10,542 matches
-
Sfanțul mare mucenic Ioan cel Nou (cunoscut și ca Ioan cel Nou de la Suceava este un sfânt român din secolul al XIV-lea. Este pomenit de Biserică Ortodoxă Română la 2 iunie, precum și la 24 iunie (comemorarea aducerii moaștelor sale la Suceava). S-a născut în jurul anului 1300, din părinți creștini și care i-au transmis această dragoste și lui. În viața sa, a împlinit
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
Cavalerii erau nemulțumiți și de proasta întreținere a oștirilor lor. Între latini și romei au început ciocniri armate, grecii au întreprins chiar o tentativă de a arde flota cruciată, atacând-o cu vase incendiare. În această situație, Angelii s-au pomenit între ciocan și nicovală: pe de o parte, mânia crescândă a populației (orășenii nu puteau da uitării purtarea lui Alexios), pe de altă parte-iritarea apărătorilor lor de altă dată. La 25 ianuarie 1204, o parte din senatori, adunați în biserica
Alexios al IV-lea Angelos () [Corola-website/Science/316627_a_317956]
-
anul 1871 atât Nușfalău (Mărișelu), cât și Cucuteni pe Șieu, cum s-a numit satul Măgurele pe atunci, a fost dat de regele Ungariei unui nobil pentru faptele sale de vitejie în luptele cu tătarii. Mai târziu de tot se pomenește de unele procese care se duceau de conducerea satului și primarul orașului Bistrița pentru moara din sat. În unele documente istorice de la jumătatea secolului XIV-lea se mai arată că satul Măgurele făcuse parte din Domeniile Feudalilor de la Archiud și
Biserica de lemn din Măgurele () [Corola-website/Science/316672_a_318001]
-
lor de detenție. În partea stângă a vitraliului este reprezentată Domnișoara de La Guérinière care taie legăturile condamnaților, pentru a le facilita evadarea. Localitatea La-Salle-de-Vihiers se afla pe traseul urmat de coloana infernală comandată de generalul Louis Bonnaire. Deși nu se pomenește de un masacru în localitate, totuși au fost comise asasinate izolate ale populației din sat, a căror memorie a fost păstrată de localnici. Un exemplu este cel a uciderii unei femei în ziua de 4 aprilie 1704. Un vitraliu al
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
printr-o pădurice până se ajunge într-o creastă de deal. Locul unde se află cetatea este marcat printr-un vechi indicator, actualmente rupt, dar al cărui picior de fier poate fi lesne observat. Existența Cetății Șcheia nu a fost pomenită în nici un letopiseț sau alt document scris, doar tradiția orală fiind cea care a transmis peste veacuri informația că a existat pe latura de vest a orașului Suceava o cetate care ar data din vremea lui Ștefan cel Mare. Mult
Cetatea Scheia () [Corola-website/Science/316794_a_318123]
-
înlocuit sântul de apărare, obligatoriu pentru apărarea unei cetăți. În secolul al XV-lea cetatea Valcău stăpânea întreaga regiune sudică a comitatului Crasna și apăra zona de potențiali dușmani. Făcea parte din comitatul Crasna, deși în anul 1340 un document pomenește de un comitat al Valcăului. Cetatea Valcău a fost construită probabil în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, după marea invazie tătara din 1241, jucând un rol important și în luptele interne dintre nobilii feudali, în urma cărora a
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
cucerește și pe care o dăruiește regelui. La 1 mai 1329, Capitul din Pojon adeverește că văduva comitelui Kenez, fost castelan al cetății Valcău, împreună cu fiii săi și cu ginerele, au vândut două moșii. Un document din 27 septembrie 1341 pomenește „Welke”, odată cu punerea magistrului Donch în stăpânirea acestei moșii. Într-un document datat 27 septembrie 1341, domeniul cetății Valcău este delimitat cu claritate. Se pomenește de un fost castelan al cetății, care îi scria regelui următoarele: "„... ține de moșia Valcău
