11,710 matches
-
atât omul, cât și societatea în care se află sunt entități complexe, despre care nu poți vorbi doar în termeni politici. La fel ca și muzica noastră, care se întinde de la calde așezări de acorduri la urlete de disperare, de la singurătatea unui solo de trompetă la ciocnirea violentă a unor ritmuri nebune, și textele noastre merg de la iubire la ură, de la politică la angoase personale, de la frigul interior la căldura cu care cei dragi ne înconjoară. Avem de gând să continuăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
o făptură În veșnică criză (și nu doar În criză efemeră, așa cum eronat se crede), astfel Încât sfaturile (epice) Îi sunt ca apa și aerul. Iar eu aceasta cred că fac poveștile: sublimează criza. A se Înțelege prin criză stări precum: singurătatea, spaima de moarte, disperarea, scârba existențială, dezamăgirea etc. Criza Înseamnă nevroză pusă pe tapet, expusă, livrată public. Acul ei de cojoc, al nevrozei vreau să spun, ar putea fi găsit În cărți, prin lectură. Cartea și lectura sunt o formă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
anumită pagină. Barul de peste drum, același tabiet zi de zi. Cineva care iese de peste drum. Ziarul cu vești proaste. Spațiile goale din casă, spațiile goale dintre momentele zilei. Firele de telefon care te fac să simți și mai insurmontabile distanțele. Singurătatea, pașnică totuși, acceptată, dintre oamenii care muncesc Împreună. Liniștea albă și rece a luminii de dimineață, pe urmă căldura luminii de apus. Sinceritatea aspră a unui necunoscut care nu-ți menajează foița de țigară de pe piele. Și apoi scurta revelație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
după eterna fericire, Mă pierd prin voluptatea trupului ceresc Nu pot să respir vis și nici să iubesc. Critici iubirea ecumenică ce ție ți-o dau Nu simți când ating cu ochiul meu eternitatea, Nu mă lași să vorbesc cu singurătatea Mă legi în inima unde voci triste cântă. Critici tăcerea mea pe care n-o înțelegi Priviri angelice cerul pictau Dorințe arse pe pământ se pierdeau Iubirile eterne lacrimi de dor picurau.
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92936]
-
-n mintea ei c-o pară. Pătrunderea ochilor tăi liniară, Văzută de toți cum se desfășoară, Dezvăluie pupila-ți rotunjoară. Pe inimă-mi apasă ca un plug ce ară. Deși sufletu-mi rănit ca pe o cioară, Trudește-n câmpul singurătății iară. Las în urma acesta frumusețe rară O las să moară...
A doua oară unu by Silviu Gherman () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92942]
-
călugărul se poate defini ca un creștin care "s-a lepădat de lume, a depus voturile sărăciei, fecioriei și ascultării și trăiește fie ca pustnic, fie într-o obște"25 în care duce o viață de, ceea ce am putea numi, "singurătate colectivă". De obicei "desculț" (mai precis cu picioarele goale în sandale), călugărul are capul ras (ceea ce semnifică ascultarea lui) păstrând din propriul păr doar o fâșie asemeni unei coroane care simbolizează soarele și este îmbrăcat cu un veșmânt care îl
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
ei o lua de la școală, și cât de mult așteaptă - verb catalizator în textele lui Lagarce - vederile de la el, și tot așa, mereu și mereu... Soția fratelui (excelentă Antoaneta Zaharia în reprizele ei de agitație excitată care se depun peste singurătatea mascată) povestește ce familie fericită are și cât de rău îi pare că Louis nu-l poate vedea pe Louis cel mic, pe Louis care-i poartă numele și, și, și, și... Și Louis cel mare tace. Golul e constanta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
bătrân și nevolnic, cu o melancolie cam aprinsă-n cur de pofte, doar de mâță iubit și de florile mov ce înfloresc puzderii, în gavanoase cu găurică de scurs apa, pe pervaz, la fereastră, iartă, deci, că-și mai îndulcește singurătatea scriindu-ți ție, damicelă din capitală, cu țigări subțirele și tange fine, și inelării groase pe zece degete, și cruce lată de argint vechi, c-un Crist famelic și cam debusolat, ce-ți atârnă de beregăți până la buricul îndopat cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
genetic pare a fi scriitura unui „sadic“, scriitura marelui Voyeur, așa cum îl numește unul dintre personajele cărții pe Dumnezeu. Trecerea de la „legal fiction“ la „illegal fiction“ (termen împrumutat din filosofia lui Derridaă înseamnă, de fapt, căderea în literatură, căderea în singurătate, autobaricadarea. „Despărțirile, nu neapărat amoroase, stau la originea căderii în literatură, căderea din ficțiunea legală în illegal fiction“, spune scriitorul tot în aceeași prefață. „Mi-e scârbă de acest fel de naștere a literaturii. Dar altfel nu știu s-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
