15,743 matches
-
am văzut cum scoteau și dădeau fel de fel de arme: câteva zeci de mitraliere, puști, revolvere... Iar restul a rămas ca, dezarmând trupele SS, să le ia armele. În ultimele zile, Gauleiterul Thuringiei, Sauckel, a spus: „Cum se apropie americanii, faceți praf tot lagărul, fiindcă ăștia vin asupra Weimarului”. Era la opt kilometri de Weimar. Nu au reușit să-i omoare pe toți - doar vreo 60.000 din 80.000 să omoare; au mai rămas 21. 000. Am avut și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
80.000 să omoare; au mai rămas 21. 000. Am avut și un Panzerfaust - cu greu s-au lămurit cum se procedează cu el, dar hitleriștii nu au mai avut Panzer. Panzerfaust, „pumn de oțel”, contra tancurilor. În ziua când americanii erau la Erfurt noi ne-am eliberat singuri, cu arme, am prins și vreo două sute de S. S. -iști, pe care i-am dezarmat... Când au venit americanii: „Poftiți două sute de SS-iști, poftiți și armele...”. - Ce funcții ocupau În general
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au mai avut Panzer. Panzerfaust, „pumn de oțel”, contra tancurilor. În ziua când americanii erau la Erfurt noi ne-am eliberat singuri, cu arme, am prins și vreo două sute de S. S. -iști, pe care i-am dezarmat... Când au venit americanii: „Poftiți două sute de SS-iști, poftiți și armele...”. - Ce funcții ocupau În general S. S. -iștii În lagăre? - Erau Lagerführer, Lagerführer-adjunct, Raportführer-ul ținea evidența... Erau comune peste tot. Erau mulți medici care experimentau... - Știați? Ați asistat la așa ceva? - Nu am asistat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Când au Început aceste evacuări? - Pe 1 aprilie. - Ce a determinat conducerea internațională a lagărului să Înceapă această rebeliune, această mișcare de eliberare? - Ei o Începuseră cu ani de zile Înainte. - De ce a avut loc chiar pe 11 aprilie, când americanii erau totuși la ceva distanță și nu ați avut curajul să mergeți În pădure? - Spre Weimar erau numeroase trupe germane. Era orașul Weimar. Dar SS-iștii ăștia, În număr de câteva sute, au fugit În pădure. Cei mai mulți s-au dus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În pădure? - Spre Weimar erau numeroase trupe germane. Era orașul Weimar. Dar SS-iștii ăștia, În număr de câteva sute, au fugit În pădure. Cei mai mulți s-au dus spre Hotelstadt, s-au Îmbrăcat În haine civile și au fugit spre americani: mai bine prizonieri la americani, că ei se temeau de ruși. Pe noi ne-au eliberat americanii. - Au fost prinși două sute de SS-iști. Cum de nu i-ați linșat? Am Înțeles că În alte părți chiar asta s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
numeroase trupe germane. Era orașul Weimar. Dar SS-iștii ăștia, În număr de câteva sute, au fugit În pădure. Cei mai mulți s-au dus spre Hotelstadt, s-au Îmbrăcat În haine civile și au fugit spre americani: mai bine prizonieri la americani, că ei se temeau de ruși. Pe noi ne-au eliberat americanii. - Au fost prinși două sute de SS-iști. Cum de nu i-ați linșat? Am Înțeles că În alte părți chiar asta s-a și Întâmplat. - Conducerea ne-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de câteva sute, au fugit În pădure. Cei mai mulți s-au dus spre Hotelstadt, s-au Îmbrăcat În haine civile și au fugit spre americani: mai bine prizonieri la americani, că ei se temeau de ruși. Pe noi ne-au eliberat americanii. - Au fost prinși două sute de SS-iști. Cum de nu i-ați linșat? Am Înțeles că În alte părți chiar asta s-a și Întâmplat. - Conducerea ne-a dat dispoziții clare: „Dacă e vorba de luptă, atunci luptăm și Îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
