10,690 matches
-
folosite inițial de Perpessicius pentru ediția critică, inițiată în 1939 la Editura Fundațiilor Regale Regele Carol al II-lea, și finalizată abia în anul 2000. Manuscrisele au rămas multă vreme nefolosite, criticii au considerat că ele conțin bruioane sau simple schițe ale operelor neterminate, din acest motiv Titu Maiorescu nici nu și-a pus problema posibilei lor editări. Criticul literar care le-a pus într-o lumină cu totul specială a fost George Călinescu, cel care își va susține doctoratul în
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
din Gaston Paris, Charles Bémont și alții. Și-a petrecut timpul chestionând surse istorice din arhivele din Berlin, Leipzig și Dresden. Între 1890 și sfârșitul lui 1893, a publicat trei scrieri: debutul în poezie ("Poezii", "Poeme"), primul volum al seriei "Schițe din literatura română" (1893; al doilea în 1894) și lucrarea din Leipzig, tipărită în Paris ca "Thomas III, marquis de Saluces. Étude historique et littéraire". Trăind în condiții precare (așa cum relata cărturarul care l-a vizitat, Teohari Antonescu), dar rămânându
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
după ce aceasta va cădea în obscuritate. În panteonul clădirilor moderne, creația lui Utzon are statutul unui mit. Mitul relatează că Jorn Utzon, pe atunci la vârsta de 30 de ani, a trimis juriului concursului de design pentru proiectul Operei câteva schițe nefinisate, iar desenul nu respecta o bună parte din regulile din domeniu, fiind selectat în ultimul moment dintr-un morman de proiecte inițial respinse; se mai spune că unul din arbitri, arhitectul Eero Saarinen, ar fi declarat că proiectul e
Sydney Opera House () [Corola-website/Science/296887_a_298216]
-
frecventat până către sfârșitul vieții un „cerc strâmt” de literați praghezi. Cei mai apropiați prieteni i-au fost sora sa Ottla, scriitorul Max Brod și actorul evreu Ițhak Löwy. În 1909, Kafka a debutat literar cu o colecție de opt schițe ("Contemplare"), publicate în revista literară "Hyperion" din München. A întreținut, între 1912 și 1917, o corespondență asiduă cu Felice Bauer, cea care i-a fost de două ori logodnică, iar apoi, începând cu 1920, a corespondat cu Milena Jesenská, o
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
La 20 iunie 1907, familia Kafka se mută din nou, de la reședința lor de unsprezece ani din Zeltnergasse, la numărul 36 Niklasstraße. Ca și înainte, spațiul privat și intimitatea tânărului scriitor sunt periclitate de gălăgia și rutina familiei. Într-o schiță autobiografică din 1912 intitulată " Marele tapaj" ("Großer Lärm"), Franz Kafka se plânge că locuiește în « cartierul general al zgomotului ». Abia în noiembrie 1913, familia se va instala într-un apartament mai mare, dar abia când surorile Elli și Valli se
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
din 1907, îl așează pe Kafka ca stil și potențial alături de trei scriitori consacrați, Heinrich Mann, Frank Wedekind și Gustav Meyrink, deși acesta nu publicase până atunci nimic. Franz Kafka debutează abia în 1908 cu opt povestiri (sau mai degrabă schițe, prin lungime și dezvoltare) adunate sub numele "Contemplare" ("Die Betrachtung"). Dintre cele mai interesante amintim "Pasagerul" ("Der Fahrgast"), imaginea unui om care meditează asupra incertitudinilor vieții sau "Vânzătorul" ("Der Kaufmann"), un personaj care se simte singur și înstrăinat de restul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Dintre cele mai interesante amintim "Pasagerul" ("Der Fahrgast"), imaginea unui om care meditează asupra incertitudinilor vieții sau "Vânzătorul" ("Der Kaufmann"), un personaj care se simte singur și înstrăinat de restul umanității, chiar dacă intră zilnic în contact cu ea. Chiar și schița "Copacii" ("Die Bäume"), cu o lungime de doar patru fraze, exprimă un sens profund. Oamenii sunt comparați cu niște arbori ale căror trunchiuri stau îngropate în zăpadă: ei par că plutesc, dar în realitate nu pot fi urniți din pământ
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Europa Răsăriteană se refugiază în Praga. Alte interese ale lui Kafka se leagă de noile descoperiri tehnologice ale vremii (avionul, motocicleta și filmul) sau de sistemul modern de educație al lui Montessori. În septembrie 1909, scriitorul publică în ziarul "Boemia" schița "Aeroplane în Brescia" în care descrie un spectacol aviatic din Italia la care a asistat alături de Max Brod și fratele acestuia, Otto. În noaptea dintre 22 și 23 septembrie 1912, Kafka scrie, în doar opt ore (între 22:00 și
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Ecaterina, căsătorită cu un Ghica și mai apoi cu Leboef, publică versuri în limba franceză în "Literatorul". Fratele mai mare maiorul Dimitrie Macedonski a fost veteran războiului din 1877, iar fratele mai mic Vladimir, avocat în București, publică și el schițe și nuvele în "Literatorul". Până la vârsta de șase ani poetul a fost un copil bolnăvicios, având crize regulate de o "„nervozitate extremă, expus la un soi de absențe de conștiință momentane”". În anul 1862 familia îl trimite la școală în