literatură, căderea din ficțiunea legală în illegal fiction“, spune scriitorul tot în aceeași prefață. „Mi-e scârbă de acest fel de naștere a literaturii. Dar altfel nu știu s-o fac“ - este vorba despre nașterea literaturii din izolare și din singurătate. Căderea în „ilegalitate“ este ca o trecere de la ficțiunea marelui Voyeur la propria ta ficțiune. Căderea în literatură și ieșirea din „legal fiction“ se manifestă întotdeauna într-un mod brutal. După ce a debutat cu texte critice, Costi Rogozanu își face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
elemente care aduc multă atmosferă filmului - e o întreagă comunicare non-verbală într-un film, care e la fel de importantă sau mai importantă decât cea prin cuvinte. Peștii au alt rost, mai cu seamă pentru un film plasat în comunism - vorbesc despre singurătate, despre limite, despre tăcere și libertate - și, nu întâmplător, la finalul filmului le regăsim pe cele două fete înapoia sticlei ferestrei ca într-un acvariu uriaș. E.C.: Sunt în film câteva secvențe pe care doar cine a trăit în România
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Greu să-l faci să fie internaționalist în anii ’50, naționalist în anii ’80, socialist în timpul socialismului de stat și capitalist în plin capitalism postrevoluționar!... Parcă se eschiva programatic de la armonizarea profitabilă cu mediul și cu epoca. Singularitatea și, finalmente, singurătatea lui s-au datorat și acestei repulsii aproape organice față de semenii descurcăreți, adaptabili, maleabili, conformiști cu mai multă sau mai puțină grație, oportuniști groși și sofiști subțiri. „Trecem unul pe lângă altul, evitându-ne, eu și un fost coleg de facultate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
o încăpere în care cineva își face siesta. Discret, amabil și vorbind aproape șoptit despre cărțile sale. Aceeași discreție îl determină să refuze aparițiile la televizor, e o intimitate cu cititorii săi pe care o consideră inutilă. Recent, a dat singurătatea din fața calculatorului pe agitația din platourile de filmare, unde regizează primul său lungmetraj, Il y a longtemps que je t’aime, cu Kristin Scott Thomas și Elsa Zylberstein. Un film 100% Claudel, pentru că scenariul îi aparține. Se consideră cititor înainte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Ionescu are aplombul și melancolia unui show man care exersează plânsul scurtă, donatoarea căreia i se ia singura bucurie vitală - sângele ei nu mai corespunde noilor norme (Coca Bloos e ca o fetiță lăsată fără păpușa iubităă - sunt consumatori de singurătate partajată. Fiecare personaj își găsește actorul care i se potrivește mănușă. Așa că luați primul tren spre Piatra-Neamț ca să vă-ntâlniți cu fericirea din gramele de nebunie adrenalinică ale unor oameni care staționează pe covorașele unor stări razna. Razna noastră cea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
o educație spartană." Impresii personale și amintiri apar în nuvela Handzeichnungen intitulată Schlimme Geschichte, unde micuța Hedi trebuie să meargă la culcare la ora trei după-amiaza pentru că nu și-a terminat pagina de scriere și trece prin toate angoasele în singurătatea în care este lăsată, văzând cum vine seara, cum se întinde întunericul și se luminează strada: "I se părea în fiecare seară că toate mobilele se pun în mișcare și vin asupra ei. Azi și mai mult i se făceau
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de un farmec straniu, puternic, pătrunsă de miresmele pădurilor și briza Carpaților, împrospătată de stropii cascadelor și râurilor. Din paginile acestea emană parfumuri și imagini, auzi freamătul sau vuietul șuvoaielor, foșnetul frunzelor, simți cum se întinde în pacea fortifiantă a singurătății și tăcerii umbra blândă a marilor arbori peste ierburile înalte și înflorite și peste tufele de urzici ascunse. E răcoare și liniște aici. frunze mici plutesc și se învârtesc pe cursul Peleșului; în pădure, o femeie înaltă, aureolată de pletele
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
se culcă cum apune soarele"*. Marea mai ales a sedus și a inspirat acest suflet visător care a cântat-o în numeroase poeme impregnate de marea poezie ce se naște din valuri, din puterea lor, din viața lor zbuciumată, din singurătatea și strălucirea lor. Cei umili se bucură de preferințele ei. Mai puțin a privit și studiat clasele bogate. Cu ce surâs plăcut vorbește despre țăranii care vor să se facă socialiști "ca să fie la înălțimea civilizației moderne" și care vin
