10,539 matches
-
specială a românului "Eclipsă". "Zori de zi" a fost lansat oficial pe 2 august 2008 și o petrecere specială de lansare a avut loc în multe librarii. Au fost în majoritate negative. Nici fanii nu au fost foarte mulțumiți de "Zori de zi". Meyer a denumit aceste reacții „efectul Rob”; ea este de părere că fanii au nevoie de timp pentru a aceepta sfârșitul cărții "Zori de zi", la fel cum au avut nevoie de timp pentru a accepta alegerea lui
Zori de zi (roman) () [Corola-website/Science/315037_a_316366]
-
lui Edward în filmul "Amurg". Momentan, nu există planuri oficiale pentru o adaptare cinematografică, desi Summit Entertainment, studiol care a produs filmul "Amurg", a anunțat că a obținut drepturile de ecranizare pentru toate celelalte trei cărți din serie, inclusiv pentru "Zori de zi" Meyer este de părere ca daca "Zori de zi" va fi ecranizata, vor trebui să fie făcute două filme, deoarece „e greu să îmi imaginez acțiunea comprimata în nouăzeci de minute. Cartea e atat de lungă!”. Ea a
Zori de zi (roman) () [Corola-website/Science/315037_a_316366]
-
Răsăritul heliacal al unei stele indică fenomenul de apariție a unei stele pe bolta cerească exact în zori. Acest fenomen a fost folosit de multe popoare la calcul calendarelor. Fenomenul apare atunci când steaua devine vizibilă deasupra orizontului de Est pentru un scurt moment chiar înainte de răsăritul soarelui, după o perioadă de un an atunci când părea să fie mai
Răsărit heliacal () [Corola-website/Science/318859_a_320188]
-
afgani. La sfârșitul fiecărei zile podelele acestuia sunt spălate cu lapte și sterse cu o perie specială din pene de păun. Templul de Aur adăpostește cartea sfânta a credinței sikh numită Guru Granth Sahib, care conține 7000 de imnuri. În zorii zilei cartea este adusa in templu, iar muzicienii și preoții cânta din ea pană seara târziu. Construcția este înconjurată de un lac numit Amrit Sarovar sau "„Lacul de nectar”" .Un dig de marmură de 60 m leagă templul de drumul
Templul de aur () [Corola-website/Science/318870_a_320199]
-
George Coșbuc, 2007; Urme pe nisip de Nelly Sachs, Editura Mesagerul, 2008; Trei interviuri cu Heidegger, Editura Mesagerul, 2007; Matsu-Basho, Miresme de orhidee (haiku-uri) traducere din engleză, Editura Karuna, Bistrița, 2006; Umor german la zi, Editura Karuna, 2009, Bistrița; Zorii pe mormânt, selecție din poezia lui Leopoldo Maria Panero, traducere din limba spaniolă, Editura StudIs 2013, Iași; Leopoldo Maria Panero-Poezii din balamucul Mondragon (Traducere din limba spaniolă), , Editura Bârnă’S, 2015, Iași, Koichi Yakushigawa-Vorbind cu statuia lui Budha (Traducere după
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
a decis fără ezitare. Pe 28 iunie 1934, el i-a telefonat lui Röhm și i-a cerut să adune toți liderii SA la Bad Wiessee peste două zile, pentru o conferință. Röhm a fost de acord, aparent nebănuitor. În zori, la 30 iunie, Hitler a zburat la München, apoi s-a dus la pensiunea Hanslbauer din Bad Wiessee, unde era instalat Röhm alături de niște tineri chipeși din SA. Aici a început epurarea. Mărturiile diferă, cele mai multe căzând de acord doar asupra
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
unui soldat, căruia el i-a ordonat să meargă la următoarea poziție. McGill a tras cu pușca până s-a blocat, după care a lovit cu ea japonezi până când a fost ucis. El a primit Medalia de Onoare post-mortem. În zori, atacul japonez a scăzut în intensitate. Peste 750 de japonezi morți au fost numărați în interiorul și în jurul pozițiilor americane. Nu s-au luat prizonieri. Americanii au pierdut 61 de morți și 244 de răniți, inclusiv nouă "Seabees" morți și 38
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
lansat un atac la lumina zilei. Acesta a fost respins de cavaleriști, cu ajutorul artileriei și a tirului de mortiere, dar atacul american a fost amânat până la sfârșitul după-amiezei. Atacul s-a împotmolit într-un teren minat de japonezi și până în zori s-a ajuns abia la rampa de bușteni. În dimineața de 6 martie, a sosit un alt convoi în limanul Hyane: cinci LST-uri, fiecare tractând câte un LCM, cu Regimentul 12 Cavalerie și alte unități cu echipament, între care
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
ambuscade în trecătorile munților. Pe drumul spre Constantinopol, împăratul a primit informații despre aceste pregătiri de luptă, s-a panicat și a declarat de mai multe ori însoțitorilor săi: Chiar dacă am avea aripi nu vom putea scăpa de pericol". În zori, la 26 iulie, bizantinii au fost împresurați în trecătoarea Vărbica. Nicefor a fost ucis în luptă, împreună cu un număr mare de oșteni. Garda imperiala i-a dus fiul, Staurakios, în siguranță, departe de luptă, după ce Staurakios a fost rănit de
Krum () [Corola-website/Science/320223_a_321552]
-
a sporit, se pare, nerăbdarea lui Santa Anna; istoricul Timothy Todish nota: „n-ar fi fost cine știe ce glorie într-o victorie fără vărsare de sânge”. A doua zi dimineața, Santa Anna a anunțat ofițerii că asaltul va avea loc în zorii zilei de 6 martie. Santa Anna a aranjat ca soldații din Béxar să nu fie trimiși în primele linii, ca să nu fie obligați să lupte împotriva rudelor lor. Conform legendei, în ziua de 5 martie, la un moment dat, Travis