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
fiii săi și cu ginerele, au vândut două moșii. Un document din 27 septembrie 1341 pomenește „Welke”, odată cu punerea magistrului Donch în stăpânirea acestei moșii. Într-un document datat 27 septembrie 1341, domeniul cetății Valcău este delimitat cu claritate. Se pomenește de un fost castelan al cetății, care îi scria regelui următoarele: "„... ține de moșia Valcău, moșia numită Nușfalău, Boghiș, Monorod (dispărut), Hușeni, Ban, Peceiu, Fizeș, Sâg, Aleuș, Halmășd, Tușa, Mykahaza și Thyreteluke (dispărute), Cizer, Stârciu, Meseșenii de Sus, Crasna, Recea
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
nervi conțin în special fibre parasimpatice, iar lezarea lor duce la impotență. Dacă în ce privește planul disecției posterioare și laterale există un consens, în ce privește planul disecției anterioare opiniile rămân divergente. Disecția “între stratul anterior și cel posterior” al fasciei Denonvilliers - deși pomenită de unii autori - e iluzorie, întrucât septul recto-prostatic nu are de fapt straturi diferențiabile chirurgical (59). Lindsey (58) definește trei planuri ale disecției anterioare: perirectal, mezorectal și extramezorectal. Planul perirectal (perimuscular) - situat în imediata musculaturii rectale, dar în interiorul fasciei rectale
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
versul "Now that it's snowing în your brain" (literal: "Acum că ninge în creierul tău") făcând aluzie la cocaină; în plus, versurile prezintă și imaginea îngerilor decăzuți, alungați din rai. „Julien” este prima piesă în ale cărei versuri este pomenit și numele propriu al personajului. Placebo a mai avut o melodie numită după personajul protagonist („Leni”), dar acolo numele personajului nu apărea pe parcursul cântecului. Despre următoarea piesă, „Happy You're Gone”, au existat speculații că s-ar putea referi la
Battle for the Sun (album) () [Corola-website/Science/315198_a_316527]
-
doilea Templu s-a dovedit a fi o legendă.. Probabil, primii evrei au ajuns în Dacia odată cu instalarea puterii romane. Ponderea coloniștilor evrei pe teritoriul Daciei rămâne și în acest caz, discutabilă. Studiul demografic al lui Solin din 1983 nu pomenește nici un izvor arheologic cu privire la prezența unor astfel de populații pe teritoriul Daciei romane, dar există unele mărturii, mai ales monede, care o confirmă . Au fost descoperite pietre funerare din perioada ocupației romane, care erau decorate cu simboluri evreiești și aveau
Evreii din Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/318667_a_319996]
-
Fusui). Părinții săi erau foarte săraci, mama lui murind de boală când Huang avea 10 ani. Huang a avut doi frați: Huang Jin-dong și Huang Jinming, precum și două surori: Huang Lanying și Huang Meili. Într-un alt document se mai pomenește și de o altă soră: Huang Dongmei. După absolvirea școlii elementare și a studiilor liceale în orașul natal, a studiat istoria. A studiat apoi la Universitatea din Beijing(1926-1935. După absolvirea facultății, a plecat în Japonia, unde a studiat la
Huang Xianfan () [Corola-website/Science/316047_a_317376]
-
a fost martora vieții religioase a satului Suceagu, cu momentele de formare a parohiei, dotarea acesteia cu pământ parohial dar și momentele delicate în care comunitatea oscila între ortodoxie și uniație. "Cronica parohiei", scrisă de Beniamin Rusu în anul 1917, pomenită de Marius Porumb în al său "Dicționar de pictură veche românească", reține câteva detalii ale vechi biserici de lemn. Pictorii Nistor din Feleac și Ioan din Feleac dar și anul 1771 sunt redați în acestă cronică care surprinde următoarea inscripție
