10,963 matches
-
rapidă (Insulină Umană Regular) sau analogi de insulină cu acțiune ultrarapidă (Lispro sau Aspart). Insulinele cu acțiune intermediară și/sau prelungită nu sunt potrivite datorită imposibilității acoperirii adecvate a bolusurilor de masă și datorită variabilității mari de absorbție din țesutul subcutanat, cu răspunsuri hipoglicemiante impredictibile [14]. Actualmente se preferă folosirea analogilor de insulină care prezintă avantajul controlului mult mai bun al glicemiei postprandiale precum și posibilitatea corecției mai rapide a unei eventuale hiperglicemii. 3.2. Rate bazale. Reprezintă insulina descărcată continuu de
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92259_a_92754]
-
BLS și anume ABC-ul resuscitării cardio- respiratorii. În trusa de urgență, pentru etapa reanimării imediate și avansate, trebuie să existe următoarele medicamente: • Adrenalina 1/1000 • Suprarenin În condițiile stopului cardio-respirator, circulația sângelui este practic oprită, fapt pentru care injecțiile subcutanate, intramusculare sau chiar intravenoase nu au efect. Dacă după manevrele de resuscitare cordul pornește, dar apare o tahicardie ventriculară, se injectează lent, pe o linie intravenoasă, Lidocaină (Xilină) 2% 100-200 mg. La nevoie, se poate continua cu 1-3 mg/minut
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
apnee și chiar cu oprire cardiacă tranzitorie. Apare deci clară necesitatea unei premedicații cu un vagolitic la pacientul cu probleme cardiace. Atropina este indicată pentru scăderea excitabilității vagale și prevenirea opririi cardiace prin reflex vaso-vagal (0,5 mg intramuscular sau subcutanat) obligatoriu cu 15-20 minute înainte de anestezia loco-regională. Atropina previne hipersalivația, hipersecreția căilor respiratorii superioare și inferioare, previne și combate spasmul faringo-laringo-traheal și mai ales reduce hipersensibilitatea sinusului carotidian. Atropina este un excitant slab cortical și deși accelerează bătăile inimii o
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
IRC avansată, cât și în IRA severă se observă frecvent peteșii și echimoze ca expresie a tulburărilor de coagulare. Erupții purpurice se mai întâlnesc în vasculitele sistemice, nefrita interstițială acută imun-alergică, colagenoze, purpura Henoch-Schoenlein, purpura trombotică trombocitopenică etc. • Modificările țesutului subcutanat. Țesutul subcutanat este frecvent slab reprezentat la pacienții cu afecțiuni renale cronice severe (IRC avansată cu malnutriție). Modificări asemănătoare se constată în cazul glomerulopatiilor secundare neoplaziilor sau altor afecțiuni sistemice severe. Pacientul obez cu sindrom nefrotic prezintă frecvent nefropatie diabetică
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cât și în IRA severă se observă frecvent peteșii și echimoze ca expresie a tulburărilor de coagulare. Erupții purpurice se mai întâlnesc în vasculitele sistemice, nefrita interstițială acută imun-alergică, colagenoze, purpura Henoch-Schoenlein, purpura trombotică trombocitopenică etc. • Modificările țesutului subcutanat. Țesutul subcutanat este frecvent slab reprezentat la pacienții cu afecțiuni renale cronice severe (IRC avansată cu malnutriție). Modificări asemănătoare se constată în cazul glomerulopatiilor secundare neoplaziilor sau altor afecțiuni sistemice severe. Pacientul obez cu sindrom nefrotic prezintă frecvent nefropatie diabetică sau glomeruloscleroză
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
albe, moi, lasă godeu. Inițial sunt discrete, palpebrale, apoi apar și retromaleolar, la gambe, în regiunea lombosacrată și scrotală. Extinderea edemelor este proporțională cu severitatea hipoalbuminemiei. Când albuminemia scade sub 1,5 g/dl, practic se constituie anasarcă, cu edeme subcutanate generalizate, revărsate seroase (pleural, pericardic, ascită, hidrocel) și edeme viscerale (edem al peretelui intestinal, edem cerebral, laringian, pulmonar), determinând simptome specifice legate de aceste localizări. Există două teorii principale care explică dezvoltarea edemelor în SN: Teoria clasică susține că hipoalbuminemia