clare: „Dacă e vorba de luptă, atunci luptăm și Îi omorâm sau ne omoară, dar prizonierii sunt prizonieri; nu vă atingeți de ei”. Adică am respectat niște reguli internaționale. Țin minte că ăia două sute, câteva zile, până i-au luat americanii și i-au dus repede, au primit mâncare pe săturate: „Ia și mănâncă. Nimeni nu-ți face nimic, nu se atinge de tine”. Și foarte mulți voiau să le dea câte o bătaie măcar. Cum să te gândești la niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și pe cei mai buni i-am Învățat să fie infirmieri. Adică dacă era mai grav bolnav, să-i aducă urinarul, să-i aducă mâncare, tot, tot. Și mâncare - numai așa, cu țârâita. În general, am avut mare noroc de americani, că ne-au dat conserve de pui... supă de pui, supă de nu știu ce... Aia le-am tot dat. Și din o sută și ceva de oameni numai unu-doi au murit. Unul a murit fiindcă a avut și exantematic, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Deci... trei luni. - Aproape trei luni. N-am ieșit din spital. - Nu știați ce se Întâmplă În restul lagărului? Nu veneau colegi? - Veneau și spuneau. Dar nu m-a interesat. La o sută de bolnavi, nu poți. Mi-au dat americanii niște ser fiziologic, d-ăla de două kilograme. Și băgam În venă picătură cu picătură. Perfuzii... Domnule, era o minune. Își revenea omul. Îți plăcea să vezi cum Își revine copilul ăsta. Erau tineri, În general; erau și bătrâni. Era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sunt rănit” - „Du-te naibii, stai acolo”. S-a căsătorit, a avut și o fetiță, dar apoi a murit. Fiecare cum Își vedea de el. La 60 de ani să te căsătorești și să faci copil... Muriseră toți ai lui... - Americanii vă furnizau alimente, medicamente? Ei au organizat lagărul sau deținuții? - Aveau și ei un spital al lor... - Americanii sau restul deținuților? - Americanii. - Pentru deținuți sau numai pentru ei? - Și pentru deținuți, și pentru ei. Noi aveam, al românilor - erau români
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
murit. Fiecare cum Își vedea de el. La 60 de ani să te căsătorești și să faci copil... Muriseră toți ai lui... - Americanii vă furnizau alimente, medicamente? Ei au organizat lagărul sau deținuții? - Aveau și ei un spital al lor... - Americanii sau restul deținuților? - Americanii. - Pentru deținuți sau numai pentru ei? - Și pentru deținuți, și pentru ei. Noi aveam, al românilor - erau români și unguri, și slovaci... Erau ăia care s-au pornit spre răsărit. - Deci toți aceștia țineau de spitalul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vedea de el. La 60 de ani să te căsătorești și să faci copil... Muriseră toți ai lui... - Americanii vă furnizau alimente, medicamente? Ei au organizat lagărul sau deținuții? - Aveau și ei un spital al lor... - Americanii sau restul deținuților? - Americanii. - Pentru deținuți sau numai pentru ei? - Și pentru deținuți, și pentru ei. Noi aveam, al românilor - erau români și unguri, și slovaci... Erau ăia care s-au pornit spre răsărit. - Deci toți aceștia țineau de spitalul condus de dumneavoastră? - Da
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
partid, și de stat. Primarul era ungur. Și pe el Îl știam. Imediat mi-au dat o vilă părăsită, cu vreo 4-5 etaje - vila „Petru și Pavel”. Au intrat oamenii și am organizat acolo masa lor. „Am fost eliberați de americani” interviu cu Freifeld Herman (n. 1923) - Domnule Freifeld Herman, povestiți-ne mai Întâi despre familia dumneavoastră. - M-am născut În ianuarie 1923, la Bistrița-Năsăud. Acolo am făcut liceul, dar, spre sfârșit, am intrat În zona cedată vremelnic Ungariei, În Ardealul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
spun că Armata a II-a Maghiară a fost la Cotul Donului - acolo a fost repartizată. La retragere, la Budapesta, am fost preluat de nemți și deportat la Dachau, unde am fost Închis aproximativ 11 luni. Am fost eliberați de americani. După Întoarcerea acasă mi-am reluat studiile și am lucrat ca inginer de automobile mai Întâi la autobază, apoi la Întreprinderea auto și apoi la minister. Cam asta ar fi, pe scurt, viața mea. Deci Bistrița - prima etapă, a doua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
stivele de saci cu ciment și vracul de ciment se fac tot mai mici”. Și, Într-adevăr, În curs de două-trei săptămâni s-a redus rezerva de ciment, vagoanele veneau tot mai rar, nodurile de cale ferată erau bombardate de americani fără cruțare, poate și fabricile... Că, la un moment dat, nu se mai lucra În două ture: numai o tură, că nu mai era de lucru pentru două ture. Era deja, totuși, o ușurare. După un alt timp, În noiembrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
