11,449 matches
-
rețelele LAN sunt: Rețelele mai mari prezintă o topologie formată dintr-o combinație a acestor trei tipuri. Rețelele de calculatoare pot fi clasificate și după tehnlogia care este folosită pentru a conecta dispozitive individuale din rețea, cum ar fi fibră optică, Ethernet, Wireless LAN (din engleză și înseamnă "fără fir"), HomePNA sau Power line. Metodele de conectare sunt în continuă dezvoltare și deja foarte diverse, incepand cu tot felul de cabluri metalice și de fibră optică, cabluri submarine, și terminând cu
Rețea de calculatoare () [Corola-website/Science/299358_a_300687]
-
rețea, cum ar fi fibră optică, Ethernet, Wireless LAN (din engleză și înseamnă "fără fir"), HomePNA sau Power line. Metodele de conectare sunt în continuă dezvoltare și deja foarte diverse, incepand cu tot felul de cabluri metalice și de fibră optică, cabluri submarine, și terminând cu legături prin radio cum ar fi Wi-Fi sau Bluetooth, prin raze infraroșii (IrDA) sau chiar prin intermediul sateliților. Foarte răspândită este metodă Ethernet, termen care se referă la natură fizică a cablului folosit și la tensiunile
Rețea de calculatoare () [Corola-website/Science/299358_a_300687]
-
a facilita studenților accesul liber la rețeaua Internet și la resursele universității. Rețelele metropolitane (MÂN) sunt rețele de mare extindere care de obicei împînzesc orașe întregi. Aceste rețele folosesc pentru legături cel mai des tehnologii fără fir ("wireless") sau fibră optică. - Definiția IEEE Standardul IEEE 802-2001 descrie MÂN ca fiind o rețea metropolitană care este optimizata pentru o întindere geografică mai mare decît rețelele locale LAN, începând de la cartiere rezidențiale, zone economice și până la orașe întregi. Rețelele metropolitane MÂN la rândul
Rețea de calculatoare () [Corola-website/Science/299358_a_300687]
-
are următoarele sensuri standardizate: Un ""hub"" de rețea (cuvântul englez "hub" se citește aproximativ hab și înseamnă butuc de roată) este un dispozitiv pentru conectarea altor dispozitive fie prin cablu răsucit (de tip twisted pair), fie prin cablu de fibră optică; legătură permite că rețeaua să se comporte ca un singur segment. "Hub"-urile funcționează la nivelul 1 (fizic) al sistemului de referință OSI. În caz de blocare, "hub"-ul este responsabil și pentru retransmiterea semnalului spre toate porturile sale. Deseori
Rețea de calculatoare () [Corola-website/Science/299358_a_300687]
-
analizei" și "sintezei mișcării". Acest fenomen al perceperii mișcării se datorează unor factori fiziologici și a unor factori psihologici, care se petrec în "ochi". Dacă privind un obiect luminos imaginea lui se formează pe retina ochiului ca apoi prin nervul optic senzația "perceperii vizuale" a obiectului se transmite la creier. În momentul când obiectul dispare brusc senzația perceperii nu dispare concomitent. Acest fenomen de ștergere progresivă se numește "memorie retiniană". Aceasta are o durată variabilă dependentă de intensitatea excitației luminoase, de
Tehnica proiecției cinematografice () [Corola-website/Science/299363_a_300692]
-
celui de-al doilea disc pe post de "obiectiv" și proiectează pe un ecran imaginile. Se poate spune că realizează "primele desene animate". Emile Reynaud realizează la 1888 un aparat mult mai perfecționat privind proiecția unor "desene animate", numit "teatru optic". Acesta era format dintr-o "lanternă magică" ca sursă de lumină care concentra radiația luminoasă pe o "bandă transparentă" pe care erau desenate "faze ale mișcării" unor personaje desenate, care exprimau mici povestioare. "Vorbele" erau înlocuite cu gesturi de pantonimă
Tehnica proiecției cinematografice () [Corola-website/Science/299363_a_300692]
-
