104,850 matches
-
personalității legilor, principiu aplicat deja în lumea mediteraneană față de străini. Originea juridică a „sistemului capitular” se regăsea în principiul medieval al personalității legilor. Însă treptat, în sec XVI, occidentalii abandonează acest principiu în favoarea celui al teritorialității legilor. În Imperiul Otoman principiul personalității legilor a fost aplicat pentru o perioadă destul de lungă. Existau mai multe modele: creștine ( bizantine, cruciat) sau musulmane ( nord-african, mameluc, anatolian). Pe lângă acestea, există și modele imediate, elaborate în cancelaria otomană: cel venețian și francez. În procesul de structurare
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
redactarea tratatului. După formă, ahdname-auă era uniltareala, în contextul în care la final apărea frază: să se știe, și erau poruncite clauzele, poruncește etc. Însă din punct de vedere al conținutului, aceste acte erau bilaterale, deoarece caluzele erau strucurate după principiul reciporcitatii. Structura unei ahdname: invocatio ( invocarea numelui lui Allah), tugra ( semnătură sultanului plasată deasupra textului ), intitulatio,( titlul intergral al sultanului), inscripțio ( funcia, titlurile onorifice și rândul persoanei căreia îi era adresat actul), salutatio ( o scurtă binecuvântare a persoanel care primea
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
musulmanii nu încheiaseră legământ sau care nu aveau aman). Fundamentul războiului sfânt și a dreptului islamic al popoarelor a fost reprezenta de distincția dintre cele două părți care formau lumea: dar al-Islam și dar al-harb. Această separare este realizată pe principiul suveranității și nu se regăsește în Coran, ci a fost elaborată în sec. VIII-IX. E adevărat, există câteva cuvinte care desemnează sfera necredincioșilor, astfel că juriștii otomani au dedus că există în acest context și o zonă opusă celei a
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
sultan turco-selgiucid, după 1453 - împărat romano-bizantin și după 1517 - lider al musulmanilor sunniți. Funcțiile suveranului otoman Mențierea echilibrului social - sultanul trebuia să împartă dreptatea fără a ține cont de poziția socială a individului judecat În statul otoman nu există un principiu dinastic după cum era în Occident ( nu era utilizat principiul primogeniturii). Inițial, beii de frontierii aveau un rol important în alegerea sultanului. În sec XV-XVI, ienicerii și ulemalele aveau un rol decisiv în cadrul acestui proces, iar din sec. XVII, palatul imperial
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
lider al musulmanilor sunniți. Funcțiile suveranului otoman Mențierea echilibrului social - sultanul trebuia să împartă dreptatea fără a ține cont de poziția socială a individului judecat În statul otoman nu există un principiu dinastic după cum era în Occident ( nu era utilizat principiul primogeniturii). Inițial, beii de frontierii aveau un rol important în alegerea sultanului. În sec XV-XVI, ienicerii și ulemalele aveau un rol decisiv în cadrul acestui proces, iar din sec. XVII, palatul imperial avea rolul fundamental. Fraticidul a fost legiferat de Mehmed
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
suprafață de un hectar, conține în medie 240 tone de humus 15 tone azot, 19 tone fosfor, 204 tone de potasiu, precum și o cantitate importantă de microelemente, cupru, zinc, mangan, molibden ect. Clasificarea solurilor din raionul Nisporeni se bazează pe principiul profilo-substanțial și genetic, precum și pe factorii de pedogeneză. După geneză solurile raionului sînt soluri de pădure de 2 tipuri: fiind reprezentate de nr. 7 și 8 din cadrul hărții 1)“raionarea solurilor republicii Moldova” 2) “soluri cenușii de pădure, inclusiv varietățile
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
opera importantă. În 1721 a publicat ,Scrisorile persane” în care prezintă călătoria a doi persani prin Europa și care critică realitățile continentului nostru și anume: intoleranța religioasă, instituțiile culturale și de stat, inclusiv monarhia absolută. În cartea ,Spiritul legilor” teoretizează principiul separării puterilor în stat. Consideră monarhia constituțională forma de guvernare cea mai eficientă, deoarece puterea executivă, legislativă și judecătorească erau independente una față de cealaltă. Jean-Jacques Rousseau era de orientare iluministă radicală. Lucrările sale, ,Discurs asupra inegalității de avere” și ,Contractul
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
care a demonstrat cât de gravă era problema, concluzionând că 2 milioane de oameni se puteau întreține numai cerșind. Comitetul și-a dat seama că e neputincios în ajutorarea săracilor, neexistând banii necesari. Adunarea Constituantă a aplicat sistemului juridic același principiu de uniformitate pe care l-a aplicat administrației locale. Legislațiile distincte în nord și sud și tipurile de tribunale au fost înlocuite de aceleași legi și aceleași tribunale în întreaga Franță. "Les lettes de cachet" erau considerate ilegale prin Declarația
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
