11,633 matches
-
fiind înlocuit cu tratatul de la Lausanne). Tratatul este divizat în patru părți. Prima parte include Pactul Ligii Națiunilor (parte comună pentru toate tratatele de pace încheiate după Primul Război Mondial). Partea a doua (articolele 27-35) definește frontierele Ungariei cu statele vecine. În principiu, acestea sunt actualele frontiere ale Ungariei. Frontiera româno-ungară este descrisă în secțiunea a doua a articolului 27 (traseul actualei frontiere între România și Ungaria). În principiu, Tratatul consfințea includerea teritoriului Croației-Slavoniei (partea de nord a Republicii Croația) și
Tratatul de la Trianon () [Corola-website/Science/300131_a_301460]
-
părții răsăritene a Banatului în cadrul României și a Burgenlandului în cadrul Republicii Austriei. Partea a treia (articolele 36-78), intitulată "Clauze politice pentru Europa", conținea o serie de clauze privind, pe de o parte, cadrul bilateral al relațiilor dintre Ungaria și statele vecine, recunoașterea unor clauze politice privind anumite state din Europa (Belgia, Luxemburg etc.), dispoziții referitoare la cetățenie, protecția minorităților naționale. Partea a patra (articolele 79-101), intitulată "Interesele Ungariei în afara Europei", conținea prevederi referitoare la renunțarea de către Ungaria la tratatele încheiate de către
Tratatul de la Trianon () [Corola-website/Science/300131_a_301460]
-
cetățenie, protecția minorităților naționale. Partea a patra (articolele 79-101), intitulată "Interesele Ungariei în afara Europei", conținea prevederi referitoare la renunțarea de către Ungaria la tratatele încheiate de către Dubla Monarhie cu Maroc, Egipt, Siam (Thailanda de azi) și China. Frontierele Ungariei cu statele vecine, astfel cum au fost descrise în tratat, au fost delimitate în anii imediat următori. Singura excepție a fost orașul Sopron (în limba germană "Ödenburg") din Burgenland, care, în urma unui plebiscit ținut la data de 14 decembrie 1921, a decis să
Tratatul de la Trianon () [Corola-website/Science/300131_a_301460]
-
Roman (devenit ulterior Austria și, în 1867, Dubla Monarhie, Austro-Ungaria), dar care, formal, a continuat să existe, împărații de la Viena purtând până la sfârșit și titlul de regi apostolici ai Ungariei. Tratatul de la Trianon a consfințit trecerea către statele succesoare sau vecine a 71% din teritoriul Transleithaniei (partea ungară a Dublei Monarhii) și a 63% din populație, aceasta din urmă, în majoritatea ei, alcătuită din etnici ne-maghiari. Totuși, traseul noilor frontiere, în multe cazuri, nu s-a suprapus granițelor etnice (din
Tratatul de la Trianon () [Corola-website/Science/300131_a_301460]
-
au organizat a doua manifestare culturală la parohia reformată, motiv de interzicere temporară a trupei „Thalia”. László Tőkés a protestat față de actul prin care a fost desființată trupa de teatru, iar protestul său a fost difuzat de autoritățile din statul vecin, Ungaria, prin Radio Budapesta la 28 mai 1989. În urma acestui eveniment, László Tőkés a devenit cunoscut ca disident față de regimul român. O altă acțiune prin care a nemulțumit autoritățile române a fost întocmirea, împreună cu János Molnár, pastor în Sebiș (județul
László Tőkés () [Corola-website/Science/300120_a_301449]
-
prin aplicarea forței. În 1935 antisemitismul a devenit o politică oficială de stat germană, justificată formal prin Legile de la Nürnberg - "Nürnberger Gesetze". A făcut o alianță cu Italia și Japonia numită Axa Berlin-Roma-Tokyo. Politica lui Hitler de a anexa țările vecine a culminat cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa la 1 septembrie 1939. În prima parte a războiului Germania a avut succese militare, câștigând controlul asupra principalelor teritorii din Europa, unei mari părți a URSS și nordului
