10,656 matches
-
proaspătă va fi deosebit de importantă.” Lui McCormick îi displăceau din ce în ce mai mult favorurile acordate de FitzRoy lui Darwin în ce privește colectarea de specimene. La jumătatea drumului spre Brazilia, FitzRoy a debarcat cu un mic grup, în care se afla și Darwin, pe stâncile Sf. Pavel, găsind păsările marine de acolo atât de blânde încât puteau ușor să fie ucise, în vreme ce un McCormick exasperat a fost lăsat să facă ture în jurul insulelor într-o a doua barcă. Darwin era în poziția specială de oaspete
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
În timp ce "Beagle" era ancorat la Bahía Blanca, Darwin și FitzRoy au plecat într-o „foarte plăcută croazieră în jurul golfului” în ziua de 22 septembrie 1832, și la circa 18 km de vas au ancorat o vreme la Punta Alta. Pe stâncile litorale din acel loc Darwin a găsit roci conglomerate cu numeroase scoici și dinți fosilizați, precum și oase de mamifere gigantice dispărute, în straturile de sub un strat de pământ cu scoici și fosile de tatu, care l-au dus cu gândul
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
vechi decât scoicile. A avut mult succes în căutarea de oase, iar la 1 septembrie a găsit un schelet aproape întreg cu oasele încă poziționate la locul lor. A plecat din nou și, la 1 octombrie, în timp ce făcea căutări pe stâncile de pe malul râului Carcarañá, a găsit ”un dinte enorm de ros” după care, într-o stâncă de pe râul Paraná, a văzut „două grupuri mari de oase imense” care erau prea moi pentru a fi colectate, dar a putut să identifice
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
găsit un schelet aproape întreg cu oasele încă poziționate la locul lor. A plecat din nou și, la 1 octombrie, în timp ce făcea căutări pe stâncile de pe malul râului Carcarañá, a găsit ”un dinte enorm de ros” după care, într-o stâncă de pe râul Paraná, a văzut „două grupuri mari de oase imense” care erau prea moi pentru a fi colectate, dar a putut să identifice un fragment de dinte ca aparținând unui mastodont. Boala l-a întârziat la Santa Fe, și
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
care erau prea moi pentru a fi colectate, dar a putut să identifice un fragment de dinte ca aparținând unui mastodont. Boala l-a întârziat la Santa Fe, și după ce a văzut carcasa fosilizată a unui tatu uriaș încastrată în stâncă, a rămas uimit când a găsit un dinte de cal în același strat de stâncă, de vreme ce caii fuseseră introduși pe continentul american doar după migrația europenilor. Ei au luat o barcă cu care au călătorit pe râul Paraná la Buenos Aires
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
de dinte ca aparținând unui mastodont. Boala l-a întârziat la Santa Fe, și după ce a văzut carcasa fosilizată a unui tatu uriaș încastrată în stâncă, a rămas uimit când a găsit un dinte de cal în același strat de stâncă, de vreme ce caii fuseseră introduși pe continentul american doar după migrația europenilor. Ei au luat o barcă cu care au călătorit pe râul Paraná la Buenos Aires dar a fost prins într-o revoluție, întrucât rebelii aliați cu Rosas au asediat orașul
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
care l-au mâncat înainte ca Darwin să-și dea seama că este mult căutatul nandu pitic, și a păstrat oasele. La 9 ianuarie 1834, la 180 km spre sud, au ajuns la Puerto San Julián și, în timp ce explorau geologia stâncilor locale din preajma portului, Darwin a găsit vertebre și piciorul din spate al unui „animal mare, cred eu, un mastodont”. La 26 ianuarie, ei au intrat în strâmtoarea Magellan și la golful Sf. Gheorghe s-au întâlnit cu niște „uriași” patagonezi
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
pădure de copaci pietrificați și fosilizați, cristalizați într-un abrupt de gresie, din care a dedus că acel loc se afla pe plaja Pacificului când pământul s-a scufundat, îngropându-se în nisip care a fost comprimat și transformat în stâncă, după care s-a înălțat treptat împreună cu continentul, ajungând la 2.100 m altitudine în munți. La întoarcerea la Valparaiso cu specimene ce ocupau jumătate de încărcătură de catâr, i-a scris tatălui său că descoperirile sale, dacă vor fi
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
devină un om leneș: dar caracterul său va fi acum reparat, & dacă Domnul îi va cruța viața, va avea un nume mare în rândul naturaliștilor Europei.” Darwin și-a amintit apoi că s-a „cățărat pe munți... și a făcut stâncile vulcanice să răsune sub ciocanul meu de geolog!.” A fost de acord cu vorba atribuită băștinașilor din Sf. Elena că „știm că trăim pe o stâncă, dar sărmanii din Ascension trăiesc pe un tăciune”, și a remarcat grija pentru a
