10,800 matches
-
adăugiri din sec. XIX - și Zidul de incintă - datând din anul 1676. Cu sute de ani în urmă, credincioși cucernici s-au așezat în jurul muntelui Ceahlău. Pustnicii au trăit în grote, nevoindu-se în aceste locuri vitrege. În anumite perioade călugării au înființat schituri care au ars sau au fost acoperite de avalanșe. Printre schiturile construite la poalele muntelui Ceahlău a fost și Schitul Hangu. Începuturile acestui așezământ nu sunt cunoscute. Călugărul Silvestru a întemeiat în apropiere o mică sihăstrie, numită
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
nevoindu-se în aceste locuri vitrege. În anumite perioade călugării au înființat schituri care au ars sau au fost acoperite de avalanșe. Printre schiturile construite la poalele muntelui Ceahlău a fost și Schitul Hangu. Începuturile acestui așezământ nu sunt cunoscute. Călugărul Silvestru a întemeiat în apropiere o mică sihăstrie, numită în documentele de mai târziu „Schitul lui Silvestru”. Unii cercetători ai trecutului presupun că Schitul Hangu ar fi urmașul acelei sihăstrii. Marele paharnic Gheorghe Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu (1634-1653), a
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
Veniamin Costachi, acest lucru fiind atestat de pisania din pridvorul bisericii. Pereții au fost tencuiți, iar clădirea a fost acoperită. În ciuda eforturilor mitropolitului Veniamin Costachi, Cantacuzinii au reușit în anii '30 ai secolului al XIX-lea să-i oblige pe călugări să părăsească așezământul monahal, beneficiind de sprijinul ocupanților ruși și ale căror armate au staționat lungi perioade pe teritoriul Principatelor Române. Ei au construit o curte boierească în incinta mănăstirii și un palat cunoscut astăzi ca . Călugării s-au mutat
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
-i oblige pe călugări să părăsească așezământul monahal, beneficiind de sprijinul ocupanților ruși și ale căror armate au staționat lungi perioade pe teritoriul Principatelor Române. Ei au construit o curte boierească în incinta mănăstirii și un palat cunoscut astăzi ca . Călugării s-au mutat în 1840 la Schitișor, în jurul unei bisericuțe de lemn, la aproximativ 2 km nord-vest de ctitoria lui Gheorghe Coci. Potrivit legendei, pentru alungarea călugărilor din schit, Cantacuzinii au atras asupra lor un groaznic blestem de care au
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
construit o curte boierească în incinta mănăstirii și un palat cunoscut astăzi ca . Călugării s-au mutat în 1840 la Schitișor, în jurul unei bisericuțe de lemn, la aproximativ 2 km nord-vest de ctitoria lui Gheorghe Coci. Potrivit legendei, pentru alungarea călugărilor din schit, Cantacuzinii au atras asupra lor un groaznic blestem de care au fost urmăriți, neam de neam. Ei și-au pierdut moșiile și au avut parte de morți cumplite. În anii '40 ai secolului al XIX-lea, Cantacuzinii au
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
și smoală. Unul dintre frați se sinucide, iar ceilalți doi au fost arestați după câteva zile și duși la Iași, de unde au fost deportați în Rusia. Membrii familiei Sturza nu au locuit în castel, lăsându-l în părăsire. Părăsit de călugări, fostul schit a ajuns în uitare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. După acel moment, Palatul Cnejilor a început să se ruineze. Biserica a fost însă utilizată ca biserică de mir de către localnicii satului Ceahlău. Ansamblul fostului
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
a fost un așezământ mănăstiresc ortodox situat în satul Ceahlău din comuna Ceahlău (județul Neamț). El a fost înființat în secolul al XVII-lea ca schit de călugări, dar monahii au fost alungați în anii '30 ai secolului al XIX-lea de boierii din familia Cantacuzino ce au construit un palat în incinta schitului. Ansamblul fostului schit Hangu a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
având codul de clasificare NT-II-a-B-10608 și fiind alcătuită din următoarele 3 obiective: Cu sute de ani în urmă, credincioși cucernici s-au așezat în jurul muntelui Ceahlău. Pustnicii au trăit în grote, nevoindu-se în aceste locuri vitrege. În anumite perioade călugării au înființat schituri care au ars sau au fost acoperite de avalanșe. Printre schiturile construite la poalele muntelui Ceahlău a fost și . Începuturile acestui așezământ nu sunt cunoscute. Călugărul Silvestru a întemeiat în apropiere o mică sihăstrie, numită în documentele
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