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
al Galileei, Dahr al Omar, a dărâmat vechea cetate (Haifa Al Atika) și a reconstruit-o, in zona unde se află în prezent Orașul de jos. Anii aceia au reprezentat începutul creșterii însemnătății strategice și economice a Haifei în detrimentul orașului vecin, Acra (Akko). În cursul secolului al XIX lea, orașul s-a lărgit, mai ales prin contribuția a două grupuri de coloniști creștini care s-au stabilit în afara zidurilor. Una era cea a templierilor protestanți din sudul Germaniei, care și-au zidit
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
unui sfert din populația activă a Israelului. În anul 1909, când a luat ființă în mod oficial, urma să devină cel dintâi oraș ebraic din Țara Sfântă (Palestina, Eretz Israel) , după o pauză de două mii de ani. ul, împreună cu orașele vecine (Ramat Gan, Giv'atayim, Bat Yam, Holon, Bnei Brak, Petah Tikva, Ramat Hasharon, Rishon Letzion, Herzliya), cu unele din care are chiar câteva străzi comune, formează un conglomerat urban numit "Gush Dan" ("Blocul Dan") , cu o populație de circa un
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]
-
Arabă a Transiordaniei și armatele Egiptului, Irakului,Siriei și Libanului ,au pătruns pe teritoriul fostei Palestine mandatare pentru a o ocupa în întregime și a împiedica formarea statului evreiesc. În luptele dintre forțele evreiești și arabe în Yaffo și zonele vecine au învins evreii .Armata egipteană care avansase în direcția Tel Avivului a fost oprită , după lupte grele, desfășurate la mare distanță de oraș . Temându-se de ocupația evreiască ,și în speranța victoriei și a unei întoarceri după scurt timp , marea
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]
-
Arabe ,apoi și în restul lumii arabe ,iar unele familii înstărite, mai ales creștine, -în America de Nord și de Sud. În timpul și în urma războiului din anii 1948-1949, cunoscut ca Războiul de independență al Israelului , Yaffa și un număr de sate arabe vecine cu cartierele Tel Avivului , ca Sheikh Muwaness, Sumeil, Salame, Djamusin, Hiriye, au rămas pustii. În casele arabe părăsite, în anii de după 1948 au fost așezați zeci de mii de refugiați evrei veniți din Europa postbelică și din diverse țări arabe
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]
-
Drumurile de interes național aparțin proprietății publice a statului și cuprind drumurile naționale care asigură legătura capitalei țării cu orașele reședințe ale județelor, legăturile între acestea, precum și cu țările vecine, și pot fi: autostrăzi; drumuri expres; drumuri naționale europene (E); drumuri naționale principale și drumuri naționale secundare. Autostrăzi și drumurile naționale în România sunt administrate de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcțiile Regionale de Drumuri
Rețeaua rutieră din România () [Corola-website/Science/300222_a_301551]
-
Cucerdea Secuiasca"), după numele maghiar al satului Lunca Mureșului (Székelykocsárd). De aici se poate circula în două sensuri: Târgu Mureș-Deda sau Cluj-Oradea. Este o gară cu 21 de linii, 11 electrificate cu linie industrială la GHCL UPSOM Ocna Mureș. Stațiile vecine ale Gării Războieni sunt: Gligorești (via Tg. Mureș), Călărași-Turda (via Cluj-Napoca) și Unirea (via Teiuș-Brașov).
