11,078 matches
-
la un atac împotriva turcilor selgiucizi în 1176), ea asigura în același timp protejarea orașului împotriva lui Nur ad-Din într-un moment în care se afla într-un mare pericol de a fi cucerit de către musulmani. Ranald a fost luat prizonier de către musulmani în 1160, iar regența a revenit patriarhului latin de Antiohia (Rainald nu a fost eliberat decât în 1176, nemairevenind niciodată în Antiohia). Între timp, Manuel s-a căsătorit cu fiica principesei Constanța, Maria, însă, dat fiind că Constanța
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
Constanța, Maria, însă, dat fiind că Constanța se afla doar nominal la conducerea Antiohiei, ea a fost detronată cu lejeritate în 1163 și înlocuită cu fiul ei, Bohemund al III-lea. Cu toate acestea, Bohemund a fost și el luat prizonier de către Nur ad-Din în anul următor în bătălia de la Harim, iar râul Orontes a devenit graniță permanentă între Antiohia și Alep. Bohemund s-a întos în Antiohia în 1165 și s-a căsătorit cu una dintre nepoatele lui Manuel Comnen
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
batalionul condus de colonelul Laforêt (Philippe Lemaire) părăsește localitatea, ca urmare a unui contraatac austriac. Sergentul Latouche (Guy Bedos) se duce să-i anunțe pe căpitani de plecarea batalionului, dar este lovit în cap. Cei patru militari francezi sunt luați prizonieri și închiși de italience în pivnița unde se afla puțul castelului. Scăpați din pivniță, militarii francezi o iau pe Carlotta ca ostatică și vor să o ducă în unitate pentru a fi judecată de Consiliul de Război. Batalionul părăsise însă
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
râu sub ochii militarilor austrieci), francezii sabotează tunurile inamicilor și fură două butoaie cu pulbere cu care aruncă în aer podul. Lupta începe, iar Dorgeval și Duprat realizează mari fapte de vitejie, fiind lăudați de generalul Bonaparte. Austriecii sunt luați prizonieri. Carlotta decide să urmeze batalionul francez pe post de cantinieră, spre încântarea celor doi căpitani. Scenariul filmului a fost scris de Mireille de Tissot, adaptarea fiind realizată de Bernard Borderie, Mireille de Tissot și Gérald Devriès. Dialogurile au fost scrise
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
Odo din regiunea Champagne. Pentru serviciile oferite de Odo, William Cuceritorul (devenit regele William I al Angliei) i-a acordat ca posesiune Holderness, în Yorkshire. Implicat într-un complot împotriva regelui William al II-lea Rufus, Odo a fost făcut prizonier în 1095. Odo a avut un fiu cu Adelaida: Ștefan, devenit apoi conte de Aumale și decedat în 1127.
Odo al IV-lea de Troyes () [Corola-website/Science/328400_a_329729]
-
a devenit arhiepiscop de Rheims, într-un efort de a domoli expansiunea lui Herbert acesta i-a promis posibilitatea de a-l numi ca succesor al său. În 923, contele Herbert a luat îndrăzneața măsură de a-l reține ca prizonier pe regele Carol al III-lea al Franței, care a murit în captivitate în 929. Apoi, la moartea lui Seulf din 925, cu ajutorul regelui Rudolf al Burgundiei, el a achiziționat pentru cel de al doilea fiu al său, Hugo (pe
Herbert al II-lea de Vermandois () [Corola-website/Science/328407_a_329736]
-
de aur. În acel moment, zmeul intră în castel și-l aduce pe Făt-Frumos bătut (deși în toate basmele zmeul era cel bătut de Făt-Frumos), după ce i-o răpise mai înainte pe Ileana Cosânzeana. Zâna îi eliberează pe cei doi prizonieri și-l acuză pe zmeu că a schimbat basmul. Ea le cere banii celor doi tâlhari păguboși, muzicantului și circarului, dar banii nu se aflau la aceștia. La trecerea celor șapte zile, moșul se urcă pe casă, dar nu găsește
Rămășagul (film) () [Corola-website/Science/327574_a_328903]
-
satisfacă toate criteriile (a - f) Convenției de la Geneva. În conformitate cu prevederile Convenției de la Geneva din 1949 (GC III), un soldat capturat trebuie tratat ca un combatant legitim și, prin aceasta, trebuie să fie tratată ca o persoană protejată cu statut de prizonier de război, până când va apărea în fața unui tribunal competent Articolul 5<br> ... Dacă există vreo îndoială în ce privește încadrarea în una din categoriile enumerate în articolul 4 a persoanelor care au comis un act de beligeranță și care au căzut în
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
proces echitabil și reglementar, așa cum se prevede prin prezenta convenție”. Singura excepție posibila de la această ultimă prevedere privește persoana care este resortisant al unei părți la conflict sau rezident al teritoriului pe care își desfășoară activitatea autoritatea care îl ține prizonier, în acest caz el neputând fi definit ca mercenar în accepțiunea Articolului 5 al Convenției de la geneva din 1949. Dacă soldatul capturat este declarat mercenar la sfârșitul procesului intentat, el poate fi tratat ca un criminal condamnat și pedepsit inclusiv
