11,416 matches
-
Doris Day spunea că “îți ținea lungi discursuri pe temele care îl pasionau”. Fosta lui soție (actrița Jane Wyman) zicea că “îl întrebi cât e ceasul, și-ți răspunde cum e făcut”; acasă, cu ocazia unui supeu, Reagan i-a relatat actriței Ann Sheridan un meci întreg de baseball pe care-l ascultase la radio; ajuns la repriza a 4-a, Wyman (soția lui) îi spune Ronnie, te rog oprește-te, pe Annie n-o interesează baseball-ul, fapt care nu
Ronald Reagan () [Corola-website/Science/298217_a_299546]
-
pericol de moarte” și că teroarea albă precedase teroarea roșie. El spunea că Dzerjnski se temea de excesele Ceka-urilor locale, și că chiar cekiștii au fost de multe ori împușcați pentru ele. , comisar al poporului pentru justiție (SR de stânga), relatează în memoriile sale că, atunci când a încercat la începutul 1918 să stopeze acțiunile ilegale ale Ceka, exclamând în fața lui Lenin: „la ce bun un comisariat al justiției? Să-l numim comisariatul pentru exterminare socială, se va înțelege mai bine”, Lenin
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
audieri a participat din partea ziarului Washington Post reporterul Bob Woodward care a început o anchetă jurnalistică asupra cazului împreună cu Carl Bernstein, anchetă ce a durat mai multe luni și a fost prezentată pe larg în presă. Marea majoritate a faptelor relatate de cei doi reporteri erau binecunoscute celor implicați oficial în investigații (FBI sau o serie de anchetatori guvernamentali, aceștia fiind de altfel și sursele lor de informații), însă efortul lor a menținut interesul publicului american asupra cazului. Misterul ce înconjoară
Afacerea Watergate () [Corola-website/Science/298282_a_299611]
-
la căpătâi. Delacroix, care a fost un bun prieten al lui Chopin, a notat în mai multe rânduri în jurnalul său prezența lui Alkan alături de acesta. Chopin avea o mare considerație pentru darul pedagogic al lui Alkan. Antoine François Marmontel relata că, după moartea lui Chopin, mulți din elevii săi au continuat să ia lecții de la Alkan. În 1832 este distins la Roma cu premiul al doilea, în urma lui Ambroise Thomas. În 1838, după ce a publicat "Trois Grandes Études Op. 76
Charles-Valentin Alkan () [Corola-website/Science/298337_a_299666]
-
1377-1382), scris cu prilejul nunții unor persoane de la curtea regală, Chaucer se folosește de cadrul formal al visului, al alegoriei și al temei tradiționale pentru literatura de curte, tema dragostei. "Casa Faimei" (""The House of Fame"", 1372-1380), poem rămas neterminat, relatează într-o formă plină de humor călătoria imaginară a poetului, purtat de un vultur de aur al lui Jupiter, până la palatul zeiței ""Fama"". Poemul este inspirat de epopea ""Eneida"" a lui Virgiliu și de o parte a Purgatoriului lui Dante
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
Boethius, ""De consolatione philosophiae"" ("Consolarea prin filosofie", 1384). Cea mai reușită operă a lui Chaucer din acest timp este "Troilus și Cresida" (""Troylus and Criseyde"", 1385), un lung poem în 8.000 de versuri, adaptat după Boccaccio, în care se relatează povestea de dragoste a prințului troian Troilus pentru tânăra și frumoasa văduvă Cresida, fiica profetului Calchas. Respingând negarea ascetic-călugărească a dragostei, dar totodată depășind idealizarea ei cavalerească, Chaucer ajunge la o concepție umanistă asupra iubirei, pe care o consideră o
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
Martin Nadaud a fost un oponent al lui Napoléon III și exilat în Anglia, unde a locuit mult timp. Devenit consilier de Paris în 1871 (reprezentat al cartierului Père Lachaise), a propus construcția unei rețele metropolitane la Paris. Iată ce relatează în memoriile sale: "Urmam cea mai mare linie a metroului; fiecare din membrii comisiei avea un ziar în mână și îl putea citi, aerul era suficient și fumul nu incomoda pe nimeni. Atunci M. Alphand mi-a spus: „Aveți dreptate
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
Fața întunecată a unui cult tantric”. După deschiderea unei filiale MISA în Argentina, presa de acolo a criticat sexul în grup, care e filmat și distribuit internațional ca pornografie. În februarie 2010, Cecilia Tiz, fostă instructoare MISA în Germania, a relatat faptul că la MISA, tinerele sunt convinse să întrețină relații cu mai mulți parteneri, spunând că astfel își vor explora feminitatea. De asemenea, femeile erau invitate să facă strip-tease, apoi să danseze la bară, să joace în filme porno, și
Mișcarea de Integrare Spirituală în Absolut () [Corola-website/Science/298374_a_299703]
-
