13,806 matches
-
p. 238.) După plecarea fetelor, Mària își concentrează atenția destructivă asupra lui Tinu, sporind convingerea celor trei copii că viața lor e definitiv marcată de tarele emoționale ale părinților lor. Dincolo de o serie limitată de redundanțe și hiperbole ce dăunează armoniei narative (o serie de repetiții se cer corectate, câteva elemente dezechilibrează personajul Màriei, cel mai evident fiind detaliul ce o propulsează în sfera obsesiei compulsive - femeia își detestă viața și, implicit, copiii și nu vrea să le lase acestora nicio
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
unei fabrici prospere de mănuși, tânărul atlet pare întruparea unui ideal fizic și moral a cărui desăvârșire e dintru început suspectă: Suedezul e adorat de toți, copii și adulți, nu stârnește invidii și pasiuni, ci doar atrage zâmbete calde și armonie, vârstele și contextele vieții sale se înșiră ca niște mărgele perfecte, una după alta, calm, cu firescul complet anormal al unei vieți în care toate par că se așează simetric, proiectând un destin cum nu se poate mai blând și
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Banatul, un Eldorado. Celor douăzeci de limbi vorbite în Banat în momente istorice diferite, li se suprapun firesc douăzeci de etnii și grupuri etnice, nenumărate sărbători religioase și laice împărtășite senin, o tradiție a întâlnirii fericite cu Celălalt. Diversitatea și armonia modurilor în care s-au articulat reprezentările realului, ale sacrului și ale imaginarului sunt coordonatele esențiale ce au făcut posibilă apariția acestui Eden (central)-european. Caracterul exemplar al relațiilor interetnice, certificat de o lungă istorie a simbiozei multiculturale este, la
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
mama îmi amintesc doar ca prin vis. Ea era o tânără și frumoasă văduvă". Amintiri vagi conturează un trecut despre care s-a spus că ar fi fost o repetiție generală pentru sfârșitul lumii. Însă ele amintesc de calmul și armonia dinaintea acestui sfârșit: "Ea se îmbrăca nestrămutat în mătăsurile ei parfumate, negre, și mă purta pe la băi, unde se plimba sub clar de lună și dansa pe podeaua care lucea și strălucea. În jurul nostru noaptea erau dealuri negre și mari
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
dar de-i interzis,/ măcar să recit/ ce-ar fi astăzi de scris" (Prolog). Distanțarea de sine, melancolia bolnavă și izolarea sunt prezente ca trăsături expresioniste într-un imaginar poetic definit de inovații la nivelul limbajului și de preocuparea romantică pentru armonii sonore: "Nu sunt om, sângele mi-e lânced/ numai rouă/ din rumeni nori ce-n zări se reped./ Cearcănul frivol de sub ochii mei/ e urma pădurii,/ cu durerea ei./ Ramuri grele de muguri și de stele/ trec traiu-n locul meu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
corect al cuvintelor". Ceea ce face însă din această carte o apariție neobișnuită, în care literatura pentru copii și spiritul avangardist se potențează reciproc și se completează cu fast, este excelenta contribuție a lui Etienne Delessert. Ilustrațiile rezonează cu textele în armonii suprarealiste, într-o suprapunere fabuloasă a esteticii pop-art cu expresivitatea joculară a imaginilor comice din imaginarul infantil. Artistul oferă și o perspectivă ironică, o meta-reprezentare a temelor din teatrul lui Ionesco în imagini vibrante, conturate în culori psihedelice - multe dintre
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
icoane, Maica Domnului s-a lăsat fotografiată de toată lumea”, spune părintele Antonie. Icoanele aburite La intrarea în biserica mănăstirii te întâmpină, de o parte și de alta, două icoane ce parca au fost aduse la Giurgeni special pentru a întregi armonia acestui loc binecuvântat. În partea stângă se află icoana Maicii Domnului cu Pruncul, iar în partea dreaptă, cea a Domnului Iisus Hristos. Icoanele au fost dăruite mănăstirii de familia Gheorghe Apetrei din Roman, care, la rândul ei, le-a primit
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
mai intens când ne dezamăgesc cei pentru care am pune mâna în foc), sufletul nostru cade în genunchi și privește spre cer. Fericiți sunt cei care o fac fără să ajungă la suferință. Sunt spirite alese, predestinate să trăiască în armonie și să fie un exemplu pentru noi. Da, îndrăznesc să v-o prezint pe Fecioara Maria, așa cum am perceput-o la vizita pe care ne-a făcut-o cu o săptămână în urmă, la Vaslui. Credința este un dar și
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
următoarea: în calitatea noastră de membri ai Consiliului, încurajăm noi tot ce va contribui să producă la studenți, fie în facultate sau chiar la masa consiliului nostru, aceste perspective mai vaste, care vor da din nou sistemului nostru sincronia sau armonia potrivite între rigoare și imaginație?"74. Se vede aici că ecosistemismul s-a întors fără înconjur la morala profetică. Dar efectele de la Palo Alto nu sînt numai morale. Putem menționa fără să le dezvoltăm aici, din pricina spațiului (vezi la acest