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
doua zi, japonezii au ocupat înălțimea Baintsagan (pe platoul mongol) și s-au deplasat șase kilometri spre pod, amenințând spatele trupelor sovietice desfășurate pe colina 733. Mongolii nu i-au prevenit pe sovietici de înfrângerea lor locală, și doar în zorii zilei de 03 iulie, sovieticii au descoperit că japonezii au traversat râul Halha . Japonezii au făcut o punte din bărci pe partea de nord a râului Halha pentru a asigura logistica. Jukov era încă în curs reorganizare a dispozitivului său
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
-l determine să ia o asemenea decizie. O mare parte din muniția necesară pentru bombardament fusese consumată în bătălie. Dacă nu reușea să distrugă aerodromul, navele sale urmau să fie vulnerabile atacului aerian care ar fi putut fi pornit în zori. Este posibil ca rănile pe care le suferise și moartea unor membrii ai echipei sale de conducere să-i fi afectat judecata. Poate că nici nu a fost sigur câte nave mai are apte de luptă și câte nave mai
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
a se alătura celorlalte nave japoneze în retragerea către nord. Pe 13 noiembrie, la ora 03:00, amiralul Yamamoto a amânat planul de debarcare a transporturilor, iar navele s-au întors în Insulele Shortland pentru a aștepta ordinele următoare. În zori se puteau vedea trei nave japoneze avariate ("Hiei", "Yudachi" și "Amatsukaze") și trei americane ("Portland", "Atlanta" și "Aaron Ward") care încă se mai aflau în apropierea Insulei Savo. "Amatsukaze" a fost atacat de bombardierele americane, dar a scăpat navigând spre
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
aerodromului și avioanelor, dar nu le-a făcut inutilizabile. Flota japoneză a terminat bombardamentul în jurul orei 2:30, în ziua de 14 noiembrie, și a părăsit zona îndreptându-se spre Rabaul luând-o pe la sud de Insulele Noua Georgie. În zori, avioanele de pe Henderson Field și de pe portavionul "Enterprise" (care staționa la 370 km sud de Guadalcanal), și-au început atacul, prima dată asupra flotei lui Mikawa care se îndepărta de Guadalcanal, apoi asupra convoiului de transport care se îndrepta spre
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
(1996) (titlu original "The Reality Dysfunction") este un roman science fiction scrise de Peter F. Hamilton, fiind prima carte a trilogiei Zorii nopții. A fost urmată de "Alchimistul neutronic" și "Zeul adormit". A apărut mai întâi în Marea Britanie la Macmillan Publishers pe 26 ianuarie 1996, prima ediție americană (împărțită în două volume, "Emergence" și "Expansion") fiind lansată în iulie și august 1997
Disfuncția realității () [Corola-website/Science/320717_a_322046]
-
nu pot fi distruși fără a fi omorâte gazdele. Seria cuprinde trei romane epice: O culegere de povestiri, "A Second Chance at Eden", împarte același univers, iar "The Confederation Handbook" descrie acest univers într-un stil de non-ficțiune. În trilogia "Zorii nopții", omenirea - deși unită într-o organizație numiră Confederația - s-a divizat în două părți mari, adamiștii și edeniștii. Economia este dominată de edeniști, care mențin un monopol puternic asupra Confederației recoltând heliu 3 din gigantele gazoase. Resursa este folosită
Zorii nopții () [Corola-website/Science/320759_a_322088]
-
în general cimpanzei dotați cu afinitate care îndeplinesc sarcini de rutină și le permit edeniștilor să se concentreze pe problemele mai importante. Edeniștii extrag rarul izotop heliu 3 din gigantele gazoase, folosindu-l apoi pentru propulsia cu fuziune. Acțiunea trilogiei "Zorii nopții" este separată în principal în trei cărți, "Disfuncția realității" (1996), "Alchimistul neutronic" (1997) și "Zeul adormit" (1999), dar este completată și de culegerea de povestiri " A Second Chance at Eden", care oferă detalii legate de universul lui Hamilton. Acțiunea
Zorii nopții () [Corola-website/Science/320759_a_322088]
-
folosit de Mosdva pentru a se răspândi în spațiu. Diferențele psihologice față de oameni au pus probleme privind comunicațiile și comerțul, dar Tyrathca a ajuns în cele din urmă să ocupe un loc în consiliul COnfederației. "Science Fiction Chronicle" consideră trilogia "Zorii nopții" „cel mai măreț act creativ în domeniul SF de când "Babylon 5" a măturat pânzele de păianjen de pe "Star Trek"”. "Science Fiction Weekly" o descrie ca „space opera uriașă și tumultuoasă, care are câte ceva pentru fiecare... Universul lui Hamilton nu
Zorii nopții () [Corola-website/Science/320759_a_322088]
-
o poveste impresionantă”. "San Francisco Chronicle" o cataloghează drept „una dintre seriile favorite ale fanilor, nu numai datorită intrigii și a răsturnărilor incredibile de situații, ci și pentru bogăția universului imaginat”. "SF Site" merge mai departe și prevede că „Trilogia "Zorii nopții" va deveni în curând un titlu clasic în literatura SF”.