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
se manifestă prin purpură peteșială și necrotică, dispusă pe suprafața de extensie a antebrațelor, pe membrele inferioare, mâini, degete. Uneori se complică cu necroze, în special digitale. Biopsia arată un aspect de angeită leucocitoclazică; • alte leziuni cutanate: urticarie hemoragică, noduli subcutanați (paniculită lupică), eritem multiform, leziuni buloase, noduli Osler, edem angioneurotic etc.; • leziunile mucoase se întâlnesc la 40 % dintre pacienți: ulcerații palatine, adesea asimptomatice, ulcerații ale septului nazal (ce pot determina perforații), ale traheei, gingivită erozivă, leziuni discoide. Manifestările musculare sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
unei nevrite, debutul brusc și edemul distal sunt sugestive pentru PAN; • Afectare articulară: artralgii, în special la articulațiile mari ale membrelor inferioare (genunchi, glezne); centurile sunt respectate; mai rar, apar artrite asimetrice și neerozive; • Afectare cutanată: purpură, livedo, urticarie, noduli subcutanați pe traiectele arterelor dermice și hipodermice (de 0,5-2 cm, ce apar și dispar rapid, se întâlnesc rar, dar sunt foarte caracteristici), fenomen Raynaud, gangrene digitale; • Afectare renală: HTA renovasculară, infarcte renale, insuficiență renală; • Afectare digestivă: dureri abdominale, enterită ischemică
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
excavate, multiple, bilaterale; epanșamente pleurale; hemoragii alveolare; stenoze bronșice; • Afectarea renală: hematurie, proteinurie, insuficiență renală rapid progresivă; • Afectarea oculară: episclerită, keratită, conjunctivită, uveită, nevrită optică, vasculită retiniană, pseudotumoră orbitară prin granulom periocular, exoftalmie unilaterală; • Afectarea cutanată: purpură vasculară, ulcerații, noduli subcutanați, livedo, papule, vezicule, necroze cutanate secundare trombozelor vasculare. Biopsia din piele: vasculită leucocitoclazică. Biopsia din noduli: granulom; • Afectarea neurologică: periferică - multinevrită, polinevrită, invadarea nervilor cranieni de către un granulom; centrală - hemoragii cerebro-meningee, AVC ischemice, tromboflebite; • Afectarea articulară: artralgii/poliartrită neerozivă și
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
sindrom de canal carpian; • afectarea vasculară - fragilitate cutanată după traumatisme minime; • afectare endocrină - insuficiență corticosuprarenală, hipotiroidie. Diagnosticul amiloidozei se bazează pe examenul histologic al unui fragment bioptic renal sau hepatic. Mai accesibile și mai puțin riscante sunt puncția-aspirație a grăsimii subcutanate abdominale, biopsia rectală și biopsia gingivală, care au o sensibilitate diagnostică de 50-80 %. La nivel renal, depozite amiloide se observă inițial în mezangiu, apoi de o parte și de alta a membranei bazale glomerulare (MBG), sub forma unor noduli caracteristici
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în care acest lucru este posibil. în cazul în care capitalul vascular este epuizat, iar trecerea la dializă peritoneală sau transplantul renal sunt imposibile/contraindicate, o soluție in extremis este reprezentată de inserția unui CVC permament. Acesta are un traiect subcutanat, dezvoltându-se la acest nivel un manșon fibros cu rolul de împiedicare a pătrunderii germenilor la nivelul cateterului. Deși „permanent”, acest tip de cateter rareori funcționează mai mult de 1 an, fiind expus trombozei sau chiar infecției. Eficiența hemodializei depinde
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cu boli intestinale cronice inflamatorii sau ischemice au un risc crescut de peritonită, agravarea ischemiei sau perforații intestinale în cursul DP. Infecțiile peretelui abdominal și ale pielii riscă să determine contaminarea orificiului de ieșire al cateterului peritoneal, infecții ale tunelului subcutanat și peritonite. Un risc crescut de infecții există și la pacienții cu stomii digestive sau urinare. Un episod de diverticulită se poate complica cu peritonită. De aceea, antecedentele de diverticulită recurentă constituie o contraindicație relativă pentru DP. Alte contraindicații pot