Biserica de lemn din Suceagu () [Corola-website/Science/316066_a_317395]
-
Este situat între dealurile dintre Mureș și Târnava Mică, la nord-vestul orașului Târnăveni, la circa 3 km. distanță de șoseaua ce face legătura cu orașul Iernut. Documentar, localitatea este atestată în registrele de dijme papale din anul 1332, unde este pomenit un ,sacerdos de Babalhalma”. Denumirea de Bobohalma este un nume maghiarizat a ceea ce era de fapt, inițial ,Dealul Babei”, de la început fiind o localitate aproape curat românească. În anul 1348 aflăm consemnarea: ,magnus mons Hegesholm alias Babaholm, villa Babahalma”, ca
Biserica de lemn din Bobohalma () [Corola-website/Science/316258_a_317587]
-
Turnul robust, lipsit de foișor, și-a făcut apariția, în forma actuală, abia după un secol, în cadrul unei ample renovări; acel șantier, desfăsurat prin 1765, a fost urmat de pictura întregii suprafețe interioare a bârnelor. Pisania păstrată în dulapul-proscomidiar consemnează: „Pomenește Doamne pe robii tăi acești erei popa Petru Popovici, neunit, zugrav erei Ioan, Măte, Ioan Cătană, Solomon, Ursă, Urs.” Autorul acestui valoros ansamblu pictural, grav deteriorat din pricina infiltrațiilor de apă și a fumului, a fost neîntrecutul preot-zugrav Ioan din Deva
Biserica de lemn din Târnava () [Corola-website/Science/316270_a_317599]
-
care cerea Adunare Constituantă. Un alt element important a fost declarația că principiile democratice aveau să stea la baza guvernării noului stat, principiu enunțat la conferința de la Vilnius Conference, dar omis în actul de la 11 decembrie. A doua parte, care pomenea „ferma și permanenta alianță cu Germania”, a fost înlăturată cu totul. Versiunea finală a fost aprobată la 8 ianuarie 1918, ziua în care Președintele Statelor Unite ale Americii Woodrow Wilson și-a anunțat cele paisprezece puncte. În esență, actul de la 8 ianuarie nu
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
puțin eretice, de multe ori gnostice. Cele mai cunoscute Evanghelii apocrife sunt: În general autorii apocaliptici au încercat să adune și să ordoneze informațiile care circulau în tradiția orală creștina și au dezvoltat aspecte pe care Evangheliile canonice nu le pomeneau deloc sau doar le sugerau. Iată o serie de Apocalipse apocrife, cărți alternative la Cartea Apocalipsei (numită și "Revelația" și scrisă de Ioan de Patmos numit și Ioan Teologul), care au fost păstrate până în prezent:
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
o muzică semnată de Jacques Offenbach, care s-a jucat la Théâtre de la Gaîté, apoi la Théâtre du Châtelet. În "Primii oameni în Lună" (1901) a lui H. G. Wells (relatând tot despre prima călătorie pe Lună), protagonistul, dl. Bedford, îi pomenește companionului său, profesorul Cavor, despre romanul lui Verne, iar acesta răspunde că nu știe la ce se referă. Verne a criticat romanul scriitorului britanic, arătând că el a folosit un tun și praf de pușcă pentru a-și trimite oamenii
De la Pământ la Lună () [Corola-website/Science/321253_a_322582]
-
cor Mircea Hoinic (1951-1972), Ion Românu (1957-1969) și Diodor Nicoară (1969-2006). Instituțiile artistice din Arad și Timișoara fiind în plină ascensiune, are ocazia să acompanieze soliști deja confirmați și e un susținător fervent al celor în devenire, pentru a-i pomeni doar pe români: Marta Steinfeld (Adorian, Lazoc), Corneliu Gheorghiu, Kurt Mild - printre primii soliști ai filarmonicii din Arad, Liana Șerbescu, Alexandru Demetriad, Lidia Cristian, Maria Fotino, Mîndru Katz, Radu Aldulescu, frații Valentin Gheorghiu și Ștefan Gheorghiu, Sofia Cosma, Gheorghe Halmos