în 1927 apare primul film sonor folosind sistemul "Vitaphone", unde înregistrarea se făcea pe placă de gramofon, sistem destul de greoi privind sincronizarea mimică-sunet (celebrul "Cântărețul de jazz" cu "Al Jolson"). Ulterior se renunță la acest sistem în favoarea celui cu "înregistrare optică pe film". La începutul anului 1940 se fac primele încercări de înregistrare magnetică, prin aplicarea pe peliculă a unei piste magnetice. In ceea ce privește apariția filmului color, primele încercări le fac Frații Lumière, colorând una din pelicule manual cu ajutorul lucrătorilor
Tehnica proiecției cinematografice () [Corola-website/Science/299363_a_300692]
-
a inițiat și implementat în România industriile: de aparataj pentru material rulant (1939-1943); motoare Diesel (1935); transmisii mecanice pentru automotoare, inclusiv sisteme de comandă (1936-1937); tuburi de oțel fără sudură (1937 după procedeul Stiefel); locomotive Diesel pentru CFR (1938); aparatură optică (1938). În anul 1937 la Belgrad și apoi în anul 1940 la Milano, Nicolae Malaxa prezenta cele mai noi tipuri de automotoare românești, competitive pe plan european, deși această industrie fusese înființată abia în anul 1934. Nicolae Malaxa s-a
Nicolae Malaxa () [Corola-website/Science/299364_a_300693]
-
1945, a fost fabricat la Reșița un automobil românesc cu numele de Malaxa, de către fabricile industriașului român Nicolae Malaxa, al cărui nume îl poartă. De asemenea, Malaxa a fost acționar și la uzinele Astra Arad, Unio Satu Mare, IOR București (Industria Optică Română), Uzinele și Domeniile de Fier din Reșița (UDR). La sfârșitul anilor ‘30, din concernul Malaxa făceau parte, printre altele, actuala uzină Faur, uzinele Republica, Tohan Zărnești și Magazinele Unite de Fierărie din Galați. Istoricul Ioan Scurtu susține că Nicolae
Nicolae Malaxa () [Corola-website/Science/299364_a_300693]
-
probleme de compoziție și caută să obțină, prin intensitatea pastei și prin alăturări contrastante de culori, o anumită lumină capabilă să imprime mișcare unei scene. Experimentează și diviziunea de tonuri caracteristică neoimpresionismului, dar este nemulțumit cu reducerea picturii la efectele optice. În căutarea mijloacelor celor mai potrivite pentru exprimarea conținutului pe care vrea să-l redea în artă, Șirato găsește unele impulse în pictura lui Cézanne, cu arhitectura ei echilibrată, precum și în folclorul românesc. În timpul primului război mondial a realizat câteva
Francisc Șirato () [Corola-website/Science/299388_a_300717]
-
dintr-un mediu transparent în altul. În limba română cuvîntul "lentilă" provine din cuvîntul francez "lentille", care însemna inițial „linte”, o plantă ale cărei semințe comestibile au o formă biconvexă, iar apoi a fost folosit și pentru a desemna piesa optică avînd aproximativ aceeași formă. Cuvîntul francez provine la rîndul lui din latinescul "lenticula", care este forma diminutivă a lui "lens" (genitiv "lentis") cu același sens „linte”. Lentilele, într-o formă sau alta, sînt produse și folosite de om de cîteva
Lentilă (optică) () [Corola-website/Science/299372_a_300701]
-
suprafețe "asferice", de exemplu în formă de hiperboloid, elipsoid sau cilindru. Pentru obținerea unor imagini de bună calitate adesea lentilele se folosesc în combinații atent calculate, numite "lentile compuse". Acestea se folosesc la obiectivele aparatelor fotografice și la alte instrumente optice ca microscopul, telescopul, luneta, teodolitul etc. O lentilă simplă se compune dintr-un material transparent mărginit de două suprafețe șlefuite, în general sferice. Forma lentilei și caracteristicile materialului determină proprietățile optice ale acesteia: Un punct luminos emite lumină în toate
Lentilă (optică) () [Corola-website/Science/299372_a_300701]
-
