10,864 matches
-
cele două coloane mai îndepărtate se găsește poarta mare pentru intrarea căruțelor. Fața porții dinspre stradă este acoperită pe toată întinderea sa cu ornamente sculptate în lemn, la fel și piesele de legătura care alcătuiesc baza porumbarului. Plecând de la baza stâlpilor, aceste ornamente, vopsite de obicei în roșu, verde și albastru, reprezintă stilizat lujere, frunze de trifoi și de palmier, lalele, crini, ciorchini de struguri aranjate pe așa numitul "Pom al Vieții" "(Életfa)", iar în spațiile de sus apar soarele, semiluna
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
unul la fiecare capăt al șirului. Ordinea de rang a drapelelor este după cum urmează: Președintele poate anunța o perioadă de doliu național. În acea perioadă, drapelele se înalță în bernă, la jumătatea catargului. Dacă un drapel este arborat de un stâlp de lemn, și nu de un catarg, se atașează o panglică neagră în semn de doliu, sau în stânga drapelului se arborează și un alt drapel negru. Primele vexiloide utilizate în Polonia erau denumite "stanice" și se asemănau probabil "vexillumului" roman
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
studiile majore. Conceptele acoperite de textele clasice chineze prezintă o gamă largă de teme, inclusiv poezia, astrologia, astronomia, calendarul, constelațiile, printre altele. În plus, multe concepte chineze, cum ar fi cele de Yin și Yang sau Qi și „cei patru stâlpi ai destinului, în raport cu cerul și pământul” au fost teoretizate în aceste perioade dinastice. Unele dintre cele mai importante scrieri vechi sunt Yi-Jing și Shujing ( Textul clasic despre istorie) din cadrul celor Patru Cărți și a celor Cinci Texte Clasice. Dinastia Song
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
altar. Intrarea în biserică se face pe o ușă situată în peretele sudic al pridvorului. Pridvorul are o formă pătrată și era inițial deschis, având accesul spre est. El avea un parapet mediu de piatră, pe care se sprijineau patru-opt stâlpi fasonați. Ulterior, pridvorul a fost închis cu bârne de stejar, fiind practicate cu acest prilej două deschizături pentru ferestre în pereții de est și de vest ai pridvorului. Între pridvor și pronaos este un perete despărțitor pe unde se intra
Biserica de lemn din Adâncata () [Corola-website/Science/317011_a_318340]
-
special a cizmarilor și cojocarilor. Clădirea ocupă primul loc între construcțiile civile ale Brașovului din secolul al XVI-lea, având lungimea de 67,40 metri și fiind alcătuită din două pavilioane separate printr+o curte interioară, unite la extremitățile frontale. Stâlpii de piatră, amintind stilul Renașterii, arcadele de la parter și cele de la etaj, acoperișul abrupt acoperit cu țiglă roșie, coborât până sub limita superioară a zidurilor, dau construcției un aspect, deși compact, foarte masiv și bine întărit. Intrarea arcuită, păstrată în
Casa Negustorilor din Brașov () [Corola-website/Science/317015_a_318344]
-
unui mare arc este selecționat. Conduse de întreprinderea franceză de lucrări publice Bouygues, lucrările încep în 1983. Două mii de muncitori calificați au lucrat pe șantier (2 dintre ei au murit în urma unor accidente produse la realizarea structurii superioare). Cei doi „stâlpi” laterali au fost construiți în aproximativ un an de două echipe independente de muncitori. Johann Otto von Spreckelsen moare pe la 16 martie 1986, lucrările fiind conduse apoi de Paul Andreu care asigură finalizarea acestora. Inaugurarea se face în iulie-august 1989
Grande Arche () [Corola-website/Science/317066_a_318395]
-
America de Sud precolumbiană avem două regiuni distincte: În ambele regiuni, sculptura se realiza la început din piatră, ca apoi să se utilizeze pământ ars și metal (odată cu evoluția tehnologiei). În ceea ce privește America de Nord, materialul utilizat cu predilecție era lemnul din care se confecționau stâlpi pentru totem, măști, bărci. Câteva exemple: măștile zeului ploii de la Teotihuacán (datată acum circa două milenii), marile statui de războinici de la Tula (de acum un mileniu) și sculpturile monumentale ale aztecilor (de acum 500 de ani). Apariția culturii europene catolice
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
lemnul, motiv pentru care un număr mare de lucrări nu au supraviețuit timpului. Arta africană avea și un scop utilitar. Astfel, o figură putea reprezenta un strămoș si era destinată altarului, măștile erau folosite de șamani în dansurile lor specifice, stâlpii mai erau necesari și susținerii caselor, verandelor, iar scaunele, bogat sculptate, erau destinate căpeteniilor, șefilor de trib. Membrele și trăsăturile umane sunt distorsionate într-o manieră dramatică și expresivă. Îndelungata tradiție a măștilor afriane l-a inspirat pe Picasso care
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
colonialiștilor portughezi, care le-au comercializat. Vitalitatea și varietatea sculpturii africane este întrecută doar de cea din insulele din sudul Oceanului Pacific. Ca și în Africa, figura umană este reprezentată într-o multitudine de modalități spre a decora obiecte utile: scaune, stâlpi, porți, tronuri, capete de fronton. În multe cazuri, trupul omenesc, principala temă a acestei arte este prezentat distorsionat, viziunea artistică bucurându-se de o mare libertate. Picasso, marele geniu al secolului la XX-lea, s-a inspirat din acesta artă
