11,853 matches
-
toate aceste forme". Justificată și poziția teoreticianului în ale naturii, în care doza de pesimism este preponderentă. Civilizația ajunsă pe culmi este oarecum incompatibilă cu sfera culturii, pentru că are în vedere alte reguli de dezvoltare. Spiritul mercantil, ideea de comerț calcă cu o talpă nu prea curată pe covorul frumos al artei și al naturii. Urmele negre deranjează instinctul creator, imaginația, talentul și sentimentul artistului. Exactitatea fugărește misterul, fără mister nu există poezie adevărată. Iată o frază uimitoare: nimic nu este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
să demonstreze că nimic din ceea ce este de esență nu-i prea de mare folos în realitatea primară care este banala viață. Cum să nu profit de prilej și să nu-i invit în spațiul "academiei" mele? În timp ce pașii domoli călcau treptele de piatră aspră spre ieșire, profesorul Ciopraga, în marea-i erudiție, ne amintește că Turnul Goliei, consolidat prin contraforturi puternice, a fost restaurat pe la 1900 de către arhitectul Nicolae Gabrilescu, că are o înălțime de 30 de metri, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
vârf, și pierzându-se în secretele biblice. Una e să citești cărți în bibliotecă, alta e să te hrănești direct cu legenda lui Prometeu (în variantă caucaziană Amirani), închipuindu-ți-l înlănțuit de moarte, și cu totul alta e să calci pământul Caucazului și să trăiești parcă altă istorie. 28 Un fragment dintr-un interviu cuprins în volumul "Grigore Vieru în amintirile contemporanilor" (2009). Întrebări scurte (A.B. = Angela Brașoveanu), răspunsuri scurte (G.V. = Grigore Vieru): A.B.: Ce este pentru dvs.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cercul din mintea somnolentului înțepenit pe scaun se rostogolește nestingherit în sensul gravitației. Și cum altfel, când orbita asta din lăuntrul neuronului lui se învârte vicios, pe când copacul de lângă el, cu misterioasele cercuri concentrice, rămâne virtuos, nesupunându-se capriciilor care calcă în picioare demnitatea. Copacul moare în picioare, singur, drept și imperial. Cine spunea că moartea este numai ceva anticipat și de neînțeles? Se trezește totuși din lentoarea clătinată și respirația capătă normalitatea ritmică a seminței de viață. Nu e prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a dat în clocot, câinii au urlat înfricoșător, lugubru. Noapte pe care n-o pot uita. A doua zi dimineață împreună cu mama și o soră, cu rucsac improvizat în spate și genți în mâini am plecat în refugiu, în necunoscut. Călcam cu frică pe pământul nostru să nu fim văzuți de ruși trecând o graniță ce s-a stabilit prin forța Armatei Roșii, înghițind o parte din trupul țării care nu a aparținut niciodată rușilor și nici Basarabiei sau Bucovinei. Din
AMINTIRI DUREROASE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Mihail Malaşincu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1690]
-
hipotecare și introdus etalonul de aur. Proiectul a fost votat și a dat foarte bune rezultate. [caragiali, directorul general al teatrului național] Regimul se mai distingea prin două activități: una la Comună, cealaltă la Teatrul Național. La Teatrul Național, Caragiali călcase cu piciorul stâng. Caracterul său autoritar, cât și lipsa de autoritate - fiindcă fusese prea mult timp camaradul pe picior de egalitate cu cei mai mulți dintre actori - i-a creat repede o atmosferă de nesusținut. Cei mai de seamă actori: Grigore Manolescu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
deloc rău, om cu o slabă cultură, dar având vederea clară asupra lucrurilor pe care este destul să le lumineze experiența pentru ca să le poți pricepe. Era un om de treabă, destul de modern pentru epoca lui, fără nici un idealism, om care călca sănătos, om pe care te poți rezema la nevoie, fiind sigur că nu te va părăsi la primejdie. Dovada puterii sale a dat-o în două împrejurări, și atunci când a fost detronat Cuza, și în ziua de 11 martie 1871
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
lui Ion Brătianu. Deși foarte iubit de acesta, n-a primit niciodată o demnitate publică. A fost ales deputat, dar n-a primit mandatul. Fiindcă era cu totul antigerman, nu iubea pe regele Carol și niciodată n-a vrut să calce în Palat. El, având împrejurul său pe Pache Protopopescu, mai târziu pe Gogu Cantacuzino și alți câțiva, era șeful ocultei, adică șeful acelui grup care avea reputația cum că inspiră pe Ion Brătianu și-i dictează conduita. Către mijlocul guvernării
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Ministru de Justiție, Eug. Stătescu No. 1270 (MOF., nr. 32, 12/24 mai 1887, pp. 721-722) d. zahari stoianov, către poporul român (1886) Nu există un singur bulgar mai mult sau mai puțin inteligent și patriot, care n-ar fi călcat pământul liber al României și nu s-ar fi folosit de ospitalitatea frățească a românilor. Într-o epocă de o jumătate de secol, într-o epocă groaznică și neagră pentru * noi, privirea poporului bulgar a fost pururea țintită asupra malului