când a fost dus În Revier, când a căzut jos și a ajuns neputincios... Și a murit la o zi după eliberare: s-a Îmbolnăvit de tifos, iar la o zi după eliberare a murit. Adică deși l-au eliberat americanii - că americanii au salvat mulți oameni, l-au salvat pe fratele meu, că imediat i-au făcut perfuzii și au reușit să Îl salveze - el nu a mai putut fi salvat: era deja epuizat. Eu, de bine, de rău, m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fost dus În Revier, când a căzut jos și a ajuns neputincios... Și a murit la o zi după eliberare: s-a Îmbolnăvit de tifos, iar la o zi după eliberare a murit. Adică deși l-au eliberat americanii - că americanii au salvat mulți oameni, l-au salvat pe fratele meu, că imediat i-au făcut perfuzii și au reușit să Îl salveze - el nu a mai putut fi salvat: era deja epuizat. Eu, de bine, de rău, m-am eliberat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dacă aveau ocazia, mai pălăvrăgeau cu ei și ăia ne mai dădeau puțin curaj. Noi mai aveam o speranță, dar ei nu. Și nici nu au avut vreo șansă la eliberare. Că după ce ne-au eliberat, pe toți rușii ăștia americanii i-au băgat În lagăr. Și pe urmă, la cererea rușilor, lagărul a fost Împrejmuit de americani, iar ei au fost trimiși forțat În Rusia. Vă dați seama ce i-a așteptat acolo. Și erau foarte cumsecade acești ruși În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o speranță, dar ei nu. Și nici nu au avut vreo șansă la eliberare. Că după ce ne-au eliberat, pe toți rușii ăștia americanii i-au băgat În lagăr. Și pe urmă, la cererea rușilor, lagărul a fost Împrejmuit de americani, iar ei au fost trimiși forțat În Rusia. Vă dați seama ce i-a așteptat acolo. Și erau foarte cumsecade acești ruși În haine nemțești... cu armă cu tot. Dar nu-ți băgau patul armei În coaste dacă te duceai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Ura, ura, ura...” Pe căpitanul ăsta erau să-l omoare... de bucurie. Abia a scăpat cu viață - dar nu erau intenții rele... Lumea a Început să se răsfire și a plecat fiecare unde a putut. Dar pe urmă au venit americanii, Într-o zi-două. - Cum adică unde au putut? - Eram Într-o gară mică. S-au dus În gară. Dar a doua zi veneau deja, trupele americane. - Ce ați făcut În aceste două-trei zile? - Am făcut de mâncare. - Ați găsit? - Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
putut? - Eram Într-o gară mică. S-au dus În gară. Dar a doua zi veneau deja, trupele americane. - Ce ați făcut În aceste două-trei zile? - Am făcut de mâncare. - Ați găsit? - Am găsit provizii, una-alta... Înainte de a veni americanii am fost să cerșim... Ne dădeau câte un colț de pâine, ceva... Se plângeau că nu au nici ei, dar le era și frică de noi. Noi abia mergeam pe picioare, dar le era frică. - Erați slabi... - Eram slabi, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
undeva lângă München, nu mai țin minte - Într-o suburbie, unde era un fost spital SS; când am sosit noi, mai scoteau afară SS fără mâini, picioare, fără ochi... Îi evacuau În alte spitale - dar ăla a fost desemnat de americani pentru refacere. Spitalul avea totul rămas intact de la nemți, Începând de la stomatologie până la chirurgie. Cu personal nemțesc... În halate albe... Ne-au preluat și ne-au repartizat În dormitoarele SS-iștilor, după care a Început hrănirea științifică - În bucătărie erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
socotiți unguri, nu evrei, și până a venit o delegație din Cluj ca să ne preia... Noi am ajuns acasă târziu: ne-am eliberat pe 9 mai și am ajuns acasă În septembrie. - Ați revenit În România. Mai aveți acte de la americani? - Am dovada pe care mi-au dat-o la eliberare și cu care am putut veni acasă - este În engleză, rusă și germană... Cu foaia asta m-am legitimat aici. Ajuns acasă, „bucurie mare” - am aflat că tata și mama
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
aveai nici cum să te odihnești acolo. Ți-am mai spus, Leipzig are o gară enormă care În mare parte era deja bombardată... Am auzit vorbind, de data asta doi feroviari nemți, amândoi bătrâni, care spuneau: „Ai auzit, au debarcat americanii”. Nu numai americanii au debarcat, dar pentru ei importanți erau americanii. În Normandia. Așa mi-am dat seama când a fost debarcarea și așa am reconstituit, ulterior, cam ce dată era când am fost noi În Leipzig. De la Leipzig am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]