19,920 matches
-
mă acuzați că am omorît pe doi dintre prietenii mei, pe tînărul Nicolas, pe Chantal și pe scriitorul acela pe care abia Îl cunoșteam? Hai, dați-i drumul, nu vă jenați, nu mai am nimic de pierdut. - Ryan te-a acuzat direct, Gwen. - Din păcate nu mai poate depune mărturie, persiflă ea, reluînd cu bună știință cuvintele lui Lucas. Cuvintele pe care Yvonne le-ar fi putut rosti. Aproape Întocmai. Marie o contemplă pe femeia așezată În fața ei și se Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea a fost Încarcerată... - Așadar ucigașul credea că Yvonne poseda informația care-l interesa, continuă Lucas. Dar Marie tăgădui printr-un semn al capului. - Există ceva contradictoriu: ea ne spune că Arthus ar fi păstrat restul banilor, și totodată Îi acuză pe cei din familia Kersaint că sînt ucigașii. Deci, ei n-ar fi ucis pentru lingouri... - CÎnd e vorba de o crimă rituală, cu punere În scenă sofisticată, cum este cazul aici, crimele nu se supun acelorași reguli ca celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui, Erwan și-a auzit tatăl tratînd-o ca pe un cîine, Înainte s-o arunce afară. Atunci s-a dus după Arthus și l-a Înfruntat. A fost cumplit, Arthus Îl adora pe fiul lui mai mare. Erwan l-a acuzat de trădare față de mama sa, de cruzime și de iresponsabilitate față de Yvonne, l-a făcut laș și mincinos. Să-și vadă fiul disprețuindu-l era ceva ce trufia lui Arthus de Kersaint nu putea suporta. Tăcu o clipă. Marie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aș fi făcut-o? Nici pe ea nu admiteam s-o pierd... Aș face orice pentru asta... Orice... Glasul tăcu, lăsînd-o pe Marie prăbușită. Deziluzia ei În legătură cu Christian era totală, mai ales cînd se gîndea cum se Învinovățise și se acuzase că-l trădase pentru Lucas... Ryan reîncepu să vorbească, Îl ghidă pe skipper să vorbească despre un alt naufragiu, cel din 1968... Marie Își ținu respirația. Ce avea să mai descopere? Glasul lui Christian se făcu mai subțire. De parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
erau un subiect nou În Europa. Unul dintre cei doisprezece inculpați era David di Meola - i-am recunoscut imediat numele; doar doi, printre care și el, reușiseră să scape de poliție. Potrivit articolului, s-ar fi refugiat În Brazilia. Era acuzat de fapte abominabile. La domiciliul lui, poliția găsise vreo sută de casete video cu crime și scene de tortură, triate și etichetate cu grijă; În unele, David apărea cu fața descoperită. Caseta proiectată În fața juriului prezenta supliciul unei bătrâne, Mary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
serviciu ? o Întreb pe Lissy, sorbind din băutură. A, bine, zice ea, ridicînd vag din umeri. Azi m-am Întîlnit cu tipul cu frauda din Jersey. Tipul cu frauda din Jersey e un client de-al ei care e mereu acuzat de fraudă și face recurs și - din cauză că Lissy e incredibil de deșteaptă - scapă de fiecare dată. Acum e cu cătușe la mîini, iar peste o clipă Îl vezi Îmbrăcat la patru ace, În costum cusut de mînă și o invită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să dansez, zice imediat. SÎnt groaznică. Dar mă distrez pe cinste. Vrei o cafea ? În drum spre bucătărie, se Întoarce și-mi aruncă o privire ciudată, ridicînd din sprînceană. — Ca să nu mai zic ce tupeu pe capul tău, să mă acuzi pe mine că fac sex. Unde-ai fost azi-noapte ? — Cu Jack, recunosc cu un surîs visător. Și am făcut sex. Toată noaptea. — Știam eu ! — O, Doamne, Lissy. SÎnt Îngrozitor de Îndrăgostită de el. — Îndrăgostită ? Aprinde ochiul sub ibric. Emma, ești sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
deschidere, ca niște mottouri Dicaearchus (350 - 285 Î. Chr), discipol al lui Aristotel, a fost primul cartograf care a utilizat coordonatele geografice. Una dintre lucrările sale, Înconjurul Pământului, a fost criticată acerb de Polybios și de Strabon, care l-au acuzat pe Dicaearchus de descrieri fanteziste și de faptul că „discută despre lucruri pe care nu le-a zărit niciodată”. Dicaearchus a dedicat Înconjurul Pământului lui Theophrastes, prietenul său și successor al lui Aristotel la conducerea Școlii Peripatetice. În dedicație, Dicaearchus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fost descrise de Keynes prietenilor săi din grupul Bloomsbury. Ravelstein nu avea o părere prea bună despre intelectualii din grup. Îi displăceau gustul lor pentru viața În natură, bufoneriile lor bizare și ceea ce numea el „comportament de curlandiști”. Nu‑i acuza pentru clevetelile lor. El Însuși se delecta prea mult cu bârfa pentru a se preta să‑i critice. Dar afirma că nu sunt gânditori, ci doar niște snobi și că influența lor era pernicioasă. Și că spionii de mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