în grote, nevoindu-se în aceste locuri vitrege. În anumite perioade călugării au înființat schituri care au ars sau au fost acoperite de avalanșe. Printre schiturile construite la poalele muntelui Ceahlău a fost și . Începuturile acestui așezământ nu sunt cunoscute. Călugărul Silvestru a întemeiat în apropiere o mică sihăstrie, numită în documentele de mai târziu „Schitul lui Silvestru”. Unii cercetători ai trecutului presupun că Schitul Hangu ar fi urmașul acelei sihăstrii. Preotul Constantin Mătasă relatează o legendă legată de întemeierea acestui
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
făcut parte din Eteria, turcii au incendiat biserica în 1821. Lăcașul de cult a fost refăcut doi ani mai târziu. În ciuda eforturilor mitropolitului Veniamin Costachi, Cantacuzinii au reușit în anii '30 ai secolului al XIX-lea să-i oblige pe călugări să părăsească așezământul monahal, beneficiind de sprijinul ocupanților ruși și ale căror armate au staționat lungi perioade pe teritoriul Principatelor Române. Ei au construit o curte boierească în incinta mănăstirii și un palat cunoscut astăzi ca Palatul Cnejilor. Călugării s-
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
pe călugări să părăsească așezământul monahal, beneficiind de sprijinul ocupanților ruși și ale căror armate au staționat lungi perioade pe teritoriul Principatelor Române. Ei au construit o curte boierească în incinta mănăstirii și un palat cunoscut astăzi ca Palatul Cnejilor. Călugării s-au mutat în 1840 la Schitișor, în jurul unei bisericuțe de lemn, la aproximativ 2 km nord-vest de ctitoria lui Gheorghe Coci. În anii '40 ai secolului al XIX-lea, Cantacuzinii au dorit să transforme curtea boierească de la Hangu într-
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
și smoală. Unul dintre frați se sinucide, iar ceilalți doi au fost arestați după câteva zile și duși la Iași, de unde au fost deportați în Rusia. Membrii familiei Sturza nu au locuit în castel, lăsându-l în părăsire. Părăsit de călugări, fostul schit a ajuns în uitare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. După acel moment, Palatul Cnejilor a început să se ruineze. Biserica a fost însă utilizată ca biserică de mir de către localnicii satului Ceahlău. Ansamblul fostului
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
Dorycnium herbaceum"), iarba-câmpului ("Agrostis stolinifera") sau păiuș din speciile "Festuca stricta", "Festuca ruoicola", și "Festuca valesiaca". În arealul rezervației sunt remarcate mai multe creații artistice cioplite în piatră, realizate cu prilejul unor tabere de sculptură, precum și ruinele fostului schit de călugări, Bârnova. www.poianacuschit.ro
Poiana cu Schit () [Corola-website/Science/327645_a_328974]
-
este o fostă mănăstire a călugărilor augustinieni de pe insula Herrenchiemsee aflată pe lacul Chiemsee din Bavaria. Clădirea mănăstirii a fost transformată după secularizare în Castelul Vechi de la Herrenchiemsee (în ). Mănăstirea a fost fondată potrivit tradiției de către ducele Tassilo al III-lea al Bavariei. Adevăratul fondator a
Mănăstirea Herrenchiemsee () [Corola-website/Science/327648_a_328977]
-
de expulzarea lui Cazimir de către aristocrație. Unii istorici moderni susțin că insurecția a fost cauzată mai mult din motive economice și mai puțin de probleme religioase, cum ar fi noile impozite către Biserică și militarizarea primului regim politic polonez. Preoți, călugări și cavaleri au fost uciși; orașe, biserici și mănăstiri au fost arse. Haosul a luat proporții și mai mari atunci când, pe neașteptate, cehii au invadat dinspre sud Silezia și Polonia Mare (1039). Ținutul a fost împărțit între mai mulți conducători
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
a dobândi o educație corespunzătoare, el a fost trimis la una dintre mănăstirile poloneze în 1026. Potrivit unor surse mai vechi, el a vrut inițial să aibă o carieră în Biserică și chiar a cerut o dispensă de a deveni călugăr. El a părăsit biserica în 1031. Tatăl lui Cazmir, Mieszko al II-lea, a fost încoronat rege al Poloniei în 1025, după moartea tatălui său, Boleslav I cel Viteaz. Magnații țării s-au temut că noul guvern nu va fi
Cazimir Restauratorul () [Corola-website/Science/327697_a_329026]
-
Varmiei Marcin Kromer (1512-1589) pe marginea foliei 119 a manuscrisului Heilsberg. Notă conține următorul text în latină: "Gallus hanc historiam scripsit, monachus, opinor, aliquis, ut ex proemiis coniicere licet qui Boleslai terții tempore vixit" („Gallus a scris această istorie, un călugăr care, în opinia mea, a trăit în timpul lui Boleslau al III-lea, după cum se poate deduce din prefață”). Nu se cunoaște dacă Kromer a folosit cuvântul "Gallus" ca pe un nume propriu sau că o referință la cetățenia autorului (în
Gallus Anonymus () [Corola-website/Science/327714_a_329043]
-
