12,062 matches
-
semnat un nou tratat de pace, Tratatul de la Lausanne, care punea capăt existenței Imperiului Otoman și ducea la recunoașterea unui nou stat - Republica Turcia. După dispariția Imperiului Otoman, o chestiune rămasă în discuție a fost cea a Califatului Otoman. Califii otomani nu au pretins niciodată că ar fi fost descendenții religioși ai Profetului, dar cu toate acestea erau niște personaje cu o mare putere în cadrul imperiului. Musulmanii din Anatolia și India au recunoscut și sprijinit Califatul Otoman. În ciuda puterilor foarte mari
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
a Califatului Otoman. Califii otomani nu au pretins niciodată că ar fi fost descendenții religioși ai Profetului, dar cu toate acestea erau niște personaje cu o mare putere în cadrul imperiului. Musulmanii din Anatolia și India au recunoscut și sprijinit Califatul Otoman. În ciuda puterilor foarte mari conferite de dubla calitate, de sultan și calif, autoritatea lor religioasă nu era recunoscută de sultanul din Maroc, mahdiții egipteano-sudanezi, senussi libanezi, wahhabi ții din Peninsula Arabică și arabii din Hedjaz, Palestina, păstrătorii locurilor sfinte musulmane
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
Peninsula Arabică și arabii din Hedjaz, Palestina, păstrătorii locurilor sfinte musulmane Mecca, Medina și Ierusalim. Ultim a urmă oficială a imperiului, califatul, a fost abolită în mod oficial din punct de vedere constituțional pe 3 marite 1924. Odată cu abolirea Califatului Otoman de către Marea Adunare Națională a Turciei, numele califului a fost înlocuit în cadrul rugăciunii de vineri din întreaga lume arabă cu cel al șharifului de Mecca, protectorul ereditar ale orașelor sfinte musulmane din, care și-a asumat pentru o scrută perioadă
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
al XI-lea. Capitala comitatului a fost Castelul Tekov, apoi Castelul Levice, de la sfârșitul secolului al XVI-lea Topoľčianky și de la de la sfârșitul secolului al XVIII-lea Zlaté Moravce. Partea de sud a acestui comitat a fost ocupată de Imperiul Otoman în perioada 1663-1685 și administrată de acestă că eyaletul Uyvar. La sfârșitul Primului Război Mondial, teritoriul său a devenit parte componentă a noului stat Cehoslovacia, aceste modificări de granițe fiind recunoscute prin Tratatul de la Trianon (1920). Ca urmare a prevederilor controversatului Primului
Comitatul Bars () [Corola-website/Science/324152_a_325481]
-
din secolul al XVI-lea nu a existat o capitală permanentă, iar în sfârșit de la începutul secolului al XIX-lea capitala a fost orașul Šahy (în ). În perioada 1552-1685, o mare parte din teritoriul comitatului a făcut parte din Imperiul Otoman și a aparținut de unitatea administrativă denumită sângeacul Nógrád. Modificări ale graniței nordice a comitatului au avut loc în 1802 (când a fost alipit teritoriul Malohont) și apoi la sfârșitul secolului al XIX-lea (când a fost alipita comitatului porțiunea
Comitatul Hont () [Corola-website/Science/324204_a_325533]
-
antiaeriene de 75 mm, precum și două hidroavioane. Nava și-a păstrat echipajul civil român, dar avea la bord și echipaj militar rus. Comanda era deținută de un ofițer al marinei imperiale. În 1917 a luat parte la asediul asupra portului otoman Ordu din Anatolia. După Revoluția bolșevică, SMR "Dacia" a rămas la Sevastopol, unde a fost capturată în 1918 de trupele germane. A fost apoi returnată autorităților române în martie 1918 în urma Păcii de la Buftea cu Puterile Centrale. După primul război
SMR Dacia () [Corola-website/Science/324248_a_325577]
-
pe care a reprezentat-o în acea istorie alternativă. După ocuparea Angliei, Spania a înfrânt revolta Țărilor de Jos și a absorbit Franța, însă a neglijat apărarea propriei peninsule, care a fost recucerită de "Noul Califat" (probabil legat de Imperiul Otoman - Brunner doar menționează evenimentul, fără a furniza detalii), inversând acțiunea reconquistei. Refugiații spanioli au fugit în insulele britanice, care avea să devină noua bază a imperiului lor, asimilând treptat populația locală. Având deja în stăpânire America Centrală și de Sud, Imperiul
Timpuri nenumărate () [Corola-website/Science/324260_a_325589]
-
ordin să concentreze forțele din subordine (Batalionul 1 din Regimentul 2 , Compania a 7-a din Regimentul 1 și Compania de pompieri) în cazarma Dealul Spirii sub pretextul primirii noilor drapele de luptă și pentru darea onorului corpului de oaste otoman ce urma să intre în capitală (în realitate era o măsură de precauție în vederea unei riposte hotărâte împotriva turcilor). Căutând să prevină rezistența uităților militare, Locotenența Domnească instaurată de trupele intervenționiste a dat ordin ca trupele române să se predea
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