Nicolae Boboc () [Corola-website/Science/320651_a_321980]
-
putea fi citită. Inscripția în slavonă precizează numele, probabil, a celor care au fost primii ctitori ai bisericii: ""Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Duhului Sfânt, Amin. Au făcut biserica popa Arion și cumnatul Ion și Arion, pomenește Doamne, de la facerea lumii..."" ... ""pomeni gospod dușe raba bojie Dobra, Ion, Coman, Oprea"". Spațiul interior, împărțit după rigorile cultului în pronaos, naos și absida altarului, a fost acoperit cu o boltă semicilindrică. În urma operațiunilor de reparație, pronaosul a fost tăvănit
Biserica de lemn din Porumbeni () [Corola-website/Science/320731_a_322060]
-
80 de planete par să se fi reunit cub forma 'Ecumenului' - nume derivat din grecescul "oikoumene", care înseamnă "lumea locuită". Ciclul Hainish conține un mare număr de planete și explorează continuu altele noi. În 'Mâna stângă a întunericului', Genly Ai pomenește despre existența a 83 de lumi în Ecumen, Gethen candidând pentru a deveni a 84-a. Societățile tind să folosească tehnologii sofisticate și nederanjante. Cea mai notabilă o constituie ansiblul, un dispozitiv de comunicare instantanee care păstrează lumile laolaltă. Comunicarea
Ciclul Hainish () [Corola-website/Science/321607_a_322936]
-
construită în anul 1879 pe locul unei biserici mai vechi. Are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Prima atestare documentară a satului Bărăi (com. Căianu, județul Cluj) datează din anul 1279. Cu ocazia adunării dijmelor papale din anul 1335 este pomenit în Bărăi un preot (sacerdos). Foarte probabil slujea la o capelă pe lângă nobilul stăpân de moșie. Cert este că nici un document ulterior sau toponim nu amintește de vreo biserică catolică în Bărăi care ar fi existat în Evul Mediu. Faptul
Biserica de lemn din Bărăi () [Corola-website/Science/321653_a_322982]
-
o biserică ortodoxă (unită nu era), o casă parohială și averea bisericii de 24 cable arabile și de 4 care fânaț. În 1816, toponimele românești din sat amintesc de biserica românească din Bărăi: În Tăul Bisericii, Țintirimul Romănesc, sau se pomenește de averea preotului român (olah pap), care avea teren în Valea Șoimi și La Gruiețe. La 1848, Bărăiul este chiar un centru al luptelor armate românești, aici fiind sediul tribunatului IV al lui Vasile Simonis. După adunarea de la Cătina a
Biserica de lemn din Bărăi () [Corola-website/Science/321653_a_322982]
-
hatmanul înaintea oștii muntenești cu puținei slujitori, ca-n chip de strajă. Și dând pe oastea muntenească, mulți pre puțini, fură biruiți de oastea Radului vodă și acolo pierit-au și Șendrea hatmanul, mai gios de Râmnic, unde s-au pomenit multă vréme Movila Șendrii. Și l-au dus, de l-au îngropat în sat în Dolhăști, lângă tată-său."" Și Grigore Ureche scrie același lucru: ""Și de la Ștefan vodă încă a picat om de frunte Șandrea hatmanul și l-au
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
-și mai târziu: "„Am luat parte la o slujbă săvârșită de bunicul și am rămas extaziat de frumusețea serviciului... Eram atât de transportat, încât mă închipuiam să văd dacă într-adevăr sunt lângă altar ... O așa slujbă bisericească n-am pomenit și o voi ține minte toată viața.“" În curtea bisericii din Zvoriștea a fost înmormântat prințul Alexandru C. Moruzi (1805-1873). Pe crucea de mormânt se află sculptat portretul său, iar pe placa funerară este stema familiei Moruzi. Monumentul a fost
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Zvoriștea () [Corola-website/Science/321707_a_323036]