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
ea "merge", "prinde" în rîndul cercetătorilor informați de pe cele două maluri ale Atlanticului sau ale Pacificului. Știință autistă, ea este surdă la evenimentele lumii exterioare. Tautologică, ea reproduce la infinit propria sa structură. Totalizantă, ea închide în circularitatea sa, în "armonia" sa. Totalitară, ea hotărăște că nu există alt mod de cunoaștere decît cel care constă în a raporta orice obiect gînditor la ordinator. Sub toate aspectele sale, ea este într-adevăr punctul culminant al mișcării tautiste. Care este, deci, această
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Înseamnă naștere și ucidere aproape În același timp, capacitate infinită de regenerare, de creație. Și, „mai presus de toate acestea”: Dansul, grația, jocul, ce nasc - Încă o dată, În optica nietzscheniană - doar În clipa când este Învinsă acea „inerție”, calm și armonie statică apolinică, când omul Își regăsește În stârșit „relieful”, complexa și contradictoria sa structură, când omul „Învie”, de fapt! Am insistat asupra „descoperirii nietzscheniene” a dionisiacului pentru a reveni Încă o dată asupra conceptului de „irațional”, atât de fals, de prost
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ideea că, „În ciuda” atâtor „calități” deja acceptate de cei din jur, nu e, bietul de el, decât un „melodios cretin”, cineva incapabil de a citi coerent și calm „partitura existenței” și, Într-o continuă panică sentimentală și cerebrală, amestecă notele, armoniile, tonalitățile, Încât propria sa viață - dar și cea din jurul său sau cea pe care i-o „recomandă” Însăși istoria! - ia forme „ciudate”, comice, uneori de-a dreptul monstruoase?!... Și... atunci, „bietului de el” nu-i rămâne altceva decât să prefere
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
timpului, spațiului și Logicii, Înviind și murind iute sub „ochii noștri”, cei din vis, pierind sau transformându-se „unii Într’alții”, așa cum, pe roata olarului, formele dansează și mor În clipa când par a-și fi găsit un echilibru, o armonie. Și „a ne aminti bine” nu Înseamnă a da la o parte pentru o vreme logica noastră cea de toate zilele, cu bunul ei simț cu tot, și de a ne „copilări Încă o dată”, adică de a face uz, atât
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
simplu de „ea”. Neavând curajul de a se iubi pe sine, Își iubesc un viciu care li s-a Încrustat În psihicul zilnic precum un parazit, Îl apără de orice injoncțiune, atac extern - sau intern! - și coabitează astfel, Într-o armonie la fel de bună ca oricare alta. Deoarece „nici fericirea și nici perfecțiunea nu sunt din lumea aceasta”, spune psalmistul sau scepticul de profesie. Dar, după cum se poate bănui, având o fire complicată și artificioasă, am ocolit totdeauna cu un dispreț afișat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
adesea prost interpretată, ca o formă simplă și directă de ateism - Nietzsche, care În repetate rânduri s-a apărat de Învinuirea de a fi ca atare! Și, prin această frază, ca și prin altele care sunt În consonanță, În profundă armonie muzicală și ideatică cu ea, Nietzsche nu ne Împacă oare cu această hidră, cu acest monstru antic, cum apare el uneori și multora, monstru hibrid ce ne așteaptă la intrarea În cetatea Tebei, adică a vieții lucide și demne - cu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sublimul acceptat și Înțeles, noi trebuie să-l exprimăm cu mijloacele care ne stau la Îndemână, dintre care, bineînțeles, logosul, Cuvântul, se pare că este, dacă nu cel mai Înalt, oricum, cel mai clar. Dar și culorile și liniile În armonie, reflectându-ne chipul și pasiunile sau sunetele armonice și ele, având, ca și pictura, privilegiul universalității și fiind, poate, În vagul lor, mai aproape, Încă o dată, de acel Mister pe care nu ne putem dezobișnui de a-l alunga definitiv
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
domină. Subtile considerații face autorul asupra funcționării simetriei în stilul eminescian, asupra legii oglinzii și a mitului lui Narcis, a simultaneității stilistice, identificând semnele unei sete de cuprindere a totului comparabilă cu a contemporanilor noștri Márquez și Le Clèzio, a armoniei ca efect stilistic al întâlnirii simetriilor spațiale și temporale, a vizionarismului poetic, a ochiului și auzului, asupra somniei și morții. Lectura Luceafărului ca vis e printre cele mai ademenitoare din câte cunoaștem. Nu intru în amănunte pentru că prea sunt multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ș.c.l. Cercul opt, Hypnos și Thanatos, va urmări astfel, visul și "conștiința captivă", raporturile veghe/entropie, somnie/negentropie, Narcis-Hypnos-Echo, problema metempsihozei și a zădărniciei universale, fundamentul gândirii eminesciene. Tocmai acest din urmă aspect relația conștiinței Zădărniciei cu atotintegratoarea Armonie eminesciană face obiectul celui de-al IX-lea cerc. Archaeus: "drama filosofică a lui Eminescu e totală, însă reflexul creator e cu atât mai sublim; polul stilistic prim înfrânge zădărnicia și triumfă tocmai în armonia iubirii". Cu Archaeus, cu accesul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