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
accepțiunea Articolului 5 al Convenției de la geneva din 1949. Dacă soldatul capturat este declarat mercenar la sfârșitul procesului intentat, el poate fi tratat ca un criminal condamnat și pedepsit inclusiv cu moartea. Dat fiind faptul că mercenarii nu sunt considerați prizonieri de război, autoritate care îi ține prizonieri nu este obligată să îi elibereze la încheierea războiului. Cel mai cunoscut exemplu a judecării unor mercenari în perioada postbelică este așa-numitul „Proces de la Luanda”, la sfârșitul căruia un tribunal angolez a
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
din 1949. Dacă soldatul capturat este declarat mercenar la sfârșitul procesului intentat, el poate fi tratat ca un criminal condamnat și pedepsit inclusiv cu moartea. Dat fiind faptul că mercenarii nu sunt considerați prizonieri de război, autoritate care îi ține prizonieri nu este obligată să îi elibereze la încheierea războiului. Cel mai cunoscut exemplu a judecării unor mercenari în perioada postbelică este așa-numitul „Proces de la Luanda”, la sfârșitul căruia un tribunal angolez a pronunțat nouă sentințe la închisoare cu termene
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
și achingiilor otomani. Datorită tacticilor noi pentru Europa Occidentală, stratioti au înregistrat o serie de succese în fața cavaleriei grele franceze în timpul războaielor din Italia secolului al XVI-lea. Despre stratioti se povestește că obișnuiau să decapiteze inamicii morți, dar și prizonierii uneori, Commines afirmând că mercenarii erau plătiți literalmente pe cap de militar ucis. Recrutarea străinilor pentru noi regimente și pentru forțele foarte specializate ale armatelor europene a început în mod sistematic doadă cu izbucnirea Războiului de 30 de ani. Istoricul
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
în timpul unei răscoale, 122 de bărbați și 45 de femei au fost capturați într-un donjon cunoscut ca "Whigs' Vault" (închisoare sub forma unei bolte) în Dunnottar. Anti-monarhiștii au refuzat să recunoască supremația regelui în problemele spirituale. Când 25 de prizonieri au evadat, doi au căzut de pe stâncă și au murit iar 15 au fost recapturați. De asemenea alți 37 au capitulat, iar după ce au făcut jurăminte de credință au fost eliberați. Alte 5 persoane au pierit în închisoare, însă datele
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
a devenit regimentarz în cadrul unității sale de cavalerie ușoară, dar păstrat și gradul de porucznik (locotenent) de husari. Czarniecki a participat în mod activ la bătăliile împotriva cazacilor din timpul Răscoalei lui Hmelnițiki. Pe 16 mai 1648, el fost luat prizonier împreună cu numeroși alți nobili polonezi de către cazaci, după Bătălia de la Żółte Wody, dar a fost eliberat după plata unei răscumpărări. El a participat la apărarea fortăreței Kudak, a cărei garnizoane a fost obligată să capituleze pe 26 septembrie. Czarniecki a
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
alți nobili polonezi de către cazaci, după Bătălia de la Żółte Wody, dar a fost eliberat după plata unei răscumpărări. El a participat la apărarea fortăreței Kudak, a cărei garnizoane a fost obligată să capituleze pe 26 septembrie. Czarniecki a fost luat prizonier a doua oară și a fost eliberat doar în toamna anului 1649, după semnarea tratului de la Zborov. Czarniecki și-a continuat serviciul militar în unitatea de husari a hatmanului Mikołaj Potocki. Sub comanda hatmanului a îndeplinit funcția de judecător militar
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
și Białą Cerkwią (Bila Țerkva) din 1651. A primit titlul de stegar de Sandomierz și a fost ales ca deputat al armatei pentru Seimul din ianuarie 1652. După reîntoarcerea de la lucrările Seimului, a fost martorul (după cum afirmă Nagielski) la masacrarea prizonierilor polonezi după înfrângerea forțelor Rzeczpospolitei în bătălia de la Batoh. Acest evenimemt l-ar fi făcut pe Czarniecki să respingă orice compromis cu inamicii. Pe de altă parte, Podhorodecki arată că istoricul Wojciech Jacek Długołecki nu crede în prezența lui Czarniecki
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
făcut pe Czarniecki să respingă orice compromis cu inamicii. Pe de altă parte, Podhorodecki arată că istoricul Wojciech Jacek Długołecki nu crede în prezența lui Czarniecki pe câmpul de luptă de la Batoh, neexistând dovezi credibile pentru susținerea acestei ipoteze. Uciderea prizonierilor polonezi nu a făcut decât să întețească conflictul polono-ucrainean. Într-o scrisoare, Czariecki avea să afirme că, dacă i s-ar pune la dispoziți o forță militară suficient de mare, el i-ar ucide pe majoritatea rutenilor. Mai tâziu, în
