12,817 matches
-
trebuie să mă duc la toaletă", zice ea. Stupoare la cuplul sadomasochist. Doctorul Sinus, care stă în fundul camerei, înapoia unui soi de pupitru, asistase, se pare, la acest bizar ritual. Intervine pe un ton sever: "Trebuie să înveți să-ți stăpânești trupul. Și asta face parte din inițiere." Da, dar trebuie... e urgent... Vă rog, unde e toaleta? Un amestec de silă și dispreț se așterne pe fețele "inițiatorilor". I se arată în cele din urmă o ușă. Se precipită, clătinându
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
prea atent. Geamurile îmi trimit razele apusului în cameră. E o senzație destul de ciudată, ca și cum soarele ar răsări a doua oară chiar în clipa când se pregătește să dispară." Peste zi, casa pare goală, spune doamna Segal, încercând să-și stăpânească îngrijorarea, dar într-o noapte am văzut cum o umbră albă alunecă prin camerele neluminate. Altă dată am văzut-o rătăcind prin grădină, parcă ar fi căutat pe cineva sau ceva... El surâde: "O fi închiriat cineva casa?" În vremurile
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pas energic, pe care zăpada înghețată a potecii îl făcea să răsune foarte înalt. Îi răspunse la salut printr-o mișcare din cap demnă și rezervată, aruncându-i totodată o privire galbenă, asemănătoare cu a vulpii. În salon, era lumină. Stăpânindu-și neliniștea, împinse ușa. Nastia aștepta mereu ca el să deschidă, primul, gura, ca și cum ar fi avut nevoie, de fiecare dată, de o confirmare. De data aceasta, făcu o excepție: "Puștiul de care ți-am vorbit, îți aduci aminte? Cel
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
trunchiul aplecat în față, Gabriela fixa piciorul încălțat în piele suplă ca o mănușă, îndreptat spre o vază pusă de-a dreptul pe podea. Se ridicau din ea bulgării unui buchet de crizanteme: așa se explica mireasma puțin funebră care stăpânea încăperea. Samovarul scoase o trâmbă de aburi care se destrămă în raza de soare, ridicând între ele o perdea mișcătoare. Doamna Dunin se ridică să servească ceaiul. Ea își rostea numele Dounine, în forma originară ca pe malurile Senei, dar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
măruntă decât în amintirea lui și cam rotunjoară. Pe cap cu o beretă albastră ca și ochii ei. Vrednică de un mare colorist. Îl vede și ea și, în amintirea întâlnirii lor agitate din dimineața aceea, se strânge în sine, stăpânindu-și un râs mic. Se apropie: "Era gata să mă trimiți pe lumea cealaltă, asta te amuză?" "Ba nu, vă asigur." Versatil, albastrul de toporaș virează spre un violet adânc la sugestia buchețelului din mâna lui. Stângaci, îi întinde florile
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Te plictisesc, poate?" Îl privește cu ochii ei care albăstresc totul în jur și surâde. Ce gândește de fapt? Dar el nu se mai poate opri. "Știi, Maria-Tereza, la începuturile creștinismului, entuziasmul religios stârnea tot soiul de fenomene de exaltare. Stăpâniți de Sfântul Duh, unii rosteau, de exemplu, într-o stare de extaz, vorbe care dobândeau valoare de profeții sau de revelații. Alții aveau darul de a vorbi în limbi, fenomen cunoscut sub numele de glosolalie. Rosteau semiconștienți sau chiar complet
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Mă gândeam de mult timp să scriu despre mama, dar vroiam să ajung la capitolul „Memorii” și la liniștea sufletească, pentru a-mi controla sentimentele, deoarece de fiecare dată nu-mi pot stăpâni lacrimile. Există ideea că cineva trebuie să fie erou pentru a fi evocat. Cred că în Basarabia, pentru cât au suferit românii, sunt puțini care nu pot fi evocați ca eroi. Mama mea, Agafia Bordeniuc, a urmat Școala în satul
DORUL DE MAMĂ. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vitalia Vangheli-Pavlicenco () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1706]
-
drumurilor care se despart, iar timpul al durerii, al lacrimilor, al sfâșierii. Realitatea, artificial consimțită atât de mamă cât și de fiu, este a unor promise viitoare întâlniri, în timp ce frica de un cu totul alt scenariu care va împiedica revederea, stăpânește ambele suflete. Este ultima imagine pe care Paisie Velicikovski avea să o poarte tot restul vieții despre mama sa în suflet, și pe care o evocă și în Autobiografia sa: o femeie plecând spre casă plângând. Este un episod în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
extrem de periculoasă pentru siguranța tânărului de șaptesprezece ani, dacă ne gândim că încercările pe care le face de a se instala definitiv într-o mănăstire au loc în special, în schiturile de pe malul drept al Niprului, adică pe teritoriul ucrainean stăpânit de poloni, unde catolicismul polon, prin intermediul unui curios artifact administrativ numit Biserica Uniată, face ravagii, închizând lăcașele de cult ortodoxe unul după altul, și trecând la nevoie preoții pravoslavnicei credințe prin fierul sabiei. Pornind de la principiile teoretice ale lui Iurii