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
discute chestiuni generale de politică economică, teme sociale și chiar, în unele cazuri, probleme internaționale. Dimpotrivă, grupurile de promovare se preocupă în mod caracteristic de probleme ce țin de sfera lor de competență, considerând de obicei dificil sau periculos să calce înafara scopurilor inițiale, iar dacă își lărgesc sfera de activitate, așa cum încearcă adesea mișcările sociale, numărul adepților se împuținează rapid. Totuși, entitățile cele mai politizate se încumetă să își extindă activitățile și devin partide politice. Vom vedea în capitolul 9
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
fost pe la noi... Nu...? Nu-i așa? Da...! Apoi a mormăit ceva, după răspunsul meu ferm și sigur, cum că merge să stingă restul de țigară... ,, Merg să arunc chiștocul și revin!’’ Face câțiva pași în noroiul din fața sa și calcă mucul țigării, cu multă îndârjire de parcă ar fi strivit un vierme. Deschid ușa, cu un scârțâit sâcâitor, intru cu pași mărunți și obosiți, mă așez într-un colț, așteptând să vină funcționarul înalt și cam burtos pentru vârsta sa. Da
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
unitate spitalicească. De unde știu de șobolani? Vorbesc unele angajate care lucrează în sanatoriu. Vorbesc și unii pacienți cu vechime. De multe ori se simte în aer mirosul rozătoarelor. Câinii sunt peste tot și dacă nu ești atent e posibil să calci pe ei sau în excrementele acestora. Uneori se aude în întunericul serii câte un schelălăit de câine călcat pe coadă ori câte un țipăt ca de moarte din gura vreunui cetățean mușcat de sălbăticiunea agresată involuntar. * * * După câteva zile am
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
vechime. De multe ori se simte în aer mirosul rozătoarelor. Câinii sunt peste tot și dacă nu ești atent e posibil să calci pe ei sau în excrementele acestora. Uneori se aude în întunericul serii câte un schelălăit de câine călcat pe coadă ori câte un țipăt ca de moarte din gura vreunui cetățean mușcat de sălbăticiunea agresată involuntar. * * * După câteva zile am început să simt mâncărimi puternice pe piele la încheieturile mâinilor și picioarelor. Scărpinatul a devenit un fenomen permanent
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
seducțiile lumii, de dezastrele morale, dacă ne închipuim că putem să ne lipsim de mijloacele pe care Dumnezeu, Biserica, știința și practica sfinților ni le-au arătat dintotdeauna ca fiind trebuincioase sfințirii noastre. Atât preotul cât și călugărul pot să calce greșit, dar obișnuința rugăciunii mintale îi va ajuta grabnic să se readune sufletește, chiar în aceiași zi; nu va fi la fel cu cei care nu-și lasă timp pentru reflecție, care vor ajunge treptat-treptat la acea împietrire a inimii
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
apropiat de noi, elevii. Îmi amintesc că, pentru a-i pedepsi pe elevii neastâmpărați, în curtea școlii, pe pământ trasa un cerc. Elevii neascultători trebuiau, în pauză, să stea în interiorul cercului. Elevii pedepsiți, din când în când, pe furiș chipurile, călcau cu un picior în afara cercului, socotind această comportare un act de curaj. Cred că domnul învățător ne observa și, probabil, zâmbea îngăduitor. La școala din Durnești am învățat numai un semestru, al doilea din clasa a III-a. Aici am
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
9, din cauza unei furtuni, marele catart, care susținea pânza, se rupse și întregul cort căzu asupra publicului Oricine-și poate închipui ce a urmat. O doamnă Hemperle a fost ucisă. Mai multe persoane au fost rănite, unele chiar grav, altele călcate în picioare. Femeile, mai ales, au avut mult de suferit. Dintre cei ușor răniți au fost și generalul Haralambie și Alexandru Marghiloman. Incendiul care se declarase a fost ușor localizat. La jumătatea lui aprilie au sosit în București arhiducele Rudolf
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
pe socoteala întemperatei bătrâne. Seara și noaptea fusese petrecere mare, se mâncase cremvurști, piftii și pastramă, se fumase și se băuse mult. Pe la 6 ceasuri dimineața, a doua zi, cocoana gazdă intră, ca de obicei, cât se poate mai tiptil, călcând în vârful degetelor. Un miros greu de usturoi, de ceapă, de tutun, de vin și de alte mirodenii umplea aerul. Pe masă, o sticlă, pe jumătate încă plină cu un generos vin negru, provoca privirile. Era prea mult. Cucoana gazdă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
într-un simțimânt unanim de concordie și de frăție vor întrebuința silințele lor cele mai stăruitoare întru a apăra aceste principii și a da cugetărilor leale și generoase ale Măriei-Tale tot concursul lor cel mai sincer și cel mai devotat. Călcând pe pământul țării noastre, ați spus românilor că ați devenit român; astăzi România constituțională vă răspunde, prin organul reprezentanților ei, că Măria-Ta ai devenit pentru ea simbolul naționalității sale. Să trăiești, Măria-Ta! Să trăiască România! Președintele Adunării, M.
