10,339 matches
-
că Eliot știe să râdă și să-i facă pe alții să râdă, combinând vorbele pentru a obține cele mai fantastice ori sugestive nume, sau pentru a ne surprinde cu un gest comic. Întreg volumul este o surpriză presărată cu umor. Ascultând vocea lui Eliot înregistrată citind aceste poeme, nu mai avem nicio îndoială în ce privește degajarea lor. Prima (și ultima) oară în creația lui, suferința e absentă. Pisica e o ființă a bucuriei. Bucuria pe care a refuzat-o ființelor omenești
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vorbă ne arată drumul către "bucuriile" trupului: "plăcerea de neînchipuit", "bucuria deplină", "o aură erotică" (viața la țară). Pe nesimțite, vorbele alunecă spre conotații fizice, dar ambiguitatea și intertextualitatea (uneltele lui Ackroyd de căpătâi, pe care le mânuiește cu un umor neașteptat) le apără de vulgaritate. Poetul îngână bucuriile trupului cu priceperea unui violonist care își înfige arcușul în suflet. Versul se ferește cu strășnicie de explicit: Și au înțeles cu toții povestea exact cum nu trebuia incredibilele țipete ale patimii mele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
iertați brutalitatea întrebării. Eu nu izbutesc de câte ori scot petecul de oglindă din geantă, ori mă uit pe furiș la mine în vitrine, chipul reflectat e întodeauna un șoc. It Must (Trebuie) e o conversație despre pierderea tinereții și păstrarea simțului umorului. Un alt poem, Divination by Hair (Ghicitul în păr), pune mare preț pe ironie în acest context. Eroina poemului își smulge firele albe în fața oglinzii. Poeta vede gestul ca "jalnic și ridicol" ("jalnic" amintește iar de Yeats, de Sailing to
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sunt de fapt autorii Desperado. Romanul tău este o comuniune cu inexprimabilul. Ce vorbe ar exprima mai bine tema ta esențială, obsesia majoră? PA. Obsesia mea majoră este iubirea trecutului față de prezent și a prezentului față de trecut. LV. Ai un umor fără limite. Te consideri atașat, detașat, ironic, prezent ori absent din text cu premeditare? PA. Am într-adevăr simțul umorului, nădăjduiesc, chiar dacă el se apropie oarecum de pantomimă și teatral. Nu mă simt deloc "detașat" de text, nici ironic sunt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
esențială, obsesia majoră? PA. Obsesia mea majoră este iubirea trecutului față de prezent și a prezentului față de trecut. LV. Ai un umor fără limite. Te consideri atașat, detașat, ironic, prezent ori absent din text cu premeditare? PA. Am într-adevăr simțul umorului, nădăjduiesc, chiar dacă el se apropie oarecum de pantomimă și teatral. Nu mă simt deloc "detașat" de text, nici ironic sunt fanatic atașat, deci extrem de implicat. Dar și aici putem afla o sursă de umor, la urma urmei. LV. Scrii romane
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
premeditare? PA. Am într-adevăr simțul umorului, nădăjduiesc, chiar dacă el se apropie oarecum de pantomimă și teatral. Nu mă simt deloc "detașat" de text, nici ironic sunt fanatic atașat, deci extrem de implicat. Dar și aici putem afla o sursă de umor, la urma urmei. LV. Scrii romane visătoare. Construiești o narațiune à contre coeur, care avansează în ciuda ei înseși, împinsă la drum de o inteligență bântuită. Când începi un roman nou, ce e mai important, mintea (inundată de ecouri din arte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
recurg la elemente non-narative, de ce nu dar va exista întotdeauna o forță modelatoare narativă, care să închege elementele non-narative. LV. Ești, cred, un Desperado al narațiunii scânteietoare. Mesajul tău, însă, este mai profund decât atât. Unde consideri că se oprește umorul (dacă se oprește vreodată) pentru a ceda locul unei seriozități grave? JB. Consider că gluma e un mod de a fi serios; dar poți fi serios și cu seriozitate. În fond, cultura britanică nu e un monolit, ori, cum e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
critica literară? AB. Uneori chiar îi sunt recunoscător pentru tenacitatea și puterea de analiză a unora dintre critici, dar m-aș bucura dacă mi-ar înțelege mai bine intenția generală: critica socială, intenția poeziei mele de dragoste, tipul meu de umor și ironie. Nu spun că le fac pe toate bine, dar tare m-aș bucura dacă ar înțelege criticii mai bine ce urmăresc. LV. Când faci poezie, contează starea de spirit ori lucrul sistematic? AB. Lucrul sistematic, fără nicio îndoială
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Am avut o căsnicie cu probleme, dar una foarte intensă. Dacă te uiți prin volumul meu de Collected Poems, ai să vezi că multe poeme descriu intensitatea și problemele acestei căsnicii, în special "Separations", "Bonds", "Living Room" și, cu oarecare umor, "Wheelchair". LV. Anniversary se termină astfel: "Va trebui să-ți șoptesc/ direct în inimă: suntem toți / supranaturali zi de zi/ ne ridicăm ființe noi neprevăzute". E o mărturisire a speranței. Toate poemele tale sunt o așteptare a afecțiunii, de toate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