urma să intre în capitală (în realitate era o măsură de precauție în vederea unei riposte hotărâte împotriva turcilor). Căutând să prevină rezistența uităților militare, Locotenența Domnească instaurată de trupele intervenționiste a dat ordin ca trupele române să se predea forțelor otomane dar colonelul Radu Golescu și subordonații săi, rămânând credincioși cuvântului dat guvernului provizoriu și fideli cauzei revoluției, refuză acest lucru. La cererea lui Kerim-Pașa adresată colonelului Radu Golescu de a preda cazarma și de a depune armele, acesta refuză invocând
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
șefii săi și spunându-i că: ”datoria unui soldat este să moară cu arma în mână și că mai mulțumit este în acest caz decât să se vadă dezarmat”. Surprins plăcut de acest răspuns, comandantul turcilor, Kerim-Pașa, ordonă retragerea trupelor otomane spre oraș. Pe drumul de întoarcere, acestea s-au întâlnit cu Compania de pompieri comandată de Căpitanul Pavel Zăgănescu. A fost un moment în care, dintr-un aparent incident, se angajează o luptă crâncenă între cei 931 infanteriști și 165
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
Perioada Lalelei (21 iulie 1718 - 28 septembrie 1730) (în limbile turca otomană: لاله دورى, turca modernă Lâle Devri) este o perioadă din istoria Imperiului Otoman cuprinsă între momentul semnării Tratatului de la Passarowitz și revolta condusă de Patrona Halil. Această perioadă a fost una lipsită de mari conflicte, în timpul căreia Imperiul Otoman a
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
Perioada Lalelei (21 iulie 1718 - 28 septembrie 1730) (în limbile turca otomană: لاله دورى, turca modernă Lâle Devri) este o perioadă din istoria Imperiului Otoman cuprinsă între momentul semnării Tratatului de la Passarowitz și revolta condusă de Patrona Halil. Această perioadă a fost una lipsită de mari conflicte, în timpul căreia Imperiul Otoman a început să se orienteze treptat spre valorile europene. Numele acestei perioade a fost
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
turca otomană: لاله دورى, turca modernă Lâle Devri) este o perioadă din istoria Imperiului Otoman cuprinsă între momentul semnării Tratatului de la Passarowitz și revolta condusă de Patrona Halil. Această perioadă a fost una lipsită de mari conflicte, în timpul căreia Imperiul Otoman a început să se orienteze treptat spre valorile europene. Numele acestei perioade a fost dată de moda folosirii lalelelor în societatea otomană. Cultivarea acestui simbol cultural a devenit o practică foarte apreciată în acea perioadă. Perioada Lalelei a fost ilustrarea
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
și revolta condusă de Patrona Halil. Această perioadă a fost una lipsită de mari conflicte, în timpul căreia Imperiul Otoman a început să se orienteze treptat spre valorile europene. Numele acestei perioade a fost dată de moda folosirii lalelelor în societatea otomană. Cultivarea acestui simbol cultural a devenit o practică foarte apreciată în acea perioadă. Perioada Lalelei a fost ilustrarea conflictelor generate de noua cultură a consumului și principalul simbol al acesteia din urmă. În această perioadă, înalta societate otomană a dezvoltat
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
în societatea otomană. Cultivarea acestui simbol cultural a devenit o practică foarte apreciată în acea perioadă. Perioada Lalelei a fost ilustrarea conflictelor generate de noua cultură a consumului și principalul simbol al acesteia din urmă. În această perioadă, înalta societate otomană a dezvoltat un apetit uriaș pentru lalele, care erau folosite practic în toate ocaziile. Laleaua ajunsese să fie un simbol al aristocrației și privilegiaților. Imperiul Otoman a adoptat noi politici și orientări în timpul conducerii marelui vizir Nevșehirli Damat İbrahim Pașa
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
a consumului și principalul simbol al acesteia din urmă. În această perioadă, înalta societate otomană a dezvoltat un apetit uriaș pentru lalele, care erau folosite practic în toate ocaziile. Laleaua ajunsese să fie un simbol al aristocrației și privilegiaților. Imperiul Otoman a adoptat noi politici și orientări în timpul conducerii marelui vizir Nevșehirli Damat İbrahim Pașa. În această perioadă a apărut și s-a dezvoltat presa scrisă, iar comerțul și industria au luat un nou avânt. Marele vizir a fost preocupat de
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
s-a dezvoltat presa scrisă, iar comerțul și industria au luat un nou avânt. Marele vizir a fost preocupat de crearea unui climat propice comerțului, care urma în schimb să asigure venituri mai mari la buget. În această perioadă, curtea otomană s-a reorientat spre moda grădinilor și a unui stil de viață mai transparent. Marele vizir era un iubitor al lalelelor, punând bazele unei mode a cultivării lalelelor în grădinile publice și private, modă reflectată și în artă Moda vestimentară