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
spiralat ar oferi, teoretic, avantajul unor dureri mai mici la infuzia dializatului (prin reducerea „efectului de jet”), al unui risc mai mic de migrare, de obstruare cu oment și de traumatizare viscerală. Segmentul extraperitoneal are, la rândul său, o parte subcutanată și o parte externă. Partea subcutanată este dreaptă sau curbă și dotată cu unul sau două manșoane de Dacron (poliester). Cateterele curbate din fabricație sunt mai stabile. Manșoanele de Dacron induc o fibroză locală, cu rol de fixare și de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
dureri mai mici la infuzia dializatului (prin reducerea „efectului de jet”), al unui risc mai mic de migrare, de obstruare cu oment și de traumatizare viscerală. Segmentul extraperitoneal are, la rândul său, o parte subcutanată și o parte externă. Partea subcutanată este dreaptă sau curbă și dotată cu unul sau două manșoane de Dacron (poliester). Cateterele curbate din fabricație sunt mai stabile. Manșoanele de Dacron induc o fibroză locală, cu rol de fixare și de barieră antimicrobiană. în prezent, cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
curbate din fabricație sunt mai stabile. Manșoanele de Dacron induc o fibroză locală, cu rol de fixare și de barieră antimicrobiană. în prezent, cel mai folosit în întreaga lume este cateterul Tenckhoff, care are vârful drept sau spiralat și segmentul subcutanat drept, prevăzut cu două manșoane. e. Sistemele de DP în DPCA, sistemul cel mai folosit în prezent este sistemul cu două pungi, în „Y”. Acest sistem include o piesă intermediară (conectorul), care are trei ramuri în formă de „Y” și
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
personalului, fie din atmosferă. Calea periluminală reprezintă poarta de intrare a germenilor în 20-30 % din cazuri. Contaminarea se face atunci când nu există o etanșeitate perfectă între cateter și tegument, de exemplu în cazul infecțiilor orificiului de ieșire sau ale tunelului subcutanat. Calea transmurală intestinală este incriminată în 25-30 % din cazuri. Contaminarea peritoneală se poate face fie prin traversarea peretelui intestinal, în caz de constipație, diverticuloză colică sau boli inflamatorii intestinale, fie printr-o leziune intestinală produsă de cateter, apărută precoce sau
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Peritonite cu culturi negative, adesea repetate, se pot întâlni și în alte afecțiuni: peritonită tuberculoasă, peritonită non-infecțioasă cu eozinofile (alergică), tumori, leucemie, limfom. Principalele măsuri de prevenire a peritonitelor sunt următoarele: Implantarea corectă a cateterului de DP, crearea unui tunel subcutanat cu traiect descendent, evitarea traumatismului și a hematomului local, administrarea de antibiotice preoperator, îngrijirea corectă post-operatorie a orificiului de ieșire; Respectarea tehnicii corecte a schimburilor, a măsurilor de asepsie și a pașilor dializei, implică o bună instruire a pacientului și
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
indică diagnosticul de peritonită. Scurgerile de lichid de dializă din cavitatea peritoneală pot apărea precoce, sub 30 zile (5 - 10 %), sau tardiv, la peste 30 zile după implantare (2 - 4 %). Pot fi exteriorizate la nivelul orificiului de ieșire al cateterului, subcutanate, vaginale sau pleurale (hidrotorax). Scurgerile precoce sunt rezultatul unor orificii de ieșire prea largi sau suturii incorecte a peritoneului în jurul cateterului. Apar mai frecvent la obezi, vârstnici, multipare, pacienți cu diabet zaharat sau cu sindrom nefrotic (cu edem al peretelui
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
diabet zaharat sau cu sindrom nefrotic (cu edem al peretelui abdominal). De asemenea, sunt favorizate de inițierea precoce a schimburilor. Se manifestă, cel mai frecvent, prin exteriorizarea lichidului de dializă prin plagă sau prin orificiul de ieșire al cateterului. Scurgerea subcutanată se întâlnește mai rar și se manifestă prin edem al peretelui abdominal și, uneori, tulburări de drenaj. în cazul unei scurgeri precoce, se vor reduce, temporar, volumele intraperitoneale sau se recurge la DPI, în poziție culcată. Uneori este necesară întreruperea