i mai satisface pe ticăloși. Îi plăcea să‑și ridice brațele lungi peste lumina reflectată de creștetul lui chel și să scoată un strigăt hazliu. Am impresia că această descriere pe care i‑o fac o să vă determine să‑l acuzați de mizantropie. Ravelstein era tot ce doriți, numai mizantrop și cinic nu. În nici un caz. Era generos cât se poate - un rezervor, o sursă de energie pentru studenții pe care‑i accepta. Mulți studenți porneau de la premisa democratică potrivit căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
franțuzească. Asta i s‑ar putea aplica și unei personalități ca Cioran - sau chiar prietenului tău Grielescu. Speră să se prefacă În franțuji get‑beget. Dar cu nevastă‑ta e un caz și mai curios... L‑am oprit. Puteam fi acuzat de lipsă de loialitate dacă recunoșteam că Vela era Într‑adevăr fenomenul straniu pe care‑l descria el. Eu o vedeam cu ochii unui Îndrăgostit. Sau măcar parțial. O analizam și din perspectiva naturalistului. Era o femeie foarte frumoasă. Unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de cap și o jumătate de durere de inimă. Ceea ce Îmi concentra mintea. - Nu știe să se Îmbrace, a continuat Ravelstein. Toate materialele alea fistichii pe care le pune pe ea! Ce purta anul trecut? Piele de struț?... Și te acuza că ai o legătură sexuală perversă cu mine? Ce i‑ai răspuns? - Am râs de m‑am prăpădit. I‑am spus că nici măcar nu știu cum se petrece actul sexual Între bărbați și că, la vârsta mea, nu mai am chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ai falsificat imaginea fostei tale soții. Ai să spui că ai făcut‑o de dragul căsătoriei, dar ce fel de moralitate mai e și asta? - Perfect adevărat, i‑am răspuns. Mă demascase, la sânge. Ar fi putut să adauge, atunci când Îl acuzam că Îi accepta mai curând pe nihiliști decât pe contemporanii săi academici cu “Înalte principii” că, cel puțin, nihiliștii nu făceau caz de anumite deformații mic‑burgheze, de falsuri și de ipocrizii, pe care să le ridice la nivelul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Îndemna pe toți să‑l citească pe Céline. Mă rog, Céline a fost, categoric, extraordinar de talentat, dar și extraordinar de țăcănit și, Înainte de război, a publicat Bagatelles pour un massacre. În acest pamflet, Céline protesta Împotriva evreilor și‑i acuza că ocupaseră și siluiseră Franța. Pentru mulți francezi, adevăratul inamic era evreimea, și nu Germania. Hitler - aceasta se petrecea În 1937 - avea să elibereze Franța de ocupația evreiască. Englezii, care erau aliați cu evreimea, complotau Împreună cu aceasta să distrugă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nălucea - părul ondulat al unei femei, ca niște fire de revent fiert, străfulgerări de natură care creau impresia unei prezențe umane, - o apariție mitică sau, poate, o arătare. Poate că o ondină sau o fecioară a Rinului. Nu‑l puteai acuza pe individ de Înșelăciune sau de superstiție. Tot ce‑i puteai reproșa era autoimportanța și automulțumirea - suffisance, cum spune francezul. Îmi place cuvântul suffisance mai mult decât Îngâmfare, așa cum prefer cuvântul nostru „sufocant” franțuzescului suffoquant - Tout suffoquant et blême (Verlaine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
puteau urmări și adulmeca aromele de la restaurantul de pe Beacon Street. - Stau Înșirați ca jurații În boxa juriului și captează toată lumina În ochii lor, Îmi spunea. Când urca târâș‑grăpiș până la etajul trei, o Întâmpina pisica, ori salutând‑o, ori acuzând‑o că a neglijat‑o. Era un motan de la țară, care se hrănise În trecut cu șoareci, veverițe și păsări. Acum Își petrecea zilele urmărind nostalgic mierlele, gaițele și ciorile uriașe. Acestea din urmă par mult mai mari decât ciorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