nu mai fie numiți, ci aleși, astfel, episcopii erau aleși de electorii departamentali, preoții de către cei districtuali. Papa nu mai putea confirma noii episcopi. Toți clericii erau obligați să locuiască în dioceza sau parohia lor. Cei mai mulți clerici s-au opus principiului electiv, dar majoritatea episcopilor au fost în favoarea găsirii unei căi de acceptare a Constituției civile. Au cerut ca reformele să fie supuse unui sinod național al bisericii franceze. Ar fi fost un compromis posibil, dar Adunarea Constituantă nu l-a
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
și, datorită manevrelor diplomatice ale britanicilor, Pavel I al Rusiei intră în coaliție, alături de Regatul Neapolelui. Apare fenomenul de „La Grande Nation” - un nou model, sistem politic, social, economic, ce are o extensiune teritorială ce atinge frontiere naturale. Prin aplicarea principiului autodeterminării popoarelor - alipirea Enclavei Avignon, după care urmează pe baza consultării populației locale sau a unor referendumuri (false), anexarea Savoiei și Nisei, și alipirea Genevei de Franța, teritoriul fiind denumit La Grande Nation. În 1798 s-a înființat o a
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
încercat să dea o viață nouă acestei poezii. La jumătatea erei Heian a apărut un joc nou. Cineva recita sau crea un "kami-no-ku" sau "shimo-no-ku", și cerea celuilalt participant să alipească un alt vers. Acest tip de tanka, bazat pe principiul „brain storming”, a primit numele "renga".
Tanka () [Corola-website/Science/297637_a_298966]
-
puse în circulație de mijloacele de comunicare, în competiție, unele cu altele, și fără nici o coordonare „centrală". Această emancipare nu constă în cunoașterea perfectă a cuiva, care știe cum sunt lucrurile în realitate, dar în libertatea în cadrul pluralității, în erodarea principiului însuși al realității. Analizând esența postmoderismului, să examinăm apariția și etapele principale ale dezvoltării lui. Ca predecesori ai postmodernismului pot fi considerați F. Nietzsche, Z. Freud, M. Heidegger, cât și neopozitiviștii. F. Nietzsche, de exemplu, a criticat știința și filosofia
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
Pentru ca un sistem să se afle în "echilibru termodinamic" este necesar (dar în general nu și suficient) ca lumea înconjurătoare cu care se află în contact să ofere condiții neschimbate în timp. Următoarea constatare, de natură experimentală, este numită uneori "principiul zero al termodinamicii:" Se numește transformare orice schimbare a stării unui sistem. Un interes teoretic deosebit îl prezintă transformările care conduc de la o "stare inițială" de echilibru la o "stare finală" de echilibru, trecând printr-o înșiruire continuă de "stări
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
echilibru la o "stare finală" de echilibru, trecând printr-o înșiruire continuă de "stări intermediare" de echilibru. Întrucât orice schimbare de stare se petrece într-un timp finit, astfel de transformări nu pot fi realizate, riguros, în realitate. Dar, conform principiului zero al termodinamicii, dacă transformarea se produce suficient de lent, ea se poate apropia oricât de mult de acest model ideal. Astfel de transformări se numesc "cvasistatice", pentru a indica faptul că ele sunt o înșiruire de stări de echilibru
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
starea acestui sistem poate fi schimbată numai prin efectuarea de lucru mecanic de către forțe acționând din exterior asupra sistemului. O transformare a unui sistem închis în înveliș adiabatic se numește "transformare adiabatică". Sinteza rezultatelor experimentelor amintite constituie formularea clasică a "principiului întâi al termodinamicii": Conform unei teoreme fundamentale din geometria diferențială, rezultă că lucrul mecanic formula 22 produs într-o transformare adiabatică de la o stare inițială formula 17 la o stare finală formula 24 este independent de stările intermediare (curba formula 25) și există o
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
intermediare, iar formula 30 Mărimea definită prin relația se numește "cantitatea de căldură" transferată sistemului (primită sau cedată) în cursul transformării. Rearanjând termenii, se poate scrie ceea ce, în cazul unei transformări infinitezimale, devine Relațiile (8) și (9) sunt expresii matematice ale "principiului întâi al termodinamicii" în forma sa generală: Așadar, lucrul mecanic și cantitatea de căldură sunt "forme ale schimbului de energie" între un sistem și lumea înconjurătoare. Măsurarea cantității de căldură face obiectul calorimetriei. Metodele calorimetrice deduc cantitatea de căldură schimbată
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
schimbată se dovedește a fi egală cu variația unei alte funcții de stare, numită "entalpie", care este legată de energie prin relația: Existența schimbului de căldură arată că starea unui sistem termodinamic nu este complet caracterizată de variabilele mecanice formula 40 principiul întâi al termodinamicii indică existența unei noi variabile de stare, energia internă, măsurabilă prin metode calorimetrice. În practică este preferată o altă variabilă, care exprimă cantitativ senzațiile familiare de „cald” și „rece”. Este vorba despre "temperatură", care poate fi definită
