13,496 matches
-
copilul meu stă strâmb, ce fac eu când o să nasc? Medicul: cum te cheamă? Gravida: Leibovici... Medicul (ridicînd glasul): Leibovici? Se descurcă el! Cine e la rînd? Ei, dă-i drumul! Pacientul: domnule doctor, eu sufăr de o boală foarte ciudată! Medicul (extrem de grăbit): lasă considerațiile, spune! Pacientul: domnule doctor, eu ce mănânc aia fac... Medicul: adică, vorbește clar... Pacientul: dacă mănânc fasole, fasole fac, dacă mănânc varză, tot varză fac... Medicul (dumirit): aha! și ce-ai vrea dumneata? Pacientul (umil
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întoarcem... Ei, cum a fost? Așa e că nu-ți pare rău că am venit? După masă schiem împreună, te-am văzut cum mergi, e foarte bine!" IX ...Se îmblînzise. Acum îi era foame și aștepta cu un soi de ciudată melancolie să ni se aducă borșul. Era tăcută, se uita într-o parte și surâdea retrasă în sine, destinsă și vrăjită de ambianța cabanei... glasurile schiorilor, râsetele, agitația chelnerilor... Părea, ai fi zis, resemnată, dar de ce anume? Nu!", zise întru
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
i-a luat lui viata. Oamenii se trezesc, nu-și mai aduc aminte ce-au visat, dar secretul s-a înscris în conștiința lor și acționează după el, se duc, adică, acolo unde s-a comis fapta și descoperă lucruri ciudate care stârnesc bănuiala... Or, bănuiala se transmite și făptuitorul află de ea. Numai viață nu se mai poate numi ceea ce are el pe urmă de îndurat. De ce să ajungă să trăiască astfel de zile prietenul meu, chiar dacă el se credea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
este enorm. Și ne aparține. Ție, mie, și copiilor... În raport cu mărimea navei extraterestre, tractorul care s-a oprit nu prea departe, părea minuscul. Din pupa epavei se ridicau spre cer doi piloni de sticlă sau de metal, curbați armonios deși ciudat. De departe parcă erau brațele întinse ale unui om culcat, fixat într-o rigiditate cadaverică. Unul era mai scurt și totuși simetria navei rămânea întreagă. Concepția navei era la fel de surprinzătoare ca și aspectul său. Poate că ea crescuse și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Nu pricep de ce nu pot să merg cu ei. ― Pentru că așa a zis mama. Tot gândindu-se la ce s-ar putea juca mai apoi, "Newt își lipi fața de alt hublou. Lumina pălea odată cu îndepărtarea părinților ei în direcția ciudatei nave. Ceva o prinse prin spate, urlă, se răsuci spre fratele ei. ― Trișorule! El fugi imediat, în căutarea unei ascunzători. Fetița îl urmă strigând. Coca navei străine îi domina pe cei doi bipezi care se cățărau pe grohotiș. Vântul urla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la mâncare. ― Nici ei nu-i plac turtele de porumb. Izbucnirea lui Ripley n-a mai iscat alte comentarii, iar militarii, după ce și-au terminat masa, au mers în sala de briefing. Pe rastelele dindărătul lor se înșirau cele mai ciudate arme. Strânși la un loc, câțiva încropiră un barbut. Se îndreptară din șale alene când intră Gorman și Burke, dar săriră în picioare când Apone lătră la ei: ― Aten...țiune! Toți, ca unul: brațele lipite de corp, cu ochii ficși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lui, deși pe tăcute. Nici unul dintre ceilalți militari nu găsea acest comportament anormal. Era bine cunoscut faptul că trebuia să fii un pic dezechilibrat pentru a te înrola în corpul infanteriei coloniale și că operatorii de cribloare erau cei mai ciudați dintre toți. Aveau în general tendința de a-și considera arma ca pe o extensie a propriului corp. Spre deosebire de colegii lor, care nu răspundeau decât rle buna funcționare a criblorului personal iar Drake și Vasquez nu avusese de ce să învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
purcese la descărcare. ― Altceva? Bishop făcu un gest fără semnificație precisă. ― Bun, atunci mă duc în navetă. Dacă mai e nevoie de ceva, oricând. O nouă mișcare a mâinii. Spunkmeyer dădu din umeri și făcu stânga-mprejur. Bishop, ce om ciudat, își zise omul care pleca spre terenul de aterizare, împingând căruciorul prin culoarele pustii. Ce robot ciudat, Se corectă el zâmbind. Începu să fluiere și-și ridică gulerul. Vântul era moderat dar îi simțea mușcătura. Faptul că se concentra asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Dacă mai e nevoie de ceva, oricând. O nouă mișcare a mâinii. Spunkmeyer dădu din umeri și făcu stânga-mprejur. Bishop, ce om ciudat, își zise omul care pleca spre terenul de aterizare, împingând căruciorul prin culoarele pustii. Ce robot ciudat, Se corectă el zâmbind. Începu să fluiere și-și ridică gulerul. Vântul era moderat dar îi simțea mușcătura. Faptul că se concentra asupra melodiei îi ajută să nu se gândească la rezultatul dezastruos al expediției. Crowe, Dietrich, bătrânul Apone... morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