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
a născut la Roma la 29 septembrie 1901 ca fiu al lui Alberto Fermi, inspector principal la ministerul comunicațiilor și Ida de Gattis. De mic, era foarte inventiv, împreună cu Giulio, fratele mai mare, a construit un electromotor și aeromodele după schițe proprii. După moartea prematură a fratelui său, în 1915, Enrico își îneacă tristețea în studiul matematicii și fizicii. După absolvirea liceului la Roma, își continuă studiile la "Scuola Normale Superiore" din Pisa. Fermi stăpanea foarte bine fizica clasică și teoria
Enrico Fermi () [Corola-website/Science/298241_a_299570]
-
puțin atinsă de convențiile impuse de comportament și etichetă, devine pentru Bruegel sursa principală de inspirație. Adesea, îmbrăcat în straie țărănești, dându-se drept o rudă sau sătean, ia parte la petrecerile lumii satului, unde observă atent și face nenumărate schițe. "Tinerele fete stau aici în compania flăcăilor... Niciun argument rațional, nicio decizie solidă nu ar putea ține piept acelui ritm, acelei muzici, acelor glasuri tandre de femei. La semnalul capelmaistrului dansul se sfârșește, însă numai atunci cînd dansatoarea primește un
Pieter Bruegel cel Bătrân () [Corola-website/Science/298272_a_299601]
-
mineralogice și tectonice, mare importanță o prezintă cercetările sale privind bogațiile subsolului romanesc, fiind cel dintâi care a precizat condițiile de zăcământ ale petrolului din Oltenia. Gheorghe M. Murgoci a fost întemeietorul școlii românești de pedologie, în 1909 prezentând prima schița de hartă agrogeologică a țării la scara 1: 2500000, unde repartiția principalelor tipuri de sol apare cu o deosebită claritate. A descoperit noi minerale și zăcăminte de substanțe minerale utile și a elaborat teorii intrate în patrimoniul științei mondiale. În
Gheorghe Munteanu Murgoci () [Corola-website/Science/298289_a_299618]
-
în legătură cu studiul și clasificarea solurilor. Pe baza concepției naturaliste, G. M. Murgoci, împreună cu colaboratorii P. Enculescu și Em. Protopopescu-Pache, întocmește între anii 1906-1909, prima "hartă a solurilor" din România, publicată la scara 1:2.500.000 și însoțită de o "schiță climatologică". În anul 1911, Murgoci prezintă o caracterizare generală a supra zonei de soluri din România. Prin lucrările sale, profesorul G. M. Murgoci a pus bazele pedologiei genetice, nomenclaturii și clasificării solurilor din România. Gheorghe Munteanu Murgoci a desfășurat o
Gheorghe Munteanu Murgoci () [Corola-website/Science/298289_a_299618]
-
anii următori la țară, mai cu seamă în regiunea lacurilor. În 1843, după moartea lui Robert Southey, i se decernează titlul de "poet laureat". Wordsworth și-a compus primele lucrări, ""An Evening Walk"" ("Plimbare de seară", 1793) și ""Descriptive Sketches"" ("Schițe descriptive", 1793), în spiritul poeziei didactice descriptive ale sentimentaliștilor. Decepționat de revoluția franceză și de idealurile iluministe, în perioada unei crize sufletești, se întâlnește cu Coleridge (1795) și prietenia care se leagă între ei îi duce la elaborarea unor principii
William Wordsworth () [Corola-website/Science/298371_a_299700]
-
de unde s-a întors cu numeroase desene după arhitectura italiană, publică în 1831 cartea "Cugetări despre artele frumoase". În 1841, Gustave, însoțit de mama lui, Pauline Desmoutier, călătorește în Italia și se întoarce de acolo cu un caiet plin de schițe din Milano, Veneția și Florența. Începe în 1846 să ia lecții de pictură cu pictorul neoclasicist François Picot și, în același an, după bacalaureat, este admis la "Academia de Arte Frumoase". După două încercări nereușite de a obține bursa ""Grand
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
antice prin aluziile la condiția artistului, la Eros și Thanatos. Gustave Moreau moare la Paris, la 18 aprilie 1898. Este înmormântat în cimitirul din Montmartre. Una din temele mitologice la care Moreau a lucrat toată viața, executând mai multe picturi, schițe și desene, este povestea despre Leda și seducătorul ei olimpian, Zeus, transformat în lebădă. Femeile superbe pictate de Moreau, care seamănă atât de mult între ele, reunesc imaginea idealizată a femeii eterne: când amantă, când vrăjitoare, când ucigașă, când zeiță
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
deosebită mâinilor, ca element cheie în caracterizarea personalității umane, exact ca Rembrandt și marii portretiști din școala olandeză. Corneliu Baba este cel mai mare portretist român. Își pregătea portretele, pe urmele maestrului său Rembrandt, printr-un un număr uriaș de schițe ale mâinilor sau ochilor. Între șaptezeci și optzeci de ani, Baba a realizat o serie extensivă de tablouri de Arlechini și Regi Nebuni, majoritatea rămânând în colecția sa privată până la moarte. Din nou, se observă o analogie cu perioada ultimă