al III-lea, el a fost un pelerin, l-a venerat pe Sfanțul Egidiu și cunoștea puține lucruri despre Scandinavia. Istoricii sunt de acord că stilul literar folosit de Gallus indică o educatie substanțială care era disponibilă doar nobililor și călugărilor; și că el ar fi fost un scriitor cu experiență, având probabil mai multe lucrări anterioare. "Clericus de penna vivens" ("clericul viu prin până să") este suspectat de Danuta Borawska și Marian Plezia că ar fi scris mai devreme "Gesta
Gallus Anonymus () [Corola-website/Science/327714_a_329043]
-
ar fi fost influențat de evoluțiile recente literare care au fost apoi comune doar în nordul Franței și în Țările de Jos. În Castelul Vajdahunyad din Budapesta se află o edificatoare statuie din bronz a cronicarului Anonymus șezând că un călugăr și cu gluga acoperindu-i față. (vezi imaginea din stanga) Locul de naștere al lui "Gallus" este necunoscut, fiind emise mai multe teorii. Oamenii de știință tradiționali cred că acesta este francez (datorită numelui de "Gallus"), posibil din Franța sau Flandra
Gallus Anonymus () [Corola-website/Science/327714_a_329043]
-
imaginea din stanga) Locul de naștere al lui "Gallus" este necunoscut, fiind emise mai multe teorii. Oamenii de știință tradiționali cred că acesta este francez (datorită numelui de "Gallus"), posibil din Franța sau Flandra. Plezia a sugerat că el este un călugăr din Mănăstirea Sf. Egidiu din Provența, Franța. Unii cercetători au evidențiat că stilul lui "Gallus" de scriere se aseamănă cu cel al lui Hildebert de Lavardin și au crezut că "Gallus" a fost educat la Le Mans sau, potrivit lui Zathey
Gallus Anonymus () [Corola-website/Science/327714_a_329043]
-
Roman. În comparație cu alte provincii poloneze, răspândirea creștinismului a fost mai lentă în Pomerania, unde a pătruns semnificativ abia în jurul secolului al XII-lea. Clerului autohton i-au trebuit trei sau patru generații ca să apară, fiind susținut de mănăstirile și de călugării care au crescut la număr în secolul al XII-lea. Din secolul al XIII-lea, cu toate acestea, romano-catolicismul a devenit religia dominantă pe întreg teritoriul Poloniei. În general, potrivit unor cercetători, botezul Poloniei marchează începutul statalității poloneze. În adoptarea
Creștinarea Poloniei () [Corola-website/Science/327754_a_329083]
-
fie Carol I al Ungariei, fie Ludovic cel Mare, regi unguri din dinastia de Anjou, care au avut, probabil, fleur-de-lis din blazonul lor familial pictate pe icoana. Acest lucru sugerează că icoana a fost, probabil, adusă la Jasna Gora de către călugării fondatori de la mănăstirea lor paulină din Ungaria. Madonna Neagră este creditată cu salvarea în mod miraculos a mănăstirii de la Jasna Gora în timpul invaziei din secolul XVII. Asediul de la Jasna Gora a avut loc în iarna anului 1655, în timpul războiului de
Madona Neagră de la Częstochowa () [Corola-website/Science/327750_a_329079]
-
simțitoare, ea fiind în această situație permisibilă ba chiar încurajată. Atât un articol de pe Beliefnet cât și Brian Schell, un contribuitor al DailyBuddhism.com sugerează ca masturbarea este lipsită de daune pentru un laic, fiind cel puțin în afara domeniului karmic. Călugărul theravadin realizat Bhante Shravasti Dhammika citează Vinaya Pitaka în ghidul online Guide to Buddhism A to Z, afirmând următoarele: Sublinierea castității în budism este cu atât mai aplicabilă pentru bhikkus și bhikkunis (călugări și călugărițe), de la care el se așteaptă
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
laic, fiind cel puțin în afara domeniului karmic. Călugărul theravadin realizat Bhante Shravasti Dhammika citează Vinaya Pitaka în ghidul online Guide to Buddhism A to Z, afirmând următoarele: Sublinierea castității în budism este cu atât mai aplicabilă pentru bhikkus și bhikkunis (călugări și călugărițe), de la care el se așteaptă să urmeze Vinaya (codul etic tradițional pentru călugării și călugăritele budiști). Ei nu doar că trăiesc în celibat, dar trebuie să lupte să-și înfrângă dorințele mult mai mult ca laicii. În Theravada
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
al cincilea” (adică până în momentul în care călugăria devenise importantă). Înainte de Papa Grigore I cel Mare, interpretarea călugărească a Leviticului cap. 15 (care discută impuritatea rituală) era de „emisie nocturnă”, nu de masturbare. Pe măsură ce monahismul se dezvolta, viețile sexuale ale călugărilor au fost cercetate de doi teologi, Ioan Casian și Caesarius de Arles, care au comentat despre „viciile” vieții solitare. „Preocuparea lor nu era cu acțiunea masturbării, ci cu faptul că cei care se călugăriseră juraseră păstrarea castității; acțiunea în sine
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]