notorietate sintagmei, prin cartea sa despre atitudinile americane față de Holocaust, de la ultimul război până azi, The Holocaust in American Life, Houghton Mifflin Co., 1999; Norman Finkelstein, În lucrarea sa amintită mai sus (aspru condamnată și de Novick), merge până la a acuza personalități evreiești ca Elie Wiesel (supraviețuitor al Holocaustului și militant global al memoriei), organizații internaționale evreiești (În primul rând cele care obțin și gestionează sinistrele „reparații” financiare În numele victimelor și supraviețuitorilor Holocaustului), politicieni americani și oficialitățile israeliene de manipularea cinică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Eliade a fost sau nu sincer În pledoariile sale pentru Garda de Fier; nu se mai pune nici problema - În cazul În care se stabilește că tânărul de atunci fusese sincer - raportului dintre câteva texte reprobabile și genocid. Savantul e acuzat direct de crimă. Din ideolog, el devine călău: a ucis cu mâna lui evrei la București, i-a atârnat În cârlige la abator, i-a măcelărit și i-a jupuit de vii. Spre sfârșitul cărții, puțin Înainte de a-l prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
EDITORULUI Îngrijind această ediție americană a confesiunilor lui Howard W. Campbell, Jr., am fost nevoit să mă confrunt cu niște scrieri ale căror preocupări depășesc simpla informare sau inducere în eroare, după cum e cazul. Campbell nu era doar o persoană acuzată de crime extrem de grave, ci era și scriitor, fost dramaturg de oarecare reputație. A spune că era scriitor înseamnă a spune că și numai cerințele artei au fost suficiente pentru a-l determina să mintă, și să mintă fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
steagul roșu al comuniștilor. Compoziția avea să se intituleze „Ilegalistul cheamă codrii cadrelor la luptă.“ Nu a mai apucat să definitiveze tabloul, Tudorache S. Teodorescu căzând în dizgrația lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, odată cu grupul Vasile Luca, Teohari Georgescu și Ana Pauker, acuzați de „deviaționism de dreapta“. A vrut să i-l dăruiscă mult mai târziu, când Tudorache ajunsese director la tipografia „Cartonul Roșu“. A renunțat, temându-se ca gestul său să nu fie interpretat cumva ca o ploconire, târzie, în fața fantomelor trecutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la ce-a fost atunci. Sau face bășcălie după ureche, așa, să se dea de interesanți, de ce mai află și ei de la unul de la altul. - Nici nu-i interesează, dom-le, aproape că se răsti popa Băncilă. Ce tot îi acuzați! De parcă ar trebui ca ei să vă înțeleagă toate ticăloșiile. Lăsați copiii în pace! Viața de-acum e a lor. Noi... - Noi cu răzbunarea, nu? icni Țongu. Adică ei să ne judece, dar noi să nu le explicăm ce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îi văzuseră mai îndeaprope pe oaspeții lui Burtăncureanu li s-a părut că i-au recunoscut și televizor, când a început revoluțiaîn direct. Orice ar fi fost atunci, Burtăncureanu nu mai era bine văzut în târg. Mai ales pensionarii îl acuzau, pe față chiar, că nenorocirile care se abătuseră pe capul lor după evenimente li se trăgeau mai mult ca sigur de la Burtăncureanu. El, cu talentul lui, făcuse planul revoluției la ei în Județ, așa cum odinioară organiza marile spectacole de pe stadion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
responsabili. Îmi închipuiam cum proceda ca să cucerească - mi-a și dat ocazia să văd, era la DaKino, și Chișu s-a holbat la șoldurile ei spre mulțumirea mea, adică nu eram nici mulțumit, nici gelos (de gelozie nu pot fi acuzat, n-am fost niciodată gelos.) Se uita Chișu la ea, Dan Chișu, om serios, ce putea să vadă la Alexandra, și ea defila la stânga, defila la dreapta, atrăgându-mi atenția asupra propriului spectacol și comentând puținătatea bărbaților care pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe gât, sub mărul lui Adam, și îi tot crește, îi tot crește. Până o să-i explodeze? întreabă o fată machiată cu roșu - până o să-i explodeze, aprobă Kjus, moment în care magia se rupe, fata îl apostrofează și-l acuză că bate câmpii, cine a mai pomenit de cancer exploziv sau de șerpi cu piele dură care locuiesc în gheizere?! Tot atât de încet ca la venire, grupul se destramă. Unii nu cred că întâmplările înfățișate sunt minciuni, stau într-un echilibru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se dezmeticească, redeveni fum și dispăru la fel de repede cum venise, prin sticla geamului. De aici, lucrurile o luară pe o pantă tragică. Relația de prietenie dintre Elena și Ioana suferi o puternică lovitură. Mai mult decât atât, părinții Ioanei le acuzară pe cele două că sunt niște perverse și că au chefuit cu obsedați sexuali. Nu fură crezute când se jurară cu lacrimi că nu știu ce s-a întâmplat și că ele n-au făcut decât să bea singure puțină șampanie, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]