Războieni-Cetate, Alba () [Corola-website/Science/300268_a_301597]
-
și la ONU între 1959 - 1962. Din 1962, la propunerea lui Gheorghiu-Dej, a început reorganizarea Radioteleviziunii, activitate din care a demisionat în 1966. Brucan era un apropiat al lui Gheorghiu-Dej, însă nu îl agrea pe Ceaușescu (cu care a fost vecin timp de zece ani, înainte de venirea la putere a acestuia din urmă), pe care îl considera incult și paranoic. După revolta muncitorilor din Brașov (14-15 noiembrie 1987), a făcut declarații critice la politica conducerii de partid și de stat, transmise
Silviu Brucan () [Corola-website/Science/300260_a_301589]
-
de renovare sume cu 100-150% mai mari decât valoarea ajutorului financiar primit. La început, scopul programului era de a opri demolările, intervențiile și modificările neavizate care, de exemplu, au dus la distrugerea unei părți însemnate a patrimoniului arhitectonic din satul vecin, Colțești / Torockószentgyörgy. În timp, atitudinea proprietarilor de case vechi din Rimetea s-a schimbat astfel încât, zece ani după derularea proiectului, locuitorilor nu le mai era rușine să trăiască în case vechi, declarate monumente istorice, și se implicau activ în prezervarea
Rimetea, Alba () [Corola-website/Science/300269_a_301598]
-
al cărui episod central este o procesiune ritualică și hazlie care mimează înmormântarea iernii și simbolizează alungarea spiritelor rele. Fărșangul este specific comunităților catolice și protestante din Ardeal și este echivalentul carnavalului din țările catolice și protestante. În Colțești, localitatea vecină, aflată la doar 3 km distanță, pot fi văzute casa natală a lui Sámuel Brassai, fosta mănăstire franciscană (sec. XVIII-XIX) și ansamblul bisericii romano-catolice (1727). În afară de „Piatra Secuiului” și de masivul Ardașcheia care încadrează localitatea la est, respectiv la vest
Rimetea, Alba () [Corola-website/Science/300269_a_301598]
-
reformați, 268 romano-catolici, 54 ortodocși ș.a. În Unirea există o gară operată de CFR ce deservește 5 linii de cale ferată, dintre care 4 sunt electrificate. În trecut a existat și o linie industrială, la baza de recepție Unirea. Stațiile vecine ale gării CFR Unirea sunt: Războieni (via Cluj Napoca) și Aiud (via Teiuș). Până în stația Războieni se găsește halta de călători Unirea h. și până la Aiud, haltele de călători Decea h. și Mirislău h. În clădirea gării Unirea se află punctul
Unirea, Alba () [Corola-website/Science/300278_a_301607]
-
pietrei în vederea construirii monumentului din localitate. Suma care s-a adunat din colecte pentru înălțarea monumentului a fost de 2 milioane de lei, parte din bani fiind obținuți din programele artistice susținute de către tinerii din sat și cei din satele vecine. Numele complet al monumentului este: Monumentul Eroilor căzuți pe Valea Arieșului în septembrie 1944, iar dezvelirea a avut loc la data de 30 mai 1946. Muzeul comunei se află în Sălciua de Sus lângă locul în care se ține lunar
Sălciua de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300271_a_301600]
-
o forma,aceasta este și cea mai probabilă istorie.Într-adevăr localitatea este și în zi de azi intersecție între patru localități: Tisa nouă (pe vremea aceea Wiesenhaid), Firiteaz, Sânnicolau Mic (astăzi cartier al Aradului) și Șagu. La fiecare deal vecin cu dealul Cruceniului există o cruce care semnifică intrarea în sat. A doua relatare este o legendă, însă foarte probabil este reală,se spune că la sosirea coloniștilor aici au găsit o cruce de lemn ascunsă în pământ. A treia
Cruceni, Arad () [Corola-website/Science/300289_a_301618]
-