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
jurămînt de fidelitate și de supunere. La conducerea fiecărui Land se află un Staathalter, un fel de guvernator atotputernic care depinde doar de Führer și a fost ales dintre naziștii cei mai loiali. De la marea epurare din iunie 1934, el stăpînește perfect Partidul Național-Socialist. "Partidul unic" este condus de Rudolf Hess, succesorul desemnat al stăpînului celui de al III-lea Reich. El își dublează numărul membrilor și controlează administrația locală dar rămîne un partid minoritar în care nu este necesar să
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
cu supraputerile protectoare, care are însă drept consecință o rezistență tot mai mare a forțelor centrifuge. Pînă la primele semne ale "dezghețului" polonez, adică în deceniul care a urmat "Primăverii de la Praga", conducătorii Kremlinului au lăsat impresia că pot să stăpînească situația mizînd pe dorința birocrațiilor naționale de a-și menține dominația în fața voinței de liberalizare și de independență a popoarelor. Acest efort dea lua din nou în mînă conducerea "comunității socialiste" s-a sprijinit pe două instrumente politico-juridice, reamintite permanent
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
imaginație, morală. Unii au afirmat că romanul Adela al lui Ibrăileanu ar fi ușor desuet prin romantismul său, alții că este elegiac și nostalgic atât cât trebuia să rezulte din partea unui scriitor de "fin de siècle". Emil Codrescu este mereu stăpânit de incertitudini, filozofează, dar e un iremediabil sentimental. Frumoasa Adela cântă la clavecin valsuri de Chopin, după care urmează molcomele și îngânduratele conversații în cerdacul de sub cerul senin al nopții. Adela este văzută de Emil mai degrabă ca o proiecție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
prin reconstituirea lor să definească statutul scriitorului în raport cu genul literar și cu profilul epocii în care se desfășoară personajele și evenimentele la care participă. Interpretările criticului abordează textul literar din multiple perspective, aplicând metodologia potrivită din arsenalul pe care îl stăpânește, în ideea ca asistentul la lansarea produsului editorial să iasă din timpul său și să intre în cel "străin, imaginar, ale cărui ritmuri variază la infinit, căci fiecare povestire își are propriul ei timp, specific și exclusiv". Dar metodele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
un călduros apel la panteism vom vedea altfel raportul dintre aprehensiune și comprehensiune. Dumnezeul naturii și natura lui Dumnezeu reprezintă o eternă combinație din care cugetarea omului se tot înfruptă. Ce nu-i de înțeles aici? Sau, dacă suntem deplin stăpâni pe metoda lui Cuvier, cu ușurință reconstituim absentul din vagi urme ale trecutului. Asta-i bună, să ne lăsăm pradă trecutului! Nu, hotărât lucru, rămânem în flama critică a conotațiilor despre prezent. Aici, poncifele mișună și printre ele ne strecurăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pădurea fabuloasă și în seninul cerului, atunci perceperea lui devine fundamentală pentru viață și contemplare, atunci se va intra cu adevărat în existență, armonie și înțelepciune. Omul într-o înlănțuire ideală cu natura și divinitatea, omul care trebuie să-și stăpânească pulsiunile și să conviețuiască în deplină cunoaștere și prețuire pentru tot ceea ce înseamnă frumosul și farmecul din jurul lui. 40 Mă uit lung prin sticla geamului la albul ireal de afară, iarna e bogată în zăpadă, cristalele de chiciură de pe ramurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
rău, corecția depinzând de oameni, viitorul va reprezenta rezultatul înțelepciunii lor. Cea mai frumoasă imagine a speciei umane va fi dată de renașterea unei societăți superioare celei actuale. Toată filozofia viitorului mizează pe faptul că umanitatea va reuși să-și stăpânească mai bine destinul decât a făcut-o până acum. Reechilibrarea culturală și socială a Terrei stă totuși la îndemâna elitelor. 58 Cine-i mai acordă atenție omului de lângă noi? Trecem nepăsători pe lângă el, poate că nici nu-i bine să intrăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
refugiu. Tata ne-a povestit că, atunci când au venit rușii, mama era nevoită să se ascundă cu noi în podul casei, pentru că aceștia întrebau unde este “haziaica”. În februarie 1944, spre deosebire de cei plecați în ultimile zile, la voia întâmplării și stăpâniți de panică, noi plecam “oficial”, organizat, cu carnet de evacuare și bilet de trimitere spre viitorul domiciliu, întrun vagon de marfă închis denumit ironic de părinții mei “bou vagon”. Drumul a fost lung, greu și obositor, plin de lipsuri și
FRÂNTURI DIN VIAŢA ZBUCIUMATĂ A UNEI FAMILII DE REFUGIAŢI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Brânduşa Irina Filimon () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1683]