de legi prin Parlament, al cărui mandat urma să expire în noiembrie 1940. Când a preluat postul de premier, personalitatea sa nu era bine cunoscută publicului, deși alcătuise și comunicase public bugetul în fiecare an de șase ani și, după cum relatează Robert Self, părea relaxat și modern, fiind capabil să se adreseze direct camerei de filmat. Avea puțini prieteni printre colegii parlamentari și o tentativă a secretarului său parlamentar, Lord Dunglass (devenit apoi și el prim-ministru sub numele de Alec
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
a vândut în peste de exemplare, dintre care multe au trecut din mână în mână, și s-a retipărit în douăzeci și șapte de ediții în primele câteva luni, deși nu a fost distribuită de marile lanțuri de librării. După cum relatează istoricul David Dutton, „impactul său asupra reputației lui Chamberlain, atât în rândul publicului, cât și în rândul lumii academice, a fost cu adevărat profund”. Chamberlain se bucurase de o sănătate bună, cu excepția unor ocazionale atacuri de gută, dar până în iulie
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
așa că se poate reîntoarce în Franța. În 1925 revine la Saigon și înființează ziarul ""L'Indochine"", cu o scurtă durată de apariție. Din nou în Franța, scrie diverse eseuri și, în 1930, primul său roman, ""La voie royale"", în care relatează evenimentele la care a luat parte în Indochina. În anii 1926-1927 întreprinde călătorii în Laos și în China, unde participă activ la operațiile grupurilor comuniste. Începând din anul 1933, devine militant antifascist, participă la Războiul civil din Spania de partea
André Malraux () [Corola-website/Science/298386_a_299715]
-
staționate în capitală pe linia frontului, acest fapt dând credibilitate acuzei bolșevice conform căreia guvernul pregătea un complot antirevoluționar. Însăși ipoteza bolșevică că guvernul intenționează să abandoneze capitala în mâinile dușmanului, a căpătat credibilitate din momentul în care presa a relatat despre îndemnurile lui Rodzianko, adresate primului ministru, de a abandona capitala pentru a închide astfel Congresul Sovietelor. La 22 octombrie (după calendarul iulian) „Comitetul Revoluționar Militar” condus de Lev Davidovici Troțki a preluat comanda garnizoanei din orașul Petrograd, care atunci
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
al lui Cezar, Octavian, cunoscut mai târziu ca Cezar August, instalându-se ca primul împărat. Campaniile militare ale lui Cezar sunt cunoscute în detaliu prin prisma propriilor sale consemnări: "Commentarii de Bello Gallico". Multe detalii ale vieții sale au fost relatate mai târziu de istorici, precum Suetonius, Plutarh și Cassius Dio. Cezar s-a născut la Roma, într-o binecunoscută familie de patricieni ("ginta" Iulia), prezumtiv descinsă din Iulus, fiul prințului troian Eneas, care, conform legendei, era fiul zeiței Venus. Potrivit
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
alexandrin dintre Ptolemeu și sora, soția și regina alături de care conducea, faraonul Cleopatra a VII-a. Poate că alianța lui Cezar cu Cleopatra a fost un rezultat al rolului pe care Ptolemeu l-a avut în uciderea lui Pompei; se relatează că Cezar ar fi plâns la vederea capului lui Pompei, care i-a fost oferit de către șambelanul lui Ptolemeu, Pothinus, ca dar. Cezar înfrânge apoi forțele lui Ptolemeu și o instalează pe Cleopatra ca domnitor, alături de care își va crește
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
asemenea, sub construcție. Casa Senatului, Curia Hostilia, ce fusese reparată de curând, a fost abandonată pentru un nou proiect de marmură care avea să fie numit Curia Iulia. Granița sacră -- "Pomerium"—a orașului a fost extinsă permițând creșterea adițională. Plutarh relatează că la un anumit moment, Cezar a informat Senatul că era un homosexual și că onorurile sale au fost acordate mai mult din nevoia de reducere, decât de augmentare, dar și-a retras această poziție pentru a nu părea nerecunoscător
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
soartei, s-a prăbușit la picioarele unei statui a fostului său prieten, devenit rival, Pompei cel Mare. Pompei fusese recent deificat de către Senat, unele relatări spunând că Cezar s-a rugat la Pompei în timp ce murea. Ultimele sale cuvinte au fost relatate în diferite feluri, precum: Aici urmează relatarea unui martor ocular al asasinatului lui Cezar scrisă de către Nicolaus din Damas, la puțini ani după ce aceasta a avut loc. „Conspiratorii nu s-au întâlnit niciodată în public, dar se regăseau ocazional acasă
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
cu regele. Cezar însuși nu a încercat să dezmintă acuzațiile, dar nici nepotul Augustus nu a confirmat vreo relatarea privind relația cu Nicomedes. Marc Antoniu a susținut că Octavian ar fi fost adoptat de Cezar prin favoruri sexuale. Suetoniu, deși relatând că aventura dintre Cezar și Nicomedes este adevărată, a calificat acuzația lui Antoniu drept calomnie politică, împotriva rivalului său Octavian. Cezar a fost ales numărul 67 în lista celor mai influente figuri din istorie, scrisă de Michael H. Hart. A