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
Darwin și-a amintit apoi că s-a „cățărat pe munți... și a făcut stâncile vulcanice să răsune sub ciocanul meu de geolog!.” A fost de acord cu vorba atribuită băștinașilor din Sf. Elena că „știm că trăim pe o stâncă, dar sărmanii din Ascension trăiesc pe un tăciune”, și a remarcat grija pentru a susține „case, grădini și câmpuri aflate lângă vârful muntelui central”. (în anii 1840, Darwin a lucrat cu Joseph Dalton Hooker, care a propus în 1847 ca
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
membrelor posterioare în interiorul armurii strânse, a fost identificată ca un "Glyptodont" puțin mai mic, denumit "Hoplophorus" de Lund în același an. Craniul uriaș găsit lângă Mercedes a fost botezat de Owen "Toxodon", acesta arătând și că „dinții rozători uriași” de pe stâncile de pe malurile râului Carcarañá erau molari ai acestei specii. În descoperirile de lângă Mercedes se aflau și un fragment mare de armură de "Glyptodont" și un cap pe care Owen l-a identificat inițial ca "Glossotherium", dar a hotărât ulterior că
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
ul, de asemenea cunoscut ca plan înclinat sau cale ferată pe stâncă, este o cale ferată prin cablu, în care un cablu atașat la o pereche de tramvaie, le mută de sus în jos pe o pantă abruptă,iar vehiculele ascendente și descendente se contrabalansează reciproc. Poate fi format și din unul
Funicular () [Corola-website/Science/324830_a_326159]
-
astăzi un turn-clopotniță, iar parohia a amenajat o curte și un cimitir. Hramul său este "Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul" Unele dintre peșterile cu rol domestic sunt avariate parțial din cauza seismelor care au provocat prăbușiri de bolovani. Sus pe creasta stâncii în care este săpată biserica este cioplit în piatră un jilț, așezat pe o platformă rectangulară. Atât în jurul bisericii cât și în jurul jilțului sunt săpate cruci cu vârste diverse, precum și multiple inscripții. Deși pisania din 1903 dă - în baza tradiției
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
și primul episcop al Buzăului. Prima atestare documentară certă provine însă din 1587, deși există date care coboară - indirect, atestarea în anii 1523-1524. Pe fondul Războiul Ruso-Austro-Turc din 1735-1739 mănăstirea a încetat să funcționeze. Are Este situată la baza unei stânci piramidale aflate la aproximativ 3 km nord-vest de satul Nucu, pe versantul sudic al unei ramificații a "Culmii Spătarului". Are hramul "Sfântul Ioan Bogoslov" și reprezintă cea mai impozantă și mai bine conservată dintre sihăstrii. Prezența deasupra ușii de la intrare
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
locuință pînă în prima jumătate a secolului XIX. Are Are hramul Schimbarea la față și este situat în satul Nucu, la aproximativ 2 km nord de acesta, pe "Culmea Spătarului". Mai există doar biserica - o singură sală săpată într-o stâncă izolată prăbușită de pe culme. Atestarea documentară (12 ianuarie 1679) plasează înființarea sa în prima jumătate a secolului XVI, iar dezafectarea sa s-a petrecut în 1864. În acest interval a funcționat ca schit atât de călugări (pînă în 1791 și
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
fugiți din calea zaverei. Este situat lângă satul Nucu, pe versantul sudic al unei ramificații din "Culmea Spătarului" la 250 m sub "Fundătura" și la 150 m de "Dionisie Torcătorul". Schitul a fost într-un adăpost generat de prăbușirea unei stânci lângă peretele abrupt al extremității estice a culmii. Podeaua este din pământ. Din întreg ansamblul s-a păstrat doar o peșteră naturală ("Fundul Peșterii" ) modificată de om. Dovezile arheologice indică mai multe perioade de locuire, epoca bronzului - cultura Monteoru, Hallstadul
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
s-au exportat în Franța până în anul 1939. Conform etichetei aplicate pe sticle - scrisă în limbile română și franceză - apa se numea "Izvorul întineririi" Monument al naturii, "Sfinxul" de pe Breazău (cunoscut și sub denumirea de Sfinxul de la Buștea) este o stâncă de aproximativ 5-6 m înălțime cu aspectul unui cap uman vizibilă de la câțiva kilometri depărtare. Este situat pe culmea Breazău aflată pe stânga văii Slănicului, culme care atinge înălțimea maximă în vârful Breazău (1239 m). Se ajunge folosind drumul de pe
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