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
luptătorilor și făuritorilor, care a creat din dragostea ei pentru copii și pentru istorie un loc în care ei să parcurgă toate ciclurile școlarității. De aceea îi mulțumim și sperăm că dincolo de cețurile veșniciei vede că pe urme i-au călcat mulți dintre noi și că am încercat să păstrăm măcar un strop din pasiunea pe care a pus-o întotdeauna în tot ce a făcut. Adevărul despre timpurile trecute este acum predat de o echipă extraordinară de profesori formată din
CATEDRA DE ISTORIE. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Elena – Valerica Panaite () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1840]
-
adaugă numeroasele remanieri. Maniu pierduse între timp și șefia partidului, care trecuse la Ion Mihalache. Carol II încearcă o înțelegere cu ardelenii, luîndu-și chiar oarecare angajamente. Maniu redevine prim-ministru, dar peste un an demisionează din nou, căci regele își călcase și aceste angajamente cum și le călcase și pe cele dintîi. Iar Maniu își prezintă demisia pentru a doua oară. Inadaptabil. Partidul rămîne, însă la putere, fără ca șeful lui să-i fi cerut să se solidarizeze cu demisia lui. Grija
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
și șefia partidului, care trecuse la Ion Mihalache. Carol II încearcă o înțelegere cu ardelenii, luîndu-și chiar oarecare angajamente. Maniu redevine prim-ministru, dar peste un an demisionează din nou, căci regele își călcase și aceste angajamente cum și le călcase și pe cele dintîi. Iar Maniu își prezintă demisia pentru a doua oară. Inadaptabil. Partidul rămîne, însă la putere, fără ca șeful lui să-i fi cerut să se solidarizeze cu demisia lui. Grija lui Iuliu Maniu de a nu critica
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
și gata de plecare, l-au scos pe Golup. Am descris această scenă penibilă, fiindcă am trăit-o și faptele erau adevărate. Această rătăcire, care a fost Transnistria, terfelește concepția de viață a poporului român, de a fi nu agresivi, necălcînd hotarele altor popoare, dar gata oricînd să-și apere glia străbună, așa cum ne arată toată istoria neamului nostru. 67 Dacă la 21 iunie 1941, Antonescu a intrat în război, fără să consulte țara, în tot timpul războiului, mareșalul Antonescu a
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
locul veșnicului repaos al empiriei aureliene: tînăra scriitoară, fostă elevă a celui dispărut, receptase tocmai nu știu ce premiu literar... ...Am firitisit-o și ne-am preumblat încă o dată prin lumea fenomenală a Borcii. Întîia oară o făcuserăm, înainte de 1983, cînd îl călcaserăm pe prietenul nostru împreună cu Lucian Vasiliu și Georg Wellmann, cînd vom fi ieșit la fotbal duminical în amontele Sabasei, adăugîndu-se grupului nostru Radu Florescu, Johnny Alămîie + școlărițele Ileana și Tudorița. Înainte de întoarcerea în Dulcele Tîrg al Iașioților ne aștepta, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
VASILIU (1979-1988) 1979 Borca, 19 oct. 1979 Bună ziua, Lucian Eu sînt! Nu știu dacă inconsistența este o tergiversare a neîncrederii, dar sînt sigur că numai anotimpul de acum e de vină. Absența ploilor a fost ca un elefant care mă călca zilnic în picioare. N-am "legături de taină" cu lutul, cu fandoselile naturii, dar uscăciunea naturală mă inhibă. Și toamnele fără ploi sînt ca niște tîrfe. Ele nu afirmă nimic. Se întind, doar. Dar îți poți lega zilele doar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
muncesc în fabrică, nu crede că e bine să mă duc în Cluj așa! Crede și altele. Și ține la mine! Este stupid tot ce mi se-ntîmplă! Repet, nici nu știu ce să mai fac, unde s-o mai apuc!?! Prea-s călcat în picioare de complezențe, de gafele altora! Cred că dacă n-aș avea poezia mi-aș ieși din minți. Și cred că din prea mult bun-simț nu știu să mă bat oricum, cu oricine! Cedez, pentru că LINIȘTEA mi se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]