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
mai frumos poem din culegerea Thau (Rouă), intitulat Kreuz und Krone (Cruce și coroană), ea arată că regii poartă coroana pe care o poartă și că își duc totodată crucea, cea de deasupra diademei, și că această cruce strălucește în singurătate și spațiu, departe de afecțiune și prietenii: Dar nu se iartă nimănui Ca să sărute-această cruce, Ci pururea ea sus plutește, Din depărtare doar străluce"*. Traducerea franceză a lui G. Bengescu redă ideea poemului, care amintește de Moise al lui
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
calcule, că el și-a văzut Ulysses editat prin subscripție publică... Nu vă mai rețin cu platitudini marketingale. Aș vrea să (vă) propun o selecție de nume, favoritele mele din lunga - prea lunga! - listă a celor care ne-au încântat singurătățile, ne-au albit nopțile și ne-au umplut abisul în care privim zilnic, și nu de pe crestele munților lui Caspar David Friedrich... N-am intenția vreunei valorizări. De altfel, după ani de intimitate cu muzica, n-aș putea să fac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
sale, Gabriel Garcia Marquez răspunde: „O imagine vizuală. La alți scriitori, cred, o carte se naște de la o idee, dintr-un concept. Eu plec de la o imagine“. Imaginea, sau „metafora cinematografică“, ce a stat la baza romanului Un veac de singurătate este aceea în care „un bătrân duce un copil să vadă gheața expusă ca o curiozitate de circ“. În literatura română există, în schimb, unele romane pe care am îndrăzni să le numim „de dictatură“, căci ele descriu Epoca de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
să i se spună cât de atrăgătoare și cât de tânără este ca să simtă că nu trăiește degeaba. Surescitarea Rodicăi Mandache, logoreea pusă la bătaie ca să-și taie abrupt copiii și soțul atunci când încearcă să o întrerupă dau personajului o singurătate ascunsă de aceleași și aceleași penibile constatări. Paula Niculiță a alternat râsul tembel al fetei care-și surprinde tatăl expediindu-și amanta la telefon cu indiferență. Laurențiu Bănescu a creat un fiu total sictirit, adus la disperare de o familie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
decât supravegheați. Perfect stăpân pe tehnici literare, autorul va acorda, poate, mai multă libertate ficțiunilor sale în viitor, în așteptatul roman al Basarabiei de ieri și de azi. Iulian Ciocan, Înainte să moară Brejnev, colecția „Ego Proză“, Editura Polirom, 2007 Singurătatea, ediția 2007 Bogdan Romaniuc Relatare despre moartea mea este o nouă „ediție a singurătății“, apărută sub semnătura lui Gabriel Chifu. Un eseu despre izolare și rătăcire, despre pierderea identității sub mii de măști, despre depersonalizare, despre exil, despre trecut. Romanul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
ficțiunilor sale în viitor, în așteptatul roman al Basarabiei de ieri și de azi. Iulian Ciocan, Înainte să moară Brejnev, colecția „Ego Proză“, Editura Polirom, 2007 Singurătatea, ediția 2007 Bogdan Romaniuc Relatare despre moartea mea este o nouă „ediție a singurătății“, apărută sub semnătura lui Gabriel Chifu. Un eseu despre izolare și rătăcire, despre pierderea identității sub mii de măști, despre depersonalizare, despre exil, despre trecut. Romanul (sau eseul) lui Gabriel Chifu spune povestea unei femei din Est care, prin fuga
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
duce o viață independentă, fără ca să dea prea multe explicații. Totul se schimbă atunci când în viața lui Anne apare anonimul domn N., cel care își „depozitează viața în cuvinte“ în mail-urile trimise de la Paris, oraș al exilului, Turnul Babel al singurătății și al rătăcirilor. De aici începe întreaga poveste. Anne pleacă în căutarea domnului N. la Paris. În Paris, căutarea eșuează, iar Anne este nevoită să se întoarcă în Canada. Într-un Eseu despre singurătate, semnat de Tiberiu Naumescu, Anne recunoaște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
oraș al exilului, Turnul Babel al singurătății și al rătăcirilor. De aici începe întreaga poveste. Anne pleacă în căutarea domnului N. la Paris. În Paris, căutarea eșuează, iar Anne este nevoită să se întoarcă în Canada. Într-un Eseu despre singurătate, semnat de Tiberiu Naumescu, Anne recunoaște unele pasaje din mail-urile primite de la domnul N. Hotărăște să se întoarcă în țară pentru a-l căuta pe autorul Eseului. Căutarea lui Tiberiu Naumescu este și o călătorie în viața sa trecută: copilăria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]