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
între care se remarcă rămășițele bastionului dinspre Crișul Alb, situat în gradina școlii. Zidurile erau înconjurate din trei părți de șanțuri cu apă, pe cea de a patra latură curgând Crișul Alb. Cucerită în 1658 din nou de turci, fapt relatat pentru importanța lui și de Miron Costin, aceștia o stăpânesc până la sfârșitul secolului, când este cucerită de către trupele habsburgice. După o scurtă perioadă de folosire de către grănicerii mureșeni (1700 - 1745), cetatea este lăsată în părăsire, doar cea interioară fiind refăcută
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
prenume francez sau românesc, probabil "Michel" sau "Mihai". În realitate, inițiala "M." din semnătura sa de autor nu comprimă nicidecum un prenume real și a fost adoptată de filozof exclusiv din rațiuni fonetice și de reprezentare. După cum avea să-i relateze în 1984 prietenei și traducătoarei sale Sanda Stolojan, în limba franceză prenumele "Emile" are o rezonanță calină, în totală opoziție cu caracterul scrierilor sale. "E. Cioran" ar fi sunat nepotrivit. Astfel - consemnează Sanda Stolojan în jurnalul său parizian, "Nori peste
Emil Cioran () [Corola-website/Science/297107_a_298436]
-
în situații omenești, iar faptele narate constituie o alegorie. Fiind o operă epică, în fabulă, sentimentele și atitudinea scriitorului sunt exprimate indirect, prin intermediul acțiunii și al personajelor.Ca orice fabulă se întâlnește o primă parte narativă alegorică, în care sunt relatate întâmplările, dar, narațiunii, ca mod de expunere predominant, i se adaugă și dialogul, care imprimă o anumită vioiciune și naturalețe întregii acțiuni. Totodată, acest mod de expunere, precum și unele scurte secvențe descriptive au menirea de a evidenția trăsăturile specifice ale
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
argint" de Ștefan Augustin Doinaș, "Moartea căprioarei" de Nicolae Labiș, "Balada neîncolțită" de Nichita Stănescu, "Jiana" de Ion Pachia Tatomirescu, "Balada lui Ion" de Octavian Blaga etc Balada populară reprezintă o specie literară epică specifică literaturii populare românești. Balada populară relatează o acțiune eroică sau fapte neobișnuite din trecut și în care intervin uneori elemente fabuloase. Balada cultă pornește de la modelul celei populare, dar se deosebește de aceasta prin dinamica desfășurării acțiunii, ceea ce duce la o mai mare concentrare, și printr-
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
discriminări, căci în diverse perioade și țări, școala le-a rămas inaccesibilă. Cu toate astea, atunci când porțile acesteia le-au fost în fine deschise, au știut să profite de această șansă mai bine chiar decât majoritatea; Aly Goetz, de exemplu, relatează în lucrarea “De ce nemții? De ce evreii? ”, că în anii de după reformele liberale de la începutul sec. al XIX-lea din Prusia, evreii au știut să profite de deschidere și să-și trimită în masă copii în școli, în timp ce la creștini, o
Antisemitism () [Corola-website/Science/297144_a_298473]
-
de demnitate. Bogdan avea să fie asasinat, la 15 octombrie 1451, la Reuseni, de către fratele său vitreg Petru, alt fiu nelegitim al lui Alexandru cel Bun și care va domni ulterior sub numele de Petru Aron. Cronicarul polonez Jan Długosz relata astfel scena: „Un oarecare Petru, care pretindea că are drept la domnia Moldovei și se înțelesese cu Alexandru ca să împărțească toate deopotrivă, alegând prilejul când Bogdan, poftit la țară, la un unchi de frate al aceluiași Petru, era beat, pe
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
Grube" ("Ocna Mică"): 110 m adâncime, 169 m perimetru bazal. - "St. Nepomuceni" ("Ocna Sf. Nepomuk"): 34 m adâncime, 36 m perimetru bazal. - "St. Josephi" ("Ocna Sf. Iosif"): abia începută. Despre ocnele de sare active sau inactive de la Ocna Sibiului a relatat în detaliu František Pošepný în anul 1871. În anul 1896 la Ocna Sibiului era deschisă o singură ocnă de sare, deservită de un crivac de suprafață, acționat de 8 cai. Ultima mină de sare de la Ocna Sibiului, ocna Sf. Ignat
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
sunetele muzicale fiind astfel determinabile matematic. Pitagora stabilește raporturile numerice pentru principalele intervale muzicale: octava 2:1; cvinta 3:2; cvarta 4:3; ton 9:8. Numerele au o funcție explicativă și pentru corpurile cerești. Tot Aristotel este cel care relatează că pitagoricienii considerau că zece fiind numărul perfect, corpurile cerești trebuie să fie tot zece la număr. Dat fiind că numai nouă sînt vizibile, ei inventează un al zecelea, pe care-l numesc "Antihton" (Contrapămînt). Cele zece corpuri cerești, gândite
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]