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
talpă. Pronaosul are în partea vestică o formă poligonală cu trei laturi, cu o fereastră în ax (0.30x0.75 metri). El are deasupra sa o boltă semicilindrică. Peretele despărțitor dintre pronaos și naos este format dintr-un sistem de stâlpi masivi, profilați, ce sprijină un antablament trilobat cu triplu contur; golurile dintre stâlpi sunt marcate de câte o cruce cu brațele egale și cu contur remarcat, adâncit. Pe antablament se află pisania. Naosul are o formă dreptunghiulară, cu două ferestre
Biserica de lemn din Drăgușeni () [Corola-website/Science/317124_a_318453]
-
o fereastră în ax (0.30x0.75 metri). El are deasupra sa o boltă semicilindrică. Peretele despărțitor dintre pronaos și naos este format dintr-un sistem de stâlpi masivi, profilați, ce sprijină un antablament trilobat cu triplu contur; golurile dintre stâlpi sunt marcate de câte o cruce cu brațele egale și cu contur remarcat, adâncit. Pe antablament se află pisania. Naosul are o formă dreptunghiulară, cu două ferestre mai mari (0.5x1.25 metri). Deasupra naosului se află o calotă sferică
Biserica de lemn din Drăgușeni () [Corola-website/Science/317124_a_318453]
-
neoliticului (al treilea mileniu î.Hr.) în zonele de coastă ale Europei, mai ales zona vestică a continentului. Se caracterizează prin marile ansambluri megalitice (menhire, dolmene, cromlech-uri). Primele construcții ale oamenilor preistorici au fost corturile din piei de animale susținute de stâlpi de lemn. În zonele în care lemnul era o raritate, pentru susținerea construcției erau folosite oase de mamut (până în anii 10 000 î.Hr.) În jurul anului 6000 î.Hr. însă, oamenii au început să folosească cărămizi de mâl uscat și lemn pentru
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
ornamente întrebuințând coloranți din plante. Podelele erau goale ori acoperite cu paie sau piei de animale. Mobila era compusă din mese și paturi, făcute din cărămizi de mâl. Pentru a se feri de intemperii, primii oameni își făceau acoperișuri din stâlpi de lemn acoperiți cu crengi și frunze, cu paie sau cu straturi groase de pământ prins între rădăcini de ierburi. În zonele cu climă caldă se făceau acoperișuri plate, pentru ca razele soarelui să se reflecte și în clădiri să fie
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
primii agricultori europeni își construiau case cu pereți din plasă împletită din rămurele și acoperite cu lut, ca să nu pătrundă vântul, ploaia sau ninsoarea. Adesea, ei decorau pereții cu pigmenți extrași din plante. Prin 2000 î.Hr., chinezii înălțau case cu stâlpi de lemn și acoperișuri împletite din paie. Clădirile din antichitate serveau ca locuințe, ca adăposturi pentru animalele domestice, pentru depozitare, unele aveau destinații religioase, iar altele serveau drept morminte. Spre deosebire de construcțiile din mâl și lemn, construcțiile din piatră s-au
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
populațiile agricole stabilite au ridicat monumente importante. Templele monolitice descoperite la Gobekli Tepe datează din anii 9000 î.Hr. și nu au putut fi construite decât de vânători-culegători, deoarece în aceea perioadă agricultura încă nu se dezvoltase. Structura sanctuarului alcătuită din stâlpii de calcar în formă literei "T" este gravată cu desene zoomorfice și are o înălțime de până la 7 metri și o greutate de 50 de tone. Acesta este primul sit din lume care demonstrează iscusința vânătorilor-culegători în construirea unor structuri
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
î.Hr. se introduce și cărămida smălțuită. Bogat decorate, aveau intrări, scări și turnuri monumentale. Ca ornament, se utilizau forme în relief, cărămida smălțuită și policromă. O altă inovație o constituie introducerea arcurilor și a bolților care înlocuiește clasica "structură trilitică" (stâlp și grindă). Civilizația mesopotamiană a creat ziguratul, templu cu mai multe nivele, având la partea superioară un sanctuar. Cel mai cunoscut zigurat este celebrul Turn Babel. Palatele suveranilor Sargon al II-lea, Assurbanipal și Nabucodonosor, precum și orașele Ur, Assur, Ninive
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
la fațade. În comparație cu vechile civilizații, romanii au creat principii constructive noi, exploatând mai bine calitățile materialelor și introducând materiale noi ca cimentul. Structura clădirilor romane se baza pe bolțile și zidurile de piatră și beton, și nu pe sisteme cu stâlpi și grinzi ca la arhitectura greacă. Bolta și cupolele le-au permis romanilor să zidească spații mai mari, fără a folosi stâlpii de susținere intermediari. Romanii au inițiat utilizarea amestecului de beton în construcții, fabricat din var, moloz, apă și