relația conștiinței Zădărniciei cu atotintegratoarea Armonie eminesciană face obiectul celui de-al IX-lea cerc. Archaeus: "drama filosofică a lui Eminescu e totală, însă reflexul creator e cu atât mai sublim; polul stilistic prim înfrânge zădărnicia și triumfă tocmai în armonia iubirii". Cu Archaeus, cu accesul în punctul originar, cercul cercurilor se închide, cu acea mișcare de închidere-spre-deschidere specifică "devenirii întru ființă". Este de la sine înțeles că o problematică de atare anvergură a generat o carte de extremă densitate; Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
zid (Ed. Junimea, 1981), pe tema integrării tinerilor cadre didactice în lumea satului de azi, se relansează editorial, de data aceasta cu un studiu substanțial, Eminescu Dialectica stilului (Ed. Cartea Românească, 1984), pornit să explice pe spații largi așa-numita armonie eminesciană, determinantă în demonstrarea modernității poetului. Conceptul a fost pus în circulație se știe de Camil Petrescu, în 1936, și prin el înțelegea o stare singulară, prodigioasă, în cultura românească, sub a cărei vrajă "stăm cu toții de o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
idei contemporane nouă (a unei idei care s-ar putea perima o dată cu noi) măsoară valoarea unei capodopere, care va găsi desigur căi de comunicare și cu universul mental greu previzibil al urmașilor noștri. "Steaua", nr. 1, ianuarie 1985 Al. PIRU Armonia eminesciană Eminescu Dialectica stilului (C.R., 1984) se intitulează cartea lui Theodor Codreanu care se ocupă de ceea ce Tudor Vianu numea "armonia" eminesciană. Autorul declară a nu fi urmat pe Gilbert Durand cu structurile antropologice ale imaginarului, nu a dat atenție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
căi de comunicare și cu universul mental greu previzibil al urmașilor noștri. "Steaua", nr. 1, ianuarie 1985 Al. PIRU Armonia eminesciană Eminescu Dialectica stilului (C.R., 1984) se intitulează cartea lui Theodor Codreanu care se ocupă de ceea ce Tudor Vianu numea "armonia" eminesciană. Autorul declară a nu fi urmat pe Gilbert Durand cu structurile antropologice ale imaginarului, nu a dat atenție specială perspectivei diacronice a stilurilor colective, întrucât creația nu-i nici o întoarcere, nici o repetiție a unui model primordial, ea depinde de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
om, femeie. Hyperion, exponent al eternității nu poate deveni muritor, Cătălina, muritoare, nu accede la nemurire. E diferența de a înțelege dragostea ca fenomen, contingentă și ca idee, transcendentă. Aș zice că Eminescu rămâne în această antinomie, nu tinde la armonia contrariilor, la o viziune simultaneistă a lumii, cum crede Theodor Codreanu. Mai departe este discutată opinia filosofului C. Noica: Tot poemul descrie nefericirea generalului de a nu putea prinde ființă aievea". Hyperion ar fi condamnat, crede Noica, la o "devenire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
armonizare (p. 309, 315), împăcare a eclectismelor viziunii poetului (p. 205), explicarea unității contrariilor (p. 79, 319) criticul nu face apel și la coincidența oppositorum, principiu mistic-ontologic ce l-ar fi scos din multe dificultăți și alte reducționisme la unitate, armonie (ideea-cheie este "universul armoniei eminesciene", p. 34) și organicitate. Perspectiva lecturii sincronice este esențială deoarece numai în acest mod cartea se "salvează" și permite enunțarea de propoziții gen "intuiții pre-einsteiniene" sau poate aduce în discuție noua logică a simultaneității spațio-temporale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
împăcare a eclectismelor viziunii poetului (p. 205), explicarea unității contrariilor (p. 79, 319) criticul nu face apel și la coincidența oppositorum, principiu mistic-ontologic ce l-ar fi scos din multe dificultăți și alte reducționisme la unitate, armonie (ideea-cheie este "universul armoniei eminesciene", p. 34) și organicitate. Perspectiva lecturii sincronice este esențială deoarece numai în acest mod cartea se "salvează" și permite enunțarea de propoziții gen "intuiții pre-einsteiniene" sau poate aduce în discuție noua logică a simultaneității spațio-temporale (p. 148), "anticipată" de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]