populată de oameni, de peisaje puse în mișcare, parcă pentru ea, într-o demonstrație a resurselor apte să țină la respect halucinațiile, incomod balast
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dialogurile incitante și agresive pentru cultură și afectivitate induc, fără tăgadă, efervescența intelectuală și zona etico-filozofică ale înzestratului scriitor, căruia nu-i lipsesc nicicum imaginația, incantațiile lirice, un sarcasm în subtext și nelipsitele întrebări retorice ale celui care simte, se miră, vibrează și, mai ales, gândește (de multe ori, pentru alții!)" (Ilie Dan). Evident că aceste opinii critice au darul de a produce o anumită satisfacție, am avut însă grijă, printr-o auto-măsură, să le plasez la locul cuvenit, adică între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
frecventează teritoriile celor vechi încercând să decodifice și să înțeleagă mesajul istoric și importanța lui. El rămâne cu impresia tulburătoare a inefabilului unor pagini despre timpul și evenimentele de altădată, despre frumusețea și gingășia limbii, a vieții, a moralei. Ne mirăm și acum, după atâtea secole, de influența cuvântului scris și rostit, singurul în stare să ofere imaginea lumii de ieri pentru a putea întrezări imaginea celei de mâine. ÎNTRE ZIDURILE ISTORICE ALE GALATEI Spre seară, soarele împarte cu dărnicie încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mai ales pe cel al luminii, metafizic strecurată în toată ființa lui. ZILE DE MAI Zile lirice născute parcă din lumina dimineților diamantine, din gingășia culorilor florale, petale ușor tremurate de vântul proaspăt de primăvară. Strălucesc frunzele fragede ale teilor, mirându-se și ele în aerul impregnat de atâta poezie. De unde miraculoasa stare lirică? Zilele de mai conferă un fel de fericire extatică, sunt orologii cu bătăi ritmice în sonorități de finețea rozelor mătăsoase, bucurându-ne cu toții de vrajă și fascinație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
atunci, de ajungeți în stația din piața cu numele poetului, priviți prelung și frumos în jur, priviți încă o dată florile și ce mai e pe acolo, pronunțând în șoaptă versurile: Când scutul falnic o să se scufunde,/ căzând adânc, te vei mira și tu/ că frumusețea a pierit în unde,/ țărâna trupurilor însă nu". Veți avea senzația heracliteană de a vă fi plimbat plăcut-imaginar pe fluviul care curge în aval, dar și în amonte spre izvoarele încântătorului Copou. Dacă ați ratat bătrânul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și Clujul în nord și Bucureștiul în sud. De aceea e și o atât de simpatică (totuși) dispută pentru deținerea întâietății. Credeți că întâmplător Mihai Ursachi și Cezar Ivănescu au revenit aici, primul din America, celălalt din București?! Mă și mir cum au rezistat, atâția ani, pe alte meleaguri. Eu însumi am încercat, cu mulți ani în urmă, să mă fixez aiurea, dar mi-a fost imposibil. Iașul e ca un mâl din care cresc nuferi. Densitatea lirică e mare, numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ea". Șahul îi îndeplinește dorința și apoi coboară în grădină. Se întâlnește și el cu Moartea. "Ce-ai avut cu supusul meu i se adresează Șahul de ce l-ai amenințat?" Nu l-am amenințat, răspunde Moartea, ci doar m-am mirat că se află aici, în Teheran, și pe răbojul meu e scris că trebuie să-l iau peste două ceasuri de la Ispahan..." II. ÎNTRE LECTURI, IDEI ȘI GÂNDURI Un altfel de jurnal 1 Ce mult înseamnă să știi să asculți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
geometrie fină a firii. Și cerul învolburat de iarnă cenușie se coboară peste tot, peste liniștea imensă a muntelui. Încă păstrez imaginea bisericii noi, cu sfinții și îngerii pictați pe bolta înaltă, care se uită la noi cu ochii mari, mirându-se de prezența celor de jos. De unde au venit și unde se duc oamenii aceștia? Se întreabă îngerii de sus, de deasupra catapetesmei. Închidem pleoapele și totul dispare. Am rămas doar cu răceala pe care o tratez acum medical. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
produce o incredibilă suferință și nefericire oamenilor din întreaga lume. În viitor, poate că oamenii vor privi această epocă a culturii și politicii media cu mai multă neîncredere. S-ar putea ca cetățenii unei ere a tehnologiilor interactive să privească mirați la indivizii pasivi, la spectatorii de televizor ai vremurilor noastre. Cei care în viitor vor avea acces la informații provenind din numeroasele surse ale bazelor de date pe calculator vor fi uimiți să afle că marea majoritate a indivizilor depindea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
deja să aibă acces la o gamă largă de texte culturale mai bune și sensibil diferite între ele vor fi surprinse să afle că oamenii realmente urmăreau programele televiziunilor comerciale, ale radioului și cinematografiei din vremea noastră. Poate se vor mira cum puteam să stăm atîta timp în fața televizorului; să urmărim atîtea filme proaste, să ascultăm atîta muzică mediocră și să citim atîtea cărți și reviste de proastă calitate, în fiecare zi, în fiecare an. Se poate presupune că societatea viitorului