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
rândul ei pasiunea pentru lalele. Lalelele au devenit omniprezente în piețele de flori, dar și pe produsele textile. Bulbii de lalele au devenit o marfă căutată, cumpărată la un preț din ce în ce mai mare de către bogații epocii. Simbolul lalelei apărea în palatele otomane și pe obiectele de îmbrăcăminte. Laleaua a devenit un simbol al bogăției și nobleței, dar și al fragilității unei stăpâniri despotice Perioada Lalelei a fost propice dezvoltării artei, culturii și arhitecturii. Stilul arhitectural și al decorațiilor a devenit mult mai
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
ale unor florari, despre care afirmau că obțin câștiguri nemeritate prin creșterea artificială a prețului bulbilor de lalele. Ca urmare, a fost inițiată o acțiune legală condusă de judecătorul capitalei prin care prețul lalelelor a fost reglementat. În 1730, Imperiul Otoman a fost atacat de Imperiul Persan. Otomanii s-au dovedit a fi complet nepregătiți. Înfuriate de înfrângerile militare, pe care le puneau pe seama venalității marelui vizir și pe lipsa de interes a sultanului pentru treburile statului, populația și trupele din
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
siguranță a soldaților săi prin Ungaria. În anul 1137, vechile clădiri romanice au fost demolate și înlocuite cu unele noi, iar în anul 1486 abația a fost reconstruită integral în stil gotic sub regele Matia Corvin. Ca urmare a incursiunilor otomane în Europa, între secolele XVI-XVII, abația din Pannonhalma a fost fortificată. În timpul dominației otomane în Ungaria, abația a fost avariată iar călugării benedictini au fost forțați să o părăsească. Abia după ce Ungaria a fost integrată în Imperiul Habsburgic călugării s-
Abația Pannonhalma () [Corola-website/Science/324345_a_325674]
-
demolate și înlocuite cu unele noi, iar în anul 1486 abația a fost reconstruită integral în stil gotic sub regele Matia Corvin. Ca urmare a incursiunilor otomane în Europa, între secolele XVI-XVII, abația din Pannonhalma a fost fortificată. În timpul dominației otomane în Ungaria, abația a fost avariată iar călugării benedictini au fost forțați să o părăsească. Abia după ce Ungaria a fost integrată în Imperiul Habsburgic călugării s-au putut întoarce acolo. Între secolele XVII-XVIII, au fost adăugate abației elemente în stil
Abația Pannonhalma () [Corola-website/Science/324345_a_325674]
-
(în limba turcă: "Jön Türkler") a fost o coaliție a unor grupuri cu diferite orientări, dar care erau cu toate în favoarea reformei administrației Imperiului Otoman. Mișcarea era împotriva monarhiei absolutiste a sultanatului otoman și militau pentru repunerea în drepturi a constituție Constituției Kanûn-ı Esâsî. Ei sunt cei care au bazele celei de-a doua perioade constituționale în 1908 prin ceea ce a devenit cunoscut ca „Revoluția
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
(în limba turcă: "Jön Türkler") a fost o coaliție a unor grupuri cu diferite orientări, dar care erau cu toate în favoarea reformei administrației Imperiului Otoman. Mișcarea era împotriva monarhiei absolutiste a sultanatului otoman și militau pentru repunerea în drepturi a constituție Constituției Kanûn-ı Esâsî. Ei sunt cei care au bazele celei de-a doua perioade constituționale în 1908 prin ceea ce a devenit cunoscut ca „Revoluția Junilor Turci”. Termenul „” definește pe acei membri ai
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
militau pentru repunerea în drepturi a constituție Constituției Kanûn-ı Esâsî. Ei sunt cei care au bazele celei de-a doua perioade constituționale în 1908 prin ceea ce a devenit cunoscut ca „Revoluția Junilor Turci”. Termenul „” definește pe acei membri ai societății otomane cu vederi progresiste, moderniste și care se opuneau status quo-ului vremii. Mișcarea a clădit o tradiție durabilă a disidenței care a modelat viața intelectuală, politică și artistică a perioadei otomane târzii, care a coincis în general cu perioada declinului și
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
Revoluția Junilor Turci”. Termenul „” definește pe acei membri ai societății otomane cu vederi progresiste, moderniste și care se opuneau status quo-ului vremii. Mișcarea a clădit o tradiție durabilă a disidenței care a modelat viața intelectuală, politică și artistică a perioadei otomane târzii, care a coincis în general cu perioada declinului și destrămarea imperiului. Numeroși Juni Turci au fost activi nu doar pe arena politică, dar și în alte domenii precum artele, administrația sau știința. În societatea turcă modernă, Junii Turci sunt
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]