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
de lucru mecanic nici cu exteriorul, nici între subsisteme; nu există schimb de căldură cu exteriorul, dar subsistemele pot schimba căldură între ele. Se zice că cele două subsisteme se află în contact termic; iar dacă s-a stabilit, conform principiului zero al termodinamicii, echilibrul termodinamic, se zice că cele două subsisteme se află în "echilibru termic". S-a dovedit în mod empiric corectitudinea următorului enunț, numit "principiul tranzitivității echilibrului termic": Din aceste considerații rezultă pe cale deductivă că, pentru orice sistem
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
două subsisteme se află în contact termic; iar dacă s-a stabilit, conform principiului zero al termodinamicii, echilibrul termodinamic, se zice că cele două subsisteme se află în "echilibru termic". S-a dovedit în mod empiric corectitudinea următorului enunț, numit "principiul tranzitivității echilibrului termic": Din aceste considerații rezultă pe cale deductivă că, pentru orice sistem aflat în echilibru termic, există o funcție care, pentru valori fixate ale variabilelor de poziție, este o funcție monoton crescătoare de energia internă; se spune că relația
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
temperatură, devine ecuația de stare "calorică" Termodinamica nu poate stabili forma acestor "ecuații de stare" (sau "ecuații caracteristice"), care determină complet proprietățile sistemului în stări de echilibru termodinamic. În aplicații, ele sunt determinate experimental. Mecanica statistică le poate calcula, în principiu, dacă este cunoscută structura microscopică a sistemului. Studiul schimbului de căldură între sisteme s-a dezvoltat din necesitatea practică de a îmbunătăți funcționarea mașinilor termice. Din punct de vedere teoretic, o "mașină termică" este un sistem care, într-o "transformare
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
având temperaturi cunoscute. Transformarea se numește "monotermă", "bitermă" sau "politermă", după numărul de surse de căldură; sunt imaginabile și transformări în care se schimbă căldură cu o infinitate de surse de căldură ale căror temperaturi variază continuu. Formularea primară a "principiului al doilea al termodinamicii" este echivalentă cu constatarea experimentală că nu poate exista o mașină termică cu o singură sursă de căldură: Cazul unei transformări ciclice biterme reversibile poate fi redus la precedentul printr-un artificiu: sistemului considerat A i
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
se adaugă un al doilea sistem B, ambele sisteme fiind supuse unor transformări ciclice reversibile repetate care sunt ajustate astfel ca sistemul rezultat prin reunirea celor două subsisteme să sufere o transformare ciclică monotermă. Concluzia este o formulare modificată a principiului al doilea al termodinamicii: Notând cu formula 51 și formula 52 temperaturile termostatelor, iar cu formula 53 și formula 54 cantitățile de căldură respective, avem așadar unde funcția formula 57 nu depinde de natura sistemului. Mașina termică bitermă reversibilă descrisă poartă numele istoric de "mașină
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
și formula 54 într-o transformare ciclică bitermă reversibilă, relația (14) poate fi rescrisă ca Acest rezultat se generalizeză la cazul unei transformări ciclice politerme "reversibile" cu formula 72 surse de căldură sub forma numită "egalitatea lui Clausius". Conform formulării primare a principiului al doilea al termodinamicii, într-o transformare ciclică monotermă ireversibilă cantitatea de căldură primită de sistem este strict negativă. Pe de altă parte, o transformare complexă care conține atât porțiuni reversibile cât și porțiuni ireversibile este, în ansamblu, ireversibilă. Pornind
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
de drumul urmat formula 12 și reprezintă variația funcției între starea inițială și starea finală: Aplicând același raționament în cazul unei transformări ireversibile, se obține, pe baza inegalității lui Clausius (19): Utilizând noțiunea de entropie, se poate da o formulare generală principiului al doilea al termodinamicii: În ecuațiile caracteristice (12) și (13), transcrise acum în scara termodinamică de temperatură, variabilele de stare independente sunt temperatura și variabilele de poziție. Dar alegerea variabilelor independente utilizate pentru caracterizarea stărilor de echilibru poate fi schimbată
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
entropia stării finale va fi mai mare decât entropia stării inițiale numai dacă transformarea este adiabatică. Iar formulări de genul „entropia Universului crește” sunt fundamental greșite, întrucât Universul, care nu poate fi delimitat precis, nu este un sistem termodinamic. Din principiul al doilea al termodinamicii rezultă că, în transformări în care variabilele de poziție rămân constante, ca și în transformări în care variabilele de forță rămân constante, entropia este o funcție monoton crescătoare de temperatura absolută. Conform unei teoreme elementare din
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]