Zorii nopții () [Corola-website/Science/320759_a_322088]
-
o zi înainte de aniversarea a 90 de ani de la nașterea lui Lenin, pe platoul din fața Casei Scînteii, cu titulatura completă în epocă "Combinatul Poligrafic „Casa Scînteii I. V. Stalin”". În ziua de 4 decembrie 1987, într-o vineri, devreme, în zori, statuia lui Lenin a fost incendiată. Autorii incendierii nu au fost descoperiți, dar se bănuiește că sunt aceiași care, cu câteva luni înainte, incendiaseră „Arcul de Triumf” din placaj, montat în fața Palatului Expozițional din Piața Scânteii, pe care era scris
Statuia lui Lenin din București () [Corola-website/Science/321535_a_322864]
-
în ianuarie 1953. În aprilie 1953, Clarke a călătorit la New York, având asupra sa romanul și alte câteva texte. Agentul literar Bernard Shir-Cliff a convins editura Ballantine Books să cumpere tot ce avea Clarke, inclusiv "Sfârșitul copilăriei", "Fantastica întâlnire din zori" (1953), (căreia Ballantine i-a schimbat titlul în "Expediția spre Pământ") și "Prelude to Space" (1951). Clarke scrisese două finaluri diferite pentru roman, iar ultimul capitol din "Sfârșitul copilăriei" nu fusese finalizat. În drum spre Tampa Bay, unde voia să
Sfârșitul copilăriei () [Corola-website/Science/321576_a_322905]
-
la 25 martie 1983, fiind înmormântată, alături de cel de-al doilea soț, în cimitirul orașului Rădăuți. Hariton Borodai a murit la vârsta de 30 ani. El a publicat poezii și proză în ziarul "Podolyanen" grupate sub denumirea generică "Strevojeni zori" („Zorile înfricoșate“). Aceste poezii au fost semnate cu pseudonimul Iarema Bairak. Toate manuscrisele, tăieturile din ziare și fotografiile aparținând lui Hariton Borodai au fost păstrate de soția acestuia, care le-a încredințat apoi fiului său, Ostap Borodai-Șandru. La începutul anilor '90
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]
-
evocă perioada foametei. În anul 2008, Ostap Borodai-Șandru a donat Muzeului Literaturii Ucrainene din regiunea Hmelnițki (Ucraina) toate manuscrisele, cartea pe paginile căreia erau lipite poeziile și proza publicate în ziarul "Podolyanen" de Hariton Borodai sub denumirea generică "Strevojeni zori" („Zorile înfricoșate“) și câteva fotografii.
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]
-
oameni i se opuneau. S-a dovedit că Sedgwick era la fel de hotărât și în defensivă pe cât de nehotărât era în ofensivă, și s-a apărat viguros în acea zi înainte de a se retrage peste Rappahannock pe la vadul lui Banks înaintea zorilor zilei de 5 mai. Aceasta a fost o nouă eroare de comunicare între el și Hooker; generalul comandant dorea ca Sedgwick să continue să țină vadul lui Banks, astfel încât Hooker să se poată retrage din zona Chancellorsville și să treacă
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
dispare, fiind înlocuit cu o mică bucată de hârtie pe care scrie "Chioșc de răcoritoare". Bucăți din anul nostru 1959 încep să apară: un articol despre Marilyn Monroe (care nu există în acea lume) și radiourile (care fuseseră abandonate în zorii televiziunii). Numele lui Gumm este menționat de oameni care, aparent, nu au nicio legătură cu el, incluzând aici piloții avioanelor militare. Puține dintre celelalte personaje observa aceste lucruri sau experimentează anomalii similare. Singură excepție o constituie presupusul cumnat al lui
Editura Timpul dezarticulat () [Corola-website/Science/320776_a_322105]