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
prin HD. Pentru scurgerile recurente, este necesară reconstrucția chirurgicală. Scurgerile tardive sunt consecința diminuării rezistenței peretelui abdominal. Se manifestă clinic ca și scurgerile precoce, dar pot apare și pierderi de dializat pe căi neobișnuite (de ex. pe cale vaginală). Scurgerile tardive subcutanate pot fi adesea oculte, dificil de diagnosticat și se manifestă prin reducerea drenajului, ce poate fi greșit interpretată ca insuficiență de ultrafiltrare. Tratamentul este același ca în cazul scurgerilor precoce. Dacă tratamentul conservator nu este suficient, cateterul va trebui ândepărtat
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de susținere. în caz de recidive după reluarea DPCA se va decide trecerea permanentă pe DPIN sau pe HD. Reducerea fluxului dializatului se poate manifesta la drenaj sau/și la infuzie și poate avea cauze multiple: Scurgerile de dializat (externe, subcutanate sau pleurale) se manifestă prin tulburări de drenaj, cu debite normale ale efluxului și influxului, dar volumul dializatului efluent este net mai mic decât cel infuzat. Poziționarea incorectă sau cudarea cateterului fac ca debitul dializatului să varieze în funcție de poziția cateterului
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
prostaglandinelor (AINS) - inhibă producția de renină și indirect scad producția de aldosteron; Heparina - inhibă direct producția de aldosteron la nivelul cortexului suprarenal prin scăderea numărului și afinității receptorilor de angiotensină în zona glomerulară (se produce și la doze mici administrate subcutanat). b. Transfer excesiv de potasiu celular spre plasmă • Acidoza metabolică sau respiratorie; în numeroase cazuri de acidoză metabolică organică (acidocetoza, lactică, toxică) kaliemia crește puțin în absența insuficienței renale asociate; hiperkaliemia este mai frecventă în acidozele așa zise minerale (retenție de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
o tendință la creștere ponderală de 1-4 kg, stabilizată ulterior în cursul tratamentului. Dacă la tiazolidindione se asociază metformin atunci creșterea în greutate pare să fie mai redusă. Creșterea în greutate se face în principal prin depunerea adipoasă în țesutul subcutanat, cu o depunere redusă de grăsime periviscerală. Parte din plusul ponderal poate să rezulte și din retenția hidrosalină (până la 0, 5 kg creștere în greutate, în absența insuficienței cardiace). Retenția hidrosalină și funcția cardiovasculară Retenția hidrosalină care reflectă o creștere
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92268_a_92763]
-
organism. Prin efectul de stimulare a secreției insulinice și de scădere a eliberări de glucagon, GLP-1 se poate dovedi util în tratmentul DZ tip 2, ca urmare a efectului său hipoglicemiant. Totuși, GLP-1 este rapid metabolizat chiar de la locul injectării subcutanate prin acțiunea dipeptidil-peptidazei IV (DPP-IV), ceea ce a impus căutarea unor alte metode de valorificare a acțiunii acestuia. Astfel, s-au studiat ca variante terapeutice administrarea subcutanată continuă, folosirea unor analogi de GLP-1 stabili metabolic, care au fost identificați și utilizați
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92268_a_92763]
-
urmare a efectului său hipoglicemiant. Totuși, GLP-1 este rapid metabolizat chiar de la locul injectării subcutanate prin acțiunea dipeptidil-peptidazei IV (DPP-IV), ceea ce a impus căutarea unor alte metode de valorificare a acțiunii acestuia. Astfel, s-au studiat ca variante terapeutice administrarea subcutanată continuă, folosirea unor analogi de GLP-1 stabili metabolic, care au fost identificați și utilizați în studii experimentale în administrare acută și cronică și - o ultimă abordare - a fost folosirea unor inhibitori ai DPP-IV. Aceste abordări, bazate pe intervenția prin GLP-1
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92268_a_92763]