continuare meșe blonde de pe fruntea copilei. ― Sunt adevărați ca și noi. Nu sunt imaginari și nu ies dintr-o carte. Nu sunt falși ca la televizor. De ce se spun lucruri din astea copiilor, toate minciunile astea? Ripley sesiză o intonație ciudată în glasul ei: reproșul. Și pricepu că ar fi fost inutil să o mintă. De altfel, nici nu avusese de gând. Newt văzuse prea multe ca să mai fie amăgită. Instinctul îi spunea femeii că va pierde pentru totdeauna încrederea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de alți factori. Bishop știa că programarea lui nu putea fi modificată de mediu. Dar ce se întâmplase cu înaintașul său: sintetul care-și pierduse mințile, provocându-i lui Ripley o ură atât de mare față de semenii lui? Comportamentul său ciudat să se fi datorat unui program care lăsa de dorit... sau intervenției răuvoitoare a unei ființe umane rămase în umbră? Dar de ce să fi acționat astfel o ființă umană? El știa că, în pofida programului său complet și a tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
căldură, captoarele infraroșii nu i-ar fi fost de nici un folos. Înaintă pentru a descoperi viziunea apocaliptică imaginată de Piranesi și Dante la un loc. Avu în fața ochilor dovezile prezenței creaturilor de cum trecu de prima curbă a pasajului. Materia aceasta ciudată care te ducea cu gândul la rășina epoxid acoperea țevile de canalizare și năpădea pasarelele superioare; și acest amalgam de mașini și secreții formau o unică alveolă. Cu ajutorul unei benzi adezive, Ripley fixase și localizatorul lui Hicks pe aruncătorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și se uită întrebătoare la android. ― Am fost nevoit să-i mai fac o injecție cu antalgice. Spunea mereu că nu are nevoie, dar nu s-a împotrivit atunci când i-am făcut-o. Ciudat lucru, durerea. Și încă și mai ciudată atunci când anumite persoane se prefac că nu o simt. Mi se întâmplă câteodată să fiu fericit de natura mea sintetică. ― Trebuie să-l ducem imediat la infirmeria lui Sulaco, răspunse ea, ridicându-se. Ia-l de brațe, eu îl iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
potrivească cu asta?" Un alt gând de la (impresia) Eldred Crang: "Oh, Leej vino încoace. Leej, Leej, ceva impresii? Ceva preziceri?" Răspunse o voce îndepărtată: "S-a întâmplat ceva. Ceva de-a dreptul grozav. Nu am dat greș complet... Am o ciudată siguranță în privința asta. Dar - nu este vorba de citit viitorul. S-a întâmplat deja, orice-ar fi să fie. Dar, uf, nu înțeleg nimic." "Întinde-te pe spate, dragule." Vocea Patriciei venea și ea, nu știa cum, din alt gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
care fusese scos "patul" său. Nu prea știa cum trebuie să arate ceea ce căuta să vadă. Așa că trecură câteva secunde înainte de a găsi cu privirea obiectul acela uriaș. Prima sa impresie fu că vede un perete imens cu o ușă ciudată care părea să ducă spre un interior aflat în întuneric. Și-i trebuiră minții sale câteva secunde pentru a se pune de acord cu realitatea că zona întunecoasă era interiorul capsulei. ...Un obiect lung, mare, rectangular, cu o carcasă - observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ale lui Gosseyn, băiatul rămase tot acolo. În picioare. Fața-i încă era puțin contorsionată. Și nu mai exista nici o îndoială: ceva urma să se întâmple. Putea oare Gosseyn Trei să facă ceva pentru a canaliza pe un făgaș acceptabil ciudata combinație de curaj și putere a creierului incomplet cu care se confrunta în persoana acestui tânăr care, prin moștenire, avea dreptul să comande cei 178.000 de oameni de pe această navă de război? Stând acolo, Gosseyn își dădu seama care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
spuse scuzându-se: - Doamnă, bănuiesc că acum ar trebui să fiu dus înapoi în apartamentul ce mi-a fost dat, până ce fiul dumneavoastră va avea iarăși nevoie de mine. Tânăra femeie stătea acum în picioare, privindu-l, cu o expresie ciudată întipărită pe față. Expresia ascundea o undă de surâs. - Aceasta se va întâmpla peste ceva mai mult de o oră, spuse ea. Și adăugă: Lecția, vreau să spun. Ea era Doamna Supremă a acestui loc, așa că felul în care numise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