folosesc la obiectivele aparatelor fotografice și la alte instrumente optice ca microscopul, telescopul, luneta, teodolitul etc. O lentilă simplă se compune dintr-un material transparent mărginit de două suprafețe șlefuite, în general sferice. Forma lentilei și caracteristicile materialului determină proprietățile optice ale acesteia: Un punct luminos emite lumină în toate direcțiile. Pentru a obține grafic imaginea acestui punct, este suficient să reprezentăm două din următoarele raze: În cazul unei lentile convergente, imaginea poate fi: În cazul unei lentile divergente, imaginea finală
Lentilă (optică) () [Corola-website/Science/299372_a_300701]
-
toate direcțiile. Pentru a obține grafic imaginea acestui punct, este suficient să reprezentăm două din următoarele raze: În cazul unei lentile convergente, imaginea poate fi: În cazul unei lentile divergente, imaginea finală este întotdeauna codice 2. Se notează: Luându-se centrul optic al lentilei ca punct de referință, se face următoarea convenție de semn: Există relațiile: "Convergența lentilei", notată formula 8, reprezintă inversul abscisei formula 9 a focarului principal imagine formula 10 al lentilei considerate: În formulă, se înlocuiește numeric "f" cu valori pozitive la
Lentilă (optică) () [Corola-website/Science/299372_a_300701]
-
limitează diametrul fasciculului de lumină (dar care reduc și intensitatea acesteia) ori se folosesc lentile asferice sau lentile compuse, calculate în așa fel încît aberația sferică să fie minimă. Această aberație apare cînd fasciculul de lumină este înclinat față de axa optică. În loc ca imaginea unui punct luminos să fie tot un punct, lumina capătă forma unei comete. Efectul este cu atît mai puternic cu cît unghiul cu axa optică este mai mare. Materialul transparent al lentilei (sticlă, materiale plastice, lichide etc.
Lentilă (optică) () [Corola-website/Science/299372_a_300701]
-
minimă. Această aberație apare cînd fasciculul de lumină este înclinat față de axa optică. În loc ca imaginea unui punct luminos să fie tot un punct, lumina capătă forma unei comete. Efectul este cu atît mai puternic cu cît unghiul cu axa optică este mai mare. Materialul transparent al lentilei (sticlă, materiale plastice, lichide etc.) nu refractă lumina de toate culorile în aceeași măsură. Fenomenul se numește dispersie și înseamnă dependența indicelui de refracție de lungimea de undă. El se manifestă în cazul
Lentilă (optică) () [Corola-website/Science/299372_a_300701]
-
ale părților din imagine care ar trebui să prezinte o trecere bruscă de la o zonă luminoasă la una întunecată. Adesea, un obiect cu muchii drepte dă prin lentilă o imagine în care aceste muchii sînt curbate, fie toate spre axa optică, fie toate spre marginea cadrului. Acest fenomen se datorează faptului că relația dintre unghiul de intrare în lentilă (unghiul dintre axa optică și raza venită de la un punct) și unghiul de ieșire (dintre axa optică și imaginea punctului respectiv) nu
Lentilă (optică) () [Corola-website/Science/299372_a_300701]
-
cu muchii drepte dă prin lentilă o imagine în care aceste muchii sînt curbate, fie toate spre axa optică, fie toate spre marginea cadrului. Acest fenomen se datorează faptului că relația dintre unghiul de intrare în lentilă (unghiul dintre axa optică și raza venită de la un punct) și unghiul de ieșire (dintre axa optică și imaginea punctului respectiv) nu este liniară. În funcție de sensul abaterii de la liniaritate, imaginea unui dreptunghi va căpăta o formă fie de „butoiaș”, fie de „perniță”. Imaginea unui
Lentilă (optică) () [Corola-website/Science/299372_a_300701]
-
curbate, fie toate spre axa optică, fie toate spre marginea cadrului. Acest fenomen se datorează faptului că relația dintre unghiul de intrare în lentilă (unghiul dintre axa optică și raza venită de la un punct) și unghiul de ieșire (dintre axa optică și imaginea punctului respectiv) nu este liniară. În funcție de sensul abaterii de la liniaritate, imaginea unui dreptunghi va căpăta o formă fie de „butoiaș”, fie de „perniță”. Imaginea unui obiect plan așezat perpendicular pe axa optică este în mod ideal tot plană