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Structura clădirilor romane se baza pe bolțile și zidurile de piatră și beton, și nu pe sisteme cu stâlpi și grinzi ca la arhitectura greacă. Bolta și cupolele le-au permis romanilor să zidească spații mai mari, fără a folosi stâlpii de susținere intermediari. Romanii au inițiat utilizarea amestecului de beton în construcții, fabricat din var, moloz, apă și cenușă vulcanică, acoperind suprafețe mari. Acesta a permis dezvoltarea construcțiilor la o scară nemaiîntâlnită până atunci realizându-se clădiri monumentale ca: Panteonul
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
lungul coloanelor, grinzilor și contraforturilor exterioare. Arhitectura din această perioadă era în continuare centrată pe stilul ecleziastic, noul sistem fiind determinat de tendința de a proiecta catedrale impunătoare, cu ziduri și bolți foarte înalt avântate la cer. Sistemul redus de stâlpi, contraforturi și arce permitea umplerea spațiilor dintre stâlpi și ferestre, lucru imposibil de realizat în cazul bisericilor construite în vechiul stil romanic. Arhitecții romani au decorat ocazional marginile bolților în cruce cu nervuri. Arhitecții gotici au transformat nervurile în elemente
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
această perioadă era în continuare centrată pe stilul ecleziastic, noul sistem fiind determinat de tendința de a proiecta catedrale impunătoare, cu ziduri și bolți foarte înalt avântate la cer. Sistemul redus de stâlpi, contraforturi și arce permitea umplerea spațiilor dintre stâlpi și ferestre, lucru imposibil de realizat în cazul bisericilor construite în vechiul stil romanic. Arhitecții romani au decorat ocazional marginile bolților în cruce cu nervuri. Arhitecții gotici au transformat nervurile în elemente structurale principale ale acoperișului, cărora le-a dat
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Ridicarea unor ziduri masive care să amortizeze presiunea laterală contravenea tendinței gotice de a proiecta clădiri înalte, ușoare și aerisite. Arhitecții gotici au propus o serie de strategii care să faciliteze amortizarea presiunii. Una din aceste inovații consta în suplimentarea stâlpilor structurali cu colonete, coloane mici și subțiri care urcau pană la grinzi, susținând presiunea bolții. Fortificarea exterioară a pereților cu ajutorul stâlpilor, la care se adăugau arcele brutante, curbate peste stâlpi, și distanțele mari dintre stâlpi, constituiau elemente menite să preia
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
gotici au propus o serie de strategii care să faciliteze amortizarea presiunii. Una din aceste inovații consta în suplimentarea stâlpilor structurali cu colonete, coloane mici și subțiri care urcau pană la grinzi, susținând presiunea bolții. Fortificarea exterioară a pereților cu ajutorul stâlpilor, la care se adăugau arcele brutante, curbate peste stâlpi, și distanțele mari dintre stâlpi, constituiau elemente menite să preia presiunea laterală. Toate aceste caracteristici diminuau presiunea masei structurale în interior, permițând pătrunderea luminii prin pereții găuriți. Instabilitatea politică în Europa
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
faciliteze amortizarea presiunii. Una din aceste inovații consta în suplimentarea stâlpilor structurali cu colonete, coloane mici și subțiri care urcau pană la grinzi, susținând presiunea bolții. Fortificarea exterioară a pereților cu ajutorul stâlpilor, la care se adăugau arcele brutante, curbate peste stâlpi, și distanțele mari dintre stâlpi, constituiau elemente menite să preia presiunea laterală. Toate aceste caracteristici diminuau presiunea masei structurale în interior, permițând pătrunderea luminii prin pereții găuriți. Instabilitatea politică în Europa Evului Mediu a determinat construirea unui număr mare de
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
aceste inovații consta în suplimentarea stâlpilor structurali cu colonete, coloane mici și subțiri care urcau pană la grinzi, susținând presiunea bolții. Fortificarea exterioară a pereților cu ajutorul stâlpilor, la care se adăugau arcele brutante, curbate peste stâlpi, și distanțele mari dintre stâlpi, constituiau elemente menite să preia presiunea laterală. Toate aceste caracteristici diminuau presiunea masei structurale în interior, permițând pătrunderea luminii prin pereții găuriți. Instabilitatea politică în Europa Evului Mediu a determinat construirea unui număr mare de castele și fortificații, care serveau
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
grație politicii franceze, adoptată cu înflăcărare în Anglia postnormandă. Europa germanică din est însă a opus rezistență, din cauza apartenenței la arhitectura romanică a imperiului franc. Italia a resimțit și ea impactul stilului gotic, însă a adoptat doar câteva elemente, evitând stâlpul exterior și păstrând tradițiile arhitecturii romanice. Perioada gotică din Italia este cunoscută și ca Protorenaștere. Aplicarea pe scară largă a arcelor ogivale, precum și arcului butant a făcut ca zidurile portante să fie înlocuite printr-un schelet de rezistență. Prin folosirea
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]