folosit America pentru a explora tema visului de fericire (temă foarte americană), aducând pe britanicii reprimați în preajma ei. LV. S-ar părea că în Out of the Shelter ești mai autobiografic, lucru pe care îl faci rar. De cele mai multe ori, umorul e eroul tău principal... DL. Out of the Shelter a fost un roman izvorât din primul meu contact real cu cultura americană și cu Europa continentală, pe când aveam 16 ani. Privind în urmă, cred că e mult prea aproape de propria
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vag. Ambele sunt acceptabile și niciuna din modalități nu e nouă. Sentimentul că firele se înnoadă într-un final mulțumește lectura, dar această încheiere e uneori o renunțare la prezentarea complexității și imoralității lumii noastre. LV. Starea ta definitorie e umorul. De la moderniști încoace, de la Joyce și Eliot, ironia e unealta predilectă a scriiturii. TM. Nu mă văd scriind absolut nimic fără umor. Umorul dezumflă cel mai bine prefăcătoria și, ca romancier, mă interesează cum sunt oamenii cu adevărat și nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
această încheiere e uneori o renunțare la prezentarea complexității și imoralității lumii noastre. LV. Starea ta definitorie e umorul. De la moderniști încoace, de la Joyce și Eliot, ironia e unealta predilectă a scriiturii. TM. Nu mă văd scriind absolut nimic fără umor. Umorul dezumflă cel mai bine prefăcătoria și, ca romancier, mă interesează cum sunt oamenii cu adevărat și nu cum s-ar vrea ei prezentați. Acestea fiind zise, cred că mai pot exista eroi și eroine: nu înnăscuți, ci creați de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
încheiere e uneori o renunțare la prezentarea complexității și imoralității lumii noastre. LV. Starea ta definitorie e umorul. De la moderniști încoace, de la Joyce și Eliot, ironia e unealta predilectă a scriiturii. TM. Nu mă văd scriind absolut nimic fără umor. Umorul dezumflă cel mai bine prefăcătoria și, ca romancier, mă interesează cum sunt oamenii cu adevărat și nu cum s-ar vrea ei prezentați. Acestea fiind zise, cred că mai pot exista eroi și eroine: nu înnăscuți, ci creați de împrejurări
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tehnică, prozei optzeciste. Se întrețes aici temele și motivele predilecte ale acestei promoții de scriitori: repartiția la țară, odiseea contactelor cu mediul redacțional, restricțiile de diverse tipuri, presiunea cenzurii, absurdul și burlescul anumitor situații, privite cu ironie și adesea cu umor negru - toate sugerate, evident, cu discreție, dar mai ales sesizabile în subtext. Deși în prim-plan autorul plasează o tristă și aparent banală poveste de dragoste, aceasta va deveni în fapt metafora vie a destinului tânărului intelectual al epocii, sacrificat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
Profesor extrem de respectat, dar nu neapărat un foarte bun pedagog, Kirchhoff a suferit un accident în urma căruia s-a văzut nevoit să opteze pentru cârje sau un scaun cu rotile. Se pare că acest lucru nu ia afectat nici simțul umorului, nici puterea de muncă; el a continuat să experimenteze până în 1875, când și-a redus activitatea la aceea de profesor de fizică teoretică la Universitatea din Berlin. Aici a rămas până în 1886, pensionându-se cu puțin timp înainte de a muri
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
S. Marcus, 1999, p. 113). Adesea însă, componenta afectivă a conduitei profesorului exercită o influență mai mare asupra universului mental al elevilor decât cea intelectuală. Numeroase studii au analizat relația de simpatie și de solidaritate dintre profesor și elevi, folosirea umorului, a puterii de persuasiune, comportamentul prietenos al profesorului, abilitatea de a-și modifica propriul comportament. În încheiere se poate spune că relația de comunicare ce se stabilește între profesor și elev este un factor important al construirii autonomiei celui din
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
genere, un ferment al veseliei și bunei dispoziții de vacanță [...] Extrem de mobil și volubil, își sprijinea vorbirea abundentă cu o tot atât de abundentă gestică, mâinile zbătându-i-se, pur și simplu, în momentele discuțiilor prelungite, ca niște aripi grele de pelican. Umorul și ironia îi punctau orice intervenție verbală, creând astfel parcă un aer de securitate a întâlnirii, după cum nu-i erau defel străine clipele de tăcere melancolică sau reverie solitară.” SCRIERI: Turnul înclinat, București, 1966; Antù, București, 1968; 13 iluzii, Cluj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