dorința mea de a te proteja - acestea erau vorbele cu care căuta să o refuze - nu-mi permit să profit de sentimentele bune pe care le ai față de mine. Într-un fel, era puțin cam târziu. Femeia își dezbrăcase deja ciudata cămașă bărbătească, dând la iveală un veșmânt transparent și jumătatea de sus a doi sâni dezgoliți. Lucrul acesta deveni și mai evident și mai intim, deoarece, după ce el vorbi, ea se întoarse și se postă cu fața la el. Era dificil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
vrusese să vină singur, toată lumea sperase... Enro dorise cel mai tare să fie transportat pe nava Dzan. Un mister! Iată-l acolo, în picioare, înalt, sardonic, purtând pe față amprenta unei ușoare asemănări cu sora lui. Dar altfel, o persoană ciudată, periculoasă. Nu se putea ghici ce spera să câștige venind aici din datele avute la îndemână, decât... Ai grijă! Mai rău, nu era timp, într-adevăr, să stea să judece, și nici să-l întrebe pe el personal. Venea Breemeg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
până să primească o reacție la afirmația sa. Bărbatul își încetini iarăși mersul și, întorcându-și capul, îl fixă cu o privire în care părea că se citește uimirea. - Și ce impresii mai ai? zise el. Apoi adăugă: Ai gânduri ciudate. Gosseyn insistă: - Însăși existența unei nave atât de mari și faptul că adineauri ai pomenit despre prizonieri, dovedește că de unde ați venit - haide să numim locul vostru de origine Galaxia Doi - aveți un inamic puternic. Celălalt păru să-și revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
-o. Te-ai gândit la locul luptei din cealaltă galaxie; și am sentimentul teribil că ceva grozav s-a întâmplat iarăși." Gosseyn Trei nu avea timp să-și facă procese de conștiință. Pentru că exact în același moment simți o senzație ciudată în cap. Îi trebuiră câteva frânturi de secundă până ce memoria cumulată a lui Gosseyn Doi și Gosseyn Unu, (nu, el nu avea mișcări fizice personale asociate), să identifice senzația. Apoi... Doamne, Dumnezeule! Ceva încerca să pună stăpânire pe mintea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
târziu ce-o să facem, aici. Chiar atunci Dan Lyttle aduse o cămașă lungă pentru Enin și o pijama pentru Gosseyn. Și-n curând, adormiră. ...Gosseyn se trezi, somnoros, și rămase un minut cu ochii închiși; și-i veni un gând ciudat: Acela era primul somn normal al acestui corp Gosseyn. Această remarcă nu-i reținu multă vreme atenția. Din cine știe ce motiv, când se întinse pe acest pat, gestul îi păruse așa de natural, de - obișnuit - încât nu remarcase ritmicitatea lui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
jos când observă că Dan Lyttle stătea puțin cam în spatele lui, oferindu-i un prosop umed. - Șterge-te pe gură. Când Gosseyn luă prosopul, văzu că unul dintre degetele de la mâna cu care îl ținea Lyttle era întins în mod ciudat. Arăta ceva. Ceva aflat pe fața de masă. După ce luă prosopul și începu să se șteargă cu el, privi acolo unde-i arătase degetul. Ceea ce văzu, era o bucățică albă de hârtie perforată de computer. Cum ajunsese acolo, cum reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Gosseyn se-ndreptă spre bucătărie. Când cercetase mai devreme prin sertarele de acolo, descoperise o hârtie și un creion. Se apucă să facă o listă. Era primul său moment de liniște de când sosise. Stând acolo, pe scaun, simți o senzație ciudată în cap și în corp, Gosseyn se opri din scris și așteptă, încruntându-se... Vocea lui Enin se auzi de dincolo de ușă: - Chiar crezi c-o să facă asta? Chiar crezi c-o s-o facă? - Să facă ce? Senzația aceea groaznică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Blayney! Chiar crezi c-o să reconstruiască această clădire? Gosseyn termină de scris cuvântul "lapte". Apoi puse creionul jos. Se ridică. Și ieși în salon. În timpul acesta constată că era cuprins de o complexitate de gânduri și percepții. ...Pricepu că senzația ciudată existase în toate minutele acestea, poate chiar cu câteva ore, înainte, înăbușită de prezența lui Enin, care-l solicita atâta; vaga conștiință a prezenței alter-ego-ului său, și toate celelalte realități. Îl găsi pe Enin întins pe podeaua din salon într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]