de urme de valuri de acum 16 milioane de ani. Legenda spune că ar fi roșii de la sângele unor fete ce s-au aruncat în hau pentru a nu fi luate roabe de către turci. În realitate sunt povârnișuri spectaculoase din stânci roșcate dure formate din menilit, de culoare roșiatica datorată oxizilor de fier. Sunt asociate cu pădure de mesteacăn, pin și paltin . Este construită din bârne de stejar și este acoperită cu trestie. Crucile din piatră au litere chirilice. Are o
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
scoarței terestre formând flăcări ce ard, aprinse fiind de razele solare (sau de către oameni dacă flacăra se stinge). Se află pe versantul vestic a culmii Breazău, aflat pe stânga văii Slănicului la NNE de satul Terca (Comună Lopătari) Este o stâncă aflată pe versantul estic al Culmii Războiului (Masivul Ivănețu), în arealul limitrof satului Ploștina din comuna Lopătari, pe dreapta Slănicului. Plaiul și Culmea Războiului - aflate în prelungirea vârfului Ivănețu spre nord-est, oferă frumoase puncte de belvedere asupra masivelor Penteleu și
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
izvoare sulfuroase. Spre satul Nucu, pe drumeagul de căruță ce însoțește în aval Gârla Nucului, se întâlnesc izvorașe minerale ("ciuciure" în limbajul localnicilor), de o mare varietate coloristica, olfactiva și gustativa. În Poiana Cozanei, poteca ce urmărește peretele sud-estic al stâncii, întâlnește câteva izvoare sulfuroase. Brăești: Sulfuroase și feruginoase Este format din vestigii rupestre medievale, aflate mai ales în împrejurimile comunelor Bozioru, Colți, Cozieni și Brăești, în zona Aluniș - Nucu - Fișici - Rugionasa. Amenajările au servit atât că spații de locuit cât
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
semne": Este un bolovan situat pe culmea "Arsenia" limitrof schitului "Piatră Îngăurită" , pe care se conturează multiple impresiuni ce seamănă cu variate urme de animale. Poiana Cozanei se află mai sus de satul Nucu, pe firul apei, după îngrămădirea de stânci ce par să închidă valea. Este împresurata de ziduri de stâncă. În imediata vecinătate domină abruptul vârfului Colcovan (Piatră fetelor) numit și Piatră Șoimului - deoarece ascunde într-o firida neaccesibila locul de cuibărire al șoimilor. Pereți verticali (numiți și "ziduri
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Îngăurită" , pe care se conturează multiple impresiuni ce seamănă cu variate urme de animale. Poiana Cozanei se află mai sus de satul Nucu, pe firul apei, după îngrămădirea de stânci ce par să închidă valea. Este împresurata de ziduri de stâncă. În imediata vecinătate domină abruptul vârfului Colcovan (Piatră fetelor) numit și Piatră Șoimului - deoarece ascunde într-o firida neaccesibila locul de cuibărire al șoimilor. Pereți verticali (numiți și "ziduri ciclopice"), limitrofi poienii și care sunt formați pe alternante de strate
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
relicve rupestre. În abruptul perete al Coltului Pietrei se găsesc Pe malul opus în dreptul școlii, pe micul tanc al Culmii Ghiocei se găsesc două firide supraetajate - “La Policiori”. Atestarea documentara atribuie ctitorirea ciobanilor - Simion și Vlad - în inima unei imense stânci compacte din culmea Martiriei, o ramificație a muntelui Crucea Spătarului. Tehnică cioplirii, un însemn solar și altarul de jertfă, denotă prezenta aici ântai a unui sanctuar geto-dacic, si apoi a unui lăcaș de propovăduire ortodoxă. Mic Muzeu local al Chihlimbarului
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
apoi a unui lăcaș de propovăduire ortodoxă. Mic Muzeu local al Chihlimbarului, dar și o expoziție cu vânzare de bijuterii confecționate din chihlimbarul exploatat altădată în zonă. Sunt o serie de obiective: Valea Râmnicului superior (Depresiunea „Între Râmnice”): Valea Bascei: Stâncă Buduloaiei (Persescu) , Piatra Corbului, Cheile Tigvei, Cascadă Tigvei, Stâlpii Tainiței, Lacul Negru Valea Buzăului: Lacul de acumulare de la Siriu, Cascadă Pruncea (Casoca), Mănăstirea Cârnu, Herghelia Cislău, Pădurea Crivineni, Puntea suspendată Pătârlagele-Zaharești, Biserica de lemn "Sf. Dumitru" din satul Muscel - Orașul
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
urechi de șoarece ("Myotis blythii"), liliac urechiat ("Plecotus auritus"); Păsări cu specii de: cocoș de munte ("Tetrao urogallus"), pietrarul cu creastă albă ("Oenanthe leucopyga"), gaia roșie ("Milvus milvus"), acvila țipătoare mică ("Aquila pomarina"), presură de munte ("Emberiza cia"), fluturașul de stâncă ("Tichodroma muraria"), pupăză ("Upupa epops"); În vecinătatea rezervației naturale se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Biserica de lemn cu hramul „Sfântul Pantelimon” din Băile Olănești a fost adusă aici în anul 1907 din satul Albac
Muntele Stogu () [Corola-website/Science/326260_a_327589]