-
Paleosimbolurile nu pot fi obiectul cercetării sau controlului conștientului; ele sînt adesea reprimate, închise procesului de reflecție și pot determina apariția unui comportament care conduce la viciu. De aceea, Freud considera că înțelegerea unor asemenea scene este necesară pentru a stăpîni imaginile scenice, ceea ce, la rîndul său poate ajuta la înțelegerea semnificației lor și a modului în care acestea influențează comportamentul. Scenele paleosimbolice pot influența în mod profund percepția asupra membrilor altei rase sau clase sau a sexului opus și pot
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
atît de monstruos precum nazismul a fost în fond hrănit de fanteziile colective de felul celor utopice, prezentate atît sub formă "socialistă", cît și naționalistă. Sugestia noastră cu privire la puterea exercitată de creațiile culturii populare implică faptul că ele nu pot stăpîni anxietățile referitoare la ordinea socială dacă nu le-au reînsuflețit mai întîi și nu le-au dat o formă rudimentară de exprimare; vom arăta că teama și speranța sînt cele două fațete ale aceleiași conștiințe colective, așa încît creațiile culturii
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
canalele de la meciul de fotbal la "Domnul Rogers", spre bucuria și consternarea alternativă a microbiștilor și a puștilor. Aceste scene prezintă imagini ale tehnologiei scăpate de sub control, imagini ce vor apărea pe tot parcursul filmului. Tehnologia ce nu poate fi stăpînită reprezintă o metaforă a temerilor că omul e pe cale de a pierde controlul și dominația asupra mediului ambiant. Aflăm aici formulată teama că televiziunea pune stăpînire pe timpul liber și pe mintea adolescenților deceniului opt; Poltergeist dă glas acestei temeri într-
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
inexorabil de transformare a culturii în obiect de consum. Segmentarea pieței în cadrul numeroaselor campanii publicitate reproduce și intensifică fragmentarea de care vorbeam și destabilizează identitatea pe care noile produse și identificări încearcă să o restabilească. Așadar, capitalul este cel care stăpînește așa-zisa fragmentare postmodernă, și cel care imprimă identitate, schimbare și mobilitate. Postmodernitatea nu este marcată de o ruptură cu economia politică și cu capitalul, așa cum încearcă Baudrillard și alții să ne facă să credem (1976), ci se poate mai
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
discrepanță dispare acum într-o manieră cu totul neașteptată. Cultura tehnică a fost scăpată de sub control. Progresul științelor are un caracter atît de radical și de tulburător în același timp, de revoluționar și de îngrijorător încît nu mai poate fi stăpînit. Științele preiau acum cultura în sensul larg, o invadează, sînt ubicue. Structura de putere tradițională, instituțiile tradiționale au pierdut controlul în acest ritm al schimbării." (Sterling, 1986: XII) Literatura cyberpunk oferă un răspuns la această stare de lucruri, o încercare
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
această profeție poate fi interpretată și în acest mod: sfîrșitul lumii înseamnă sfîrșitul modernității, eră în care omul era încă stăpîn sau avea impresia că este stăpîn. De aici încolo, computerele și programele inteligenței artificiale vor fi cele care vor stăpîni, așa cum arată Baudrillard, iar domnia acestora semnifică apropiatul sfîrșit al omenirii ca specie. Atît Baudrillard, cît și Gibson împărtășesc o perspectivă postmodernistă ce reprezintă o răsturnare a ideii moderne conform căreia tehnologia este percepută ca o prelungire a făpturii umane
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
puterile logicii, vin de-mi strâng mâna. Dar un nou trimis din partea lui Fuat-efendi sosește spre a mă reclama iarăși: stăruii în hotărârea mea. În timpul acesta, zgomotul unei canonade îndepărtate se aude; fiecare se întreabă ce se petrece, fiecare își stăpânește răsuflarea spre a auzi mai bine și a ghici de unde pleacă loviturile. În sfârșit, lumea se oprește la părerea că o luptă se dă între trupele turce și pompierii români. și acesta era adevărul. [...] Din fericire, înțelepciunea comandantului otoman nu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
sunt ale lui. Stătescu nu era un tribun, iar statuia îi dă avântul tribunului. În Parlament, atât de pe banca ministerială cât și de pe banca deputaților ori a senatorilor, vorbea în mijlocul liniștei pe care o impunea. Era rece, tăios și își stăpânea patima care, totuși, se simțea că clocotește în el. Apostrofele lui biciuitoare pentru adversari stârneau, deodată, furtuni vijelioase. În ultimele luni ale guvernului și ale regimului lui Ion Brătianu, a vorbit de pe banca ministerială răspunzând unei interpelări a opoziției. Luptele
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]