fabulos sau în fantastic, nici cu scenariul moralizator. Într-un interviu scriitorul afirma că mărcile prozei sale ar fi „culoarea, hiperbola, ritmul, verva și fantezia, accentul patetic”, în altul propunea ca modalități de resuscitare a genului „epica densă până la suspans, umorul până la grotesc, melodramatismul până la lacrimă, fantezia până la fabulos și absurd, gingășia, tandrețea”. Principalele atribute ale cărților lui S. sunt, într-adevăr, fantezia bine temperată, dublată de umor și ironie, oralitatea obținută prin alternarea vocilor narative și utilizarea persoanei a doua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
în altul propunea ca modalități de resuscitare a genului „epica densă până la suspans, umorul până la grotesc, melodramatismul până la lacrimă, fantezia până la fabulos și absurd, gingășia, tandrețea”. Principalele atribute ale cărților lui S. sunt, într-adevăr, fantezia bine temperată, dublată de umor și ironie, oralitatea obținută prin alternarea vocilor narative și utilizarea persoanei a doua singular, precum și grija de a schimba tiparele compoziționale și clișeele genului practicat. Astfel, el aduce destule inovații tematice: intenția moralizatoare se derobează într-o proză cu inserții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
Marinescu, Ioan Cunțan. Proza publică V. Stâncă, Radu Ignătescu, Gh. Ionașcu, Dragoș Vicol, Florin Deculescu, Neculai Tăutu, E. Boteanu. Articolele de critică literară sunt semnate de Nicolae Neagu și Gh. Ionașcu. Revista mai include articole științifice, actualități din viața străjerească, umor, jocuri. M.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288166_a_289495]
-
profil psihologic și pedagogic. Volume apărute: Familia și Casa de Copii (1989), Pedagogie. Propedeutică. Didactică (1997), Prostituția între ignorare și mistificare (2005), Lucian Bologa. Viața și Opera (2005), Surâs, lacrimă, speranță. Publicistică psihologică și pedagogică. 1972-2005, vol. I-II (2006), Umorul în publicații astriste (2007), Tratat de Pedagogie. Propedeutică (2007), Educația și integrarea europeană (autor și coord. 2007), Țiganii / Romii. Realități și perspective (autor și coord., 2008), Pelerini în Țara Sfântă (2008), China un univers fascinant de cultură și civilizație (2010
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care prezintă, în stilu-i caracteristic, laconic, elegant, sugestiv, critic și umoristic, descrieri de natură, caracterizarea oamenilor, evocarea sărbătorilor și procesiunilor, a obiceiurilor, scene din viața Curții imperiale. Anecdotele intercalate, micile eseuri și imaginile pictural realizate evidențiază spiritul de observație și umorul fin al autoarei. Faptele descrise și evocate cu sinceritate, ironie și, uneori, cu sarcasm, contribuie la oferirea unui document al perioadei Heian ce poartă numele după capitala Heiankyo ("Capitala liniștii și păcii"), actualul Kyoto, perioadă contemporană cu dinastia Tang din
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
declasate social, hoți, trișori, femei ușoare, autorități venale. Destinele unora dintre personajele declasate social s-au detașat prin reabilitare, prin căință. Întâmplările "fericite și nefericite" prin care trec, în special cele ale lui Moll Flanders, sunt relatate cu ironie și umor, în ritm alert, de aceea trezesc simpatia și adeziunea cititorului. În prefață, autorul atrage atenția asupra învățămintelor ce trebuie trase din experiențele personajelor, asigură cititorul că sunt condamnate hoția și desfrânarea, că primează modelul virtuții, al credinței și al căinței
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în 1867, este una dintre capodoperele literaturii ruse și ale literaturii universale, prin dezbaterile de idei filosofice de natură pravoslavnică și socialist-utopică, de natură religioasă, prin analizele psihologice de mare profunzime, subtilitate și finețe, prin intrigile pline de suspens, prin umor grav, ironie și sarcasm. Concepția pravoslavnică ce avea în esența sa ideea că nu există fericire în confort, că ea se câștigă prin suferință, că omul nu se naște pentru fericire, ci își cucerește dreptul la fericire prin suferință, prin
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pseudonimului. S-au creat nemulțumiri legate de numele vehiculate în text și unii cititori s-au scandalizat din cauza vulgarității faptelor relatate. Nu se știe precis ce este real și ce este fictiv în povestirile relatate cu luciditate, ironie, autoironie și umor. Parte a jurnalului include comentarii despre sex și despre sexualitate. Unele secvențe relatează experiențele ei de viață și ale clienților, altele oferă sfaturi de comportare pentru orice amatoare a practicării libere a sexului, altele îi radiografiază preocupările culturale. Primul lucru
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]