Lentilă (optică) () [Corola-website/Science/299372_a_300701]
-
și unghiul de ieșire (dintre axa optică și imaginea punctului respectiv) nu este liniară. În funcție de sensul abaterii de la liniaritate, imaginea unui dreptunghi va căpăta o formă fie de „butoiaș”, fie de „perniță”. Imaginea unui obiect plan așezat perpendicular pe axa optică este în mod ideal tot plană. În realitate, lentilele simple dau o imagine curbată, astfel încât surprinderea acestei imagini pe un sensor plan - film fotografic, (peliculă cinematografică, sensor CCD etc.) - suferă de o neclaritate din ce în ce mai pronunțată spre marginea cadrului. În mod
Lentilă (optică) () [Corola-website/Science/299372_a_300701]
-
obscură poate fi definită ca fiind o copie mecanică a ochiului animal. Anatomic, ochiul este un organ deosebit de complex, servind la transformarea imaginilor geometrice ale corpurilor în senzații vizuale. Din punct de vedere al opticii geometrice, el constituie un sistem optic format din trei medii transparente: "umoare apoasă", "cristalinul" și "umoarea sticloasă". Acestea se găsesc în interiorul "globului ocular", mărginit în exterior de o membrană rezistentă numită "sclerotică", opacă peste tot, exceptând o porțiune din față, care este transparentă și de formă
Cameră obscură () [Corola-website/Science/299398_a_300727]
-
cunoscută sub numele de "corneea transparentă". Pe planul opus corneei se află o membrană cu celule senzoriale numită "retină". Lumina pătrunde prin cornee și cade pe retină, unde formează o "imagine reală și răsturnată" a obiectelor privite, transmisă prin nervul optic la creier. Prin analogie camera obscură este asemeni ochiului omenesc, aceasta fiind formată dintr-o cutie paralelipipedică cu un interior de culoare neagră (globul ocular), cu o deschidere foarte mică, ulterior s-a montat o lentilă convergentă (rol îndeplinit la
Cameră obscură () [Corola-website/Science/299398_a_300727]
-
cinematografică este de tip diascop". Aparatul de proiecție cinematografică (în vorbirea curentă, „"aparat de proiecție"” sau impropiu „"proiector"”) are rolul de a proiecta pe un ecran alb imaginile fotogramelor înșirate pe film și de a transforma înregistrarea sonoră a fonogramei optice sau magnetice în semnale electrice ce se transmit instalației de redare a sunetului. El efectuează redarea fotogramelor cu o anumită frecvență,( de 24 imagini/sec. la filmele sonore și 16 - 18 imagini/sec. la filmele mute), numită "frecvență de proiecție
Aparat de proiecție cinematografică () [Corola-website/Science/299400_a_300729]
-
automat. Tot acest sistem este pus în mișcare de un electromotor. La începuturi proiectorul era acționat manual. Realizează iluminarea fotogramei din fereastra de proiecție și proiecția sa pe un ecran. Se compune dintr-o sursă de lumină și un sistem optic de proiecție sau obiectiv de proiecție. Se compune dintr-o "sursă puternică de lumină" care poate fi: arc voltaic,lampă de proiecție cu filament,lampă de proiecție cu halogeni,lampă de proiecție cu descărcare în gaze(cu xenon). Caracteristica principală
Aparat de proiecție cinematografică () [Corola-website/Science/299400_a_300729]
-
sursă, razele luminoase trec inainte de fereastra de proiecție printr-un "filtru caloric". Sursa de lumină este instalată într-o incintă metalică numită "lanternă de proiecție". Proiecția pe ecran este asigurată printr-un "obiectiv de proiecție", care este un sistem optic convergent, dispus într-o montură, destinat formării de imagini reale și mari. Menționăm că în fereastra de proiecție imaginea fotogramei este răsturnată, iar rolul obiectivului este acela de a o face vizibilă în poziție normală pe ecran. În timpul proiecției cinematografice
Aparat de proiecție cinematografică () [Corola-website/Science/299400_a_300729]