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a lăsat femeilor un mesaj chiar pentru mine: «Mergeți și spuneți ucenicilor și lui Petru!» Lui Petru! Mie, celui care nici nu îndrăzneam să mă mai consider ucenicul Său! Frate Saul, înțelegi acum cât de mult îl iubesc? Te mai miri că eu doresc să mor pentru El?“ 34 - II. Credință, în ciuda incredibilei disproporții numerice Unsprezece bărbați împotriva tuturor. În ziua în care datorită persecuției izbucnite la Ierusalim au trebuit să se împrăștie, au simțit neîndoios neliniștea apăsătoare a izolării în mijlocul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mulțimea, de parcă ieșită din minți datorită minunii, îi urma gălăgioasă. Petru a considerat indicat să folosească acea întâmplare pentru a-i instrui pe aceia, pe care minunea i-a mișcat atât de mult. «Bărbați izraeliți! - a spus el - De ce vă mirați de lucrul acesta?De ce vă uitați așa la noi, ca și cum prin puterea și autoritatea noastră l-am fi făcut pe acest infirm să umble? Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob, Dumnezeul părinților noștri L-a glorificat
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
trăi prin Mine. Cine mănâncă această pâine va trăi în veci» (In 6,48.50b-51. 53.57-58b). Primii creștini de la Ierusalim «erau stăruitori în frângerea pâinii», adică în unirea frățească a pâinii euharistice, așa cum este interpretat de mulți. De ce ne mirăm că o așa de mare devoțiune asiduă față de pâinea vieții ar fi produs atâta vitalitate și că sacramentul iubirii ar fi creat minunile unității? Scena s-ar putea reconstitui urmând descrierea sugestivă lăsată nouă de Didahia (ne folosim aici de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
devine frate, prieten, și noile fibre ale inimii îi devin proprii. Dar, la un moment dat, sufletul experimentează noi legături mult mai profunde, mult mai totalitare, mult mai afectuoase și mult mai adecvate maturității atinse și îl numește pe Dumnezeu: Mire. Și, la El, raportează tot ceea ce mai înainte referea la femeie. Renunță la voință, la nume, la gusturile sale pentru a-și asuma, asemenea unei logodnice, voința, numele și gusturile Mirelui divin. În această lumină se naște dorința fecioriei. Sufletul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ardea” (după propria expresie) un trei în catalog, pentru ”a ne învăța minte”. Notele erau atunci între unu și cinci (sistem sovietic), iar trei era notă de trecere. Noi, elevii, știam acest lucru și ne bucuram pentru nota primită. Ne miram că domnul profesor nu realizează acest lucru. Sau poate știa, dar ne încuraja în felul lui. Profesorul de română, domnul Petrescu, era un vechi absolvent al Școlii Normale. Știa să cânte la mai multe instrumente și a înființat în școală
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Siret am cunoscut valoarea țăranului român, soldații erau toți țărani. Am înțeles tot atunci, de la un ateu, nevoia de a crede în Dumnezeu. Aveam un camarad de tranșee, care, văzînd cum soldații își făceau cruce cînd plecau la atac, se mira mereu, cum poate cineva să creadă că există Dumnezeu, cînd nimeni nu l-a văzut. Într-o zi, cînd bombele germane cădeau în tranșee din ce în ce mai aproape de noi, l-am văzut pe ateu speriat făcîndu-și cruce după cruce, pînă am fost
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Era pentru prima oară cînd intram în cabinetul ministrului de externe. Pe biroul său nu era nici o hîrtie, nici un dosar. Oricare altul ar fi crezut că așa trebuie să fie biroul unui ministru de externe. Pe mine nu m-a mirat însă, fiindcă auzisem de această manieră de lucru, pe care o avea Duca, de a rezolva totul pe moment și a nu păstra nimic pe masa lui de lucru. De la început, Duca a abordat subiectul pentru care fusesem convocat: mi-
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
nostru se obișnuiește deseori prea ușor cu mizeria. M-am trezit, aici, acum o săptămînă și ceva, cu [...] Nicolae Sava și cu [...] Dan David. Plus fotograful Nelu Popescu (al lui David). Mi-au adus poze. Și au venit să se mire de izolarea mea etc. Citesc zilnic și o fac pînă nu-mi mai simt ochii. Seara, matematic, stau trei ore la lampă și fișez. E suficient pentru a nu deveni contabil. Am de gînd să dau toate cele opt examene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
din "Steaua" (revista de la Cluj n. red.). Știu tare bine că vom învinge. Adică vom învinge tot ce este amenințat în noi, tot ce se clatină, există niște văi rare pe care le vom dărui lumii. Și lumea se va mira, o știu. Scriem profund cînd ne amintim zilele profunde. Fără întîmplări (chiar în interiorul unei clipe) nu am ști să zburăm, să despărțim aerul curat de aerul hecatombei. Cînd se furișează prea multă liniște în noi nu sîntem poeți, ci leneși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ora 19 și ceva. Pe la 16 am primit cuvintele tale. Veneam la Iași, cred, dacă ar fi și sosit ieri cuvintele tale. L-ai pus la poștă, plicul, pe 29. Dar a venit inexplicabil de greu. Și eu am fost mirat de măsura cu F.F. (Fără Frecvență n. red.) la Iași și Cluj. Ar fi fost totul în regulă dacă nu ajungeam la marasm în iunie, dacă nu m-aș fi trezit cu nervii ferfeniță. Condiția mea, chiar dacă e iconoclastă, rămîne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
un băiat bun. Și e și talentat! Deci asta-i! Aștept să-mi scrii! Te îmbrățișez Aurel Borca, 6 iunie 1982 Bunul meu Lucian, De două zile semăn și eu cu oamenii. ALBATROS-ul mă scoate cu carte. M-a mirat lucrul ăsta. Era ultimul fapt la care m-aș fi gîndit. Ce susținători puteam avea acolo?! Ulici?! Nu prea cred. Constanța Buzea, da! Și-n rest?! Dar vreau mult ca să apară și Liviu (Antonesei n. red.). Să sperăm că la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]