mai mic cu preț de 10 000 lei, astfel că biserica iarăși are 3 clopote ca înainte de războiu, unde ne-au rechiziționat 2 clopote [2]. În intervalul 1929 - 1 martie 1931 parohia a fost administrată de preoți din Sâmbăteni, satul vecin. În acești doi ani au oficiat doi preoți: Valeriu Felnecan și Traian Rugilă. La data de 1 martie 1931 și-a început misiunea ca preot în parohia Cicir, Mihail Morgovan, figură legendară în mica istorie a satului, caracter puternic, dârz
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
Florilor, Ulița la Fântână - iasă în hotar formând Calea Boilor, Ulița la Rușuțu, Ulița la Tinu din vale - continuă în hotar cu Calea Viilor. Unele dintre ulițe continuă în hotarul satului cu drumurile de hotar ce leagă localitatea de satele vecine: Drumul Cetii, Drumul Gălzii, Drumul Benicului, Drumul Târgului (orașului) spre Teiuș. DC 78 străbate vatra satului longitudinal pe direcția SE-NV, pe o lungime de 4,5 km și este artera principală de circulație a satului, drum în întregime asfaltat
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
comuniste săpăturile arheologice au fost abandonate și nu au mai fost redeschise nici până azi, fabrică închisă și vândute aparatele industiale la fier vechi apoi privatizată pentru a se transforma acum într-un depozit, spitalul a fost mutat în localitatea vecină, și la Halta feroviară Bocicoiel este tot mai puțin utilizată. Agricultura s-a restrâns la activitatea gospodăriilor care își produc strictul necesar fără a genera vreo activitate economică. CEC Bank își desfășoară activitatea în continuare. În cladirea Primăriei este si
Bogdan Vodă, Maramureș () [Corola-website/Science/301569_a_302898]
-
în localitate aprox. 300, - tineretul este plecat în străinătate: Franta-Paris, Italia, Spania, Portugalia, Anglia, America etc.).<br> Satul Bocicoel a fost, de multe ori, filie a satelor învecinate: „De multe ori s’a administrat că filie prin preoții din satele vecine. În 1806 purta titlul de capelania locală”. Tot în această carte este consemnata cea mai veche lista a preoților slujitori în această localitate:<br> -1722: 1. popa Todor;<br> 2. popa Vasilie Gogota;<br> 3. popa Lupu Gogota;<br> 4
Bocicoel, Maramureș () [Corola-website/Science/301568_a_302897]
-
la poalele munților Lăpușului și Țibleșului; comunică cu alte sate românești din regiune în principal prin drumul județean 109F (Târgu-Lăpuș-Ocna-Șugatag, care face legătura cu Maramureșul istoric prin pasul Cavnic), dar e legat și prin poteci și drumuri neasfaltate de satele vecine: prin șeaua Gruiului de satul Libotin; peste dealul Obreja, de localitatea Suciu de Jos, iar prin Plaiul Moroșenilor de satul Botiza și Maramureșul istoric. Numele vechi a localității este "Lăpușul Românesc". Prima atestare documentară, sub numele "Dragosfálva" ("satul lui Dragoș
Lăpuș, Maramureș () [Corola-website/Science/301580_a_302909]
-
a construit o biserică și probabil există un cimitir. Despre existența bisericuții în "Dâmbu Uliții " ne relatează Rus Ionuc a lui Irimie și Tuns Vasile a lui Ion a lui Dumitru. Actuala așezare cu noua vatra a satului are ca vecini: la vest, Vima Mică, centrul de comună (la circa 2,5 km); la sud, pește culmea Brezei se află satul Coreieni (comună Coreieni), iar la sud-est, Vălenii Lăpușului. Că o excepție a ținutului, la est se situează un cătun de
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
școală. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 2850 de locuitori în satele Costișa, Mănioaia, Orbicu și Sberești și în cătunele Ciolpanu și Mocani. În 1931, comuna mai avea în compunere satele Costișa, Dornești (preluat de la comuna vecină Podoleni), Mănioaia și Șerbești, satul Orbic trecând la orașul Buhuși. În 1950, comuna a fost transferată raionului Buhuși, și apoi (după 1964) raionului Bacău din regiunea Bacău. În 1968, ea a revenit la județul Neamț, reînființat; tot atunci, satul Zberești
Comuna Costișa, Neamț () [Corola-website/Science/301627_a_302956]