Corneliu Baba () [Corola-website/Science/297112_a_298441]
-
Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, pe care l-a numit, în Grand Hôtel „Victoria Română”, orașul său natal. Singurul institutor de care autorul "Momentelor" și-a adus aminte cu recunoștință a fost ardeleanul Bazil Drăgoșescu, acela care în schița memorialistică "" l-a primit în clasă pe voievodul Unirii. Adolescentul Iancu a început să scrie poezii în taină, dar înainte de debutul literar a fost fascinat de performanțele teatrale ale unchiului său, Iorgu Caragiale, actor și șef de trupă, fixată la
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
anului 1889, Caragiale a înființat revista umoristică "Moftul român", subintitulată polemic "„Revista spiritistă națională, organ pentru răspândirea științelor oculte în Dacia Traiană”". Începând cu numărul 11, revista a devenit ilustrată, publicând caricaturi, iar prin publicarea unora dintre cele mai valoroase schițe caragialești, "Moftul român" s-a dovedit și un organ literar. Cu unele întreruperi, revista a apărut până în anul 1902 și a avut colaboratori numeroși (Teleor, Emil Gârleanu, I. Al. Brătescu-Voinești, Alexandru Cazaban). Calendarul "Moftului român", pe anul 1908, de I. L
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
la "Românul": "„Poate nici nu poți să-ți dai seama ce mare serviciu ai făcut cauzei noastre naționale. Să ne ajuți acum cu puterea de leu a d-tale la biruință. Să ne scrii. Fie articole de fond, fie vreo schiță literară, fie, în fine, orice, numai să fie ieșit din sufletul lui Caragiale și să fie iscălit numele Caragiale. Atât ne trebuie și învingerea noastră e sigură.”" În acest timp, la Brașov, Andrei Bârseanu a introdus opera lui Caragiale în
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
și o caricatură de Constantin Jiquidi, iar textele - proză și poezii - au fost semnate de cei mai de seamă prieteni ai sărbătoritului. Evenimentul a consolidat argumentul cel mai convingător pentru etapa de consacrare deplină a marelui scriitor, care, prin comediile, schițele și nuvelele sale, a căror forță satirică este simțită până în prezent ca neîntrecută, a rămas cel mai mare creator de tipuri în dramaturgia română, concurând, ca și Balzac, starea civilă. El a reconstituit o amplă imagine a societății contemporane, văzută
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
pentru piesa "D-ale carnavalului", din partea unui juriu format din Vasile Alecsandri, B. P. Hasdeu, Titu Maiorescu, Grigore Ventura și V.A. Urechia. Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde teatru (opt comedii și o dramă), nuvele și povestiri, momente și schițe, publicistică, parodii, poezii. Caragiale nu este numai întemeietorul teatrului comic din România, ci și unul dintre principalii fondatori ai teatrului național. Operele sale, în special comediile sunt exemple excelente ale realismului critic românesc. Elaborat în 1896, studiul "Câteva păreri" reprezintă
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
principiu de funcționare care permitea obținerea unui sunet variat și clar, mai lung sau mai scurt, mai tare sau mai încet, în funcție de dorința celui care acționa clapele. Invenția lui Cristofori a fost menționată pentru prima dată în 1711, împreună cu o schiță a instrumentului, într-un document scris de către Francesco Scipione Maffei, constituind sursa de inspirație pentru prima generație de fabricanți de piane. De-a lungul vieții, Bartolomeo Cristofori a construit aproximativ douăzeci de piane, doar trei dintre acestea, care datează din
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
Casa noastră Rusia". În aceeași lună, atât Rusia cât și Ucraina au proclamat suveranitatea completă a legilor naționale asupra celor unionale. Războiul legilor a devenit o luptă publică, Sovietul Suprem refuzând să recunoască acțiunile celor două republici. Gorbaciov a publicat schița noului tratat unional în noiembrie. Noua uniune urma să se numească Uniunea Republicilor Sovietice Suverane, dar, în anul 1991, toate acțiunile lui Gorbaciov aveau să fie depășite de acțiunile centrifuge ale republicilor secesioniste. În ianuarie și februarie, tulburările naționaliste din
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
fragmente de benzi desenate și reproduceri ale portretelor stelelor de cinema ("Marilyn Monroe", polimer sintetic, 1964 - vezi Pop art). Începând din anul 1962, Warhol se servește de seriografie și de tiparul fotomecanic. La seriile de reproduceri executate pe baza unei schițe de Warhol, lucrează un grup numeros de asistenți - peste două mii de lucrări în decurs de doi ani! Prin culori țipătoare, stridente, prin repetarea imaginii aceluiași obiect sau prin ilustrarea unor acte de violență sau accidente, aceste opere devin ilustrarea civilizației
Andy Warhol () [Corola-website/Science/298174_a_299503]