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
pe Ludovic al II-lea de Bourbon). Reputația lui Czarniecki de lider militar neinteresat din punct de vedere material a primit o lovitură puternică atunci când el a fost criticat că și-ar fi însușit întreaga răscumpărare plătite de ruși pentru prizonierii luați de polonezi în bătălia de la Połonka. În 1662, în timpul lucrărilor Seimului, o serie de reprezentanți militari au cerut pedepsirea lui Czarniecki pentru însușirea ilegală a banilor. Czarniecki a participal la ultima sa campanie militarăîn 1664. El a participat la
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
au dovedit a fi insuficiente, așa că porțiile au fost mărite de câteva ori până când, într-un final, Domery a ajuns să fie hrănit cu porții de zece ori mai mari decât ale restului deținuților. În acea perioadă, cheltuielile pentru alimentele prizonierilor de război erau suportate de țara pentru care luptaseră. Porția zilnică de mâncare pentru un prizonier de război francez consta din 740 g de pâine, 230 g de legume, 57 g de unt și 170 g de brânză. În ciuda măsurilor
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
final, Domery a ajuns să fie hrănit cu porții de zece ori mai mari decât ale restului deținuților. În acea perioadă, cheltuielile pentru alimentele prizonierilor de război erau suportate de țara pentru care luptaseră. Porția zilnică de mâncare pentru un prizonier de război francez consta din 740 g de pâine, 230 g de legume, 57 g de unt și 170 g de brânză. În ciuda măsurilor luate, Domery continua să se plângă că îi este foame, astfel încât a mâncat pisica închisorii și
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
și 170 g de brânză. În ciuda măsurilor luate, Domery continua să se plângă că îi este foame, astfel încât a mâncat pisica închisorii și cel puțin 20 de șobolani care au intrat în celula sa. De asemenea, mânca medicamentele destinate altor prizonieri (pe care aceștia refuzau să le administreze), aparent fără a prezenta careva efecte adverse. S-a mai remarcat că fura sistematic lumânările din închisoare și, dacă ducea lipsă de bere, bea din apa destinată spălării vaselor. (În perioada respectivă, din cauza
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
probabilă, astfel încât consumarea apei naturale era descurajată. Soldaților li se furnizau băuturi slab alcoolice și băuturi preparate din apă fiartă.) Conducătorul închisorii a raportat cazul lui Domery către „Comisia pentru îngrijirea semenilor bolnavi sau răniți și pentru îngrijirea și tratamentul prizonierilor de război”, instituția însărcinată cu prestarea de servicii medicale în cadrul Marinei Regale și cu supravegherea stării sănătății prizonierilor de război. Dr J. Johnston, unul din membrii comisiei, și Dr Cochrane, membru al Școlii de Medicină a Universității din Edinburgh, au
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
apă fiartă.) Conducătorul închisorii a raportat cazul lui Domery către „Comisia pentru îngrijirea semenilor bolnavi sau răniți și pentru îngrijirea și tratamentul prizonierilor de război”, instituția însărcinată cu prestarea de servicii medicale în cadrul Marinei Regale și cu supravegherea stării sănătății prizonierilor de război. Dr J. Johnston, unul din membrii comisiei, și Dr Cochrane, membru al Școlii de Medicină a Universității din Edinburgh, au purtat diferite experimente pentru a testa capacitatea de mâncare și toleranța față de alimente neobișnuite. La orele 4:00
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
vechilor aliați ai Flandrei, regele Ioan al Angliei și împăratul Otto al IV-lea de Braunschweig, formând o puternică alianță împotriva Franței. Ei au fost înfrânți decisiv în bătălia de la Bouvines din iulie 1214, în cadrul căreia Ferdinand a fost luat prizonier. Ferdinand va rămâne în mâinile francezilor vreme de 12 ani, timp în care Ioana a guvernat Flandra singură. A fost eliberat abia de către regenta Franței, Blanche a Castiliei, după urcarea pe tron a fiului acesteia, Ludovic al IX-lea. Ferdinand
Ferdinand de Flandra () [Corola-website/Science/327678_a_329007]
-
sa. Margareta și Guy au luptat împotriva familiei d'Avesnes, conduse de Ioan I, conte de Hainaut în Războiul de succesiune pentru Flandra și Hainaut, fiind însă înfrânți în 1253 în bătălia de la Walcheren, ocazie cu care Guy a căzut prizonier. Ca urmare a medierii regelui Ludovic al IX-lea al Franței, el a fost răscumpărat în 1256. A urmat o perioadă de răgaz ca urmare a morții lui Ioan de Hainaut în 1257. În 1270, Margareta a luat măsura cponfiscării
Guy de Dampierre () [Corola-website/Science/327683_a_329012]