11,264 matches
-
un singur set de legi pentru toți și aceleași cerințe atât pentru care sunt "ramură naturală" cât și pentru cei dintre neamuri sau băștinașii nativi din Israel care sunt "ramură altoită". Mesianismul apostolic este o formă de mixtă târzie a creștinismului și mesianismului iudaic, apărută în Statele Unite, Europa și Israel, în care credincioșii sunt evrei mesianici și creștini în principal din cultele evanghelice. Când se referă la slujirea apostolică, un lider mesianic din Ungaria, compară Adunarea copiilor lui Israel care trăiește
Mesianism () [Corola-website/Science/320485_a_321814]
-
premiul Hugo pentru "Cel mai bun roman" și a ocupat locul al doilea la International Fantasy Award din acel an. Jo Walton a considerat că "Omul demolat" este realizat după psihologia freudiană, comparând-o cu relația dintre "Ultima bătălie" și Creștinism și accentuând faptul că rezolvarea intrigii are sens doar într-un context freudian: ura lui Reich față de D'Courtney este motivată de complexul Oedip.
Omul demolat () [Corola-website/Science/320494_a_321823]
-
-lea. Botezul împăratului pe patul de moarte a fost celebrat de episcopul Eusobius de Nicomedia în ritul arian, rit care nu recunoștea natura divină a lui Iisus Christos. Cert este că împăratul Constantin cel Mare (307-337 e.N) a sprijinit creștinismul în imperiu pentru a respecta credința mamei sale, Helena. Atunci, la începutul sec. al 4-lea, Nicomedia a atins maxima sa importanță și bogăție. Cu două secole înainte, pe timpul împăratului Traian (98-117), guvernatorul Plinius cel Tânăr lăuda monumentele orașului: senatul
Nicomedia () [Corola-website/Science/317886_a_319215]
-
de un uriaș puternic, de regulă păgân, care putea să arunce cu pietre mari. În Insulele Feroe Roland apare în balada "Runtsivalstríðið" (bătălia de la Roncevaux)] Mai recent, povestea lui Roland a fost exploatată de istoricii care studiază oglindirea culturii islamice în creștinismul modern timpuriu. În 1972 P. M. Holt se folosea de cuvintele lui Roland pentru a începe un eseu despre Henry Stubbe: ""Paien ont tort e crestiien ont dreit"" — „Păgânii greșesc, iar creștinii au dreptate”. Narațiunea despre Orlando a inspirat mai mulți
Roland () [Corola-website/Science/323422_a_324751]
-
Miel ori unde se va duce. Aceștia au fost răscumpărați dintre oameni, pârga lui Dumnezeu și Mielului. Iar în gură lor nu s-a aflat minciună, fiindcă sunt fără prihana." Numărul 12000 și 144000 sunt interpretate în mod diferit în creștinismul tradițional. Unii, considerând că numerele din Apocalipsa sunt simbolice, cred că reprezintă toți oamenii lui Dumnezeu de-a lungul istoriei din Biserică cerească. Acest număr, se zice, este legat de Pomul Vieții și de simbolul Divinității care e un cerc
144000 (număr) () [Corola-website/Science/322924_a_324253]
-
aducă aminte că se apropie ziua în care va fi judecat (Maimonide, Yad, Legile pocăinței, 3:4). În seara de ajun (echivalentul Revelionului) - în mod tradițional - este consumat așa zisa Cina de Roș hașana, o masă de dragoste, echivalentă în creștinism cu masă agape, în care se obișnuiește să se consume (alături de alte mâncăruri) fie dulciuri (plăcintă întinsă în miere), fie fructe dulci, cum este de ex. rodia, în felul acesta exprimată urătura de un nou an dulce și prosper, un
Yom Terua () [Corola-website/Science/323926_a_325255]
-
320-323, în timpul persecuțiilor împăratului Liciniu, cei doi fiind originari din Cappadocia. Ca episcop al Tomisului, Țiț a păstorit locuitorii din Dobrogea timp de mai mult de zece ani (probabil începând din anul 304), urmându-i Episcopului Efrem din Tomis, propovăduind creștinismul, catehizând și botezând o mare parte a populației barbare de la gurile Dunării. Fiind creștin, episcopul Țiț a fost denunțat armatei împăratului Liciniu, fiind prins de soldații acestuia, chinuit și înecat în Marea Neagră, rămășițele sale fiind mai apoi luate de către ucenicii
Tit și Gordian, episcopi ai Tomisului () [Corola-website/Science/319408_a_320737]
-
și-a dezvoltat sistemul său filosofic, politic și moral în cadrul . Scurt timp după aceea au apărut la Atena școala epicureică și cea stoică. La Roma, împăratul și filosoful Marc Aureliu precum și filosoful Seneca erau impregnați în special de stoicism. Propagarea creștinismului în lumea romană a marcat sfârșitul elenismului și a făcut trecerea către epoca medievală. Presocraticii sunt filosofii care au trăit începând de la mijlocul secolului al VII-lea î. Chr. până în epoca lui Socrate, fiind considerați întemeietorii filosofiei europene. Prin descoperirea
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
de Janeiro îl are pe cel mai mic (56,19%). Dintre capitalele de state federative, Teresina are cel mai mare procent de catolici din țară (86,09%), urmată de Aracaju, Fortaleza, Florianópolis și Joăo Pessoa. Brazilia are multe din curentele creștinismului. Astfel, există: neo-penticostali, penticostali și protestanți tradiționali (majoritatea dintre ei baptiști, prezbiteri și metodiști) predominant pornind din Minas Gerais spre sud.În aceeași regiune, mai ales în Minas Gerais și în Săo Paulo, un număr mare din clasa de mijloc
Religia în Brazilia () [Corola-website/Science/319493_a_320822]
-
almah” din drept „virgină” în timp cele care traduc doar scripturile evreiești folosesc „tânără femeie”. Acest tabel compară traducerile fiecărei apariții a cuvintelor 'almah sau 'alamot din Biblie (referințele conform cu versiunea KJV): "** = Nu este tradus în mod direct " De la începutul creștinismului, criticii evrei au argumentat că s-a greșit de către creștini prin a citi "almah" din drept fecioară. Deoarece autorul lui credea că Isus s-a născut dintr-o fecioară, el l-a citat pe Isaia: „Iată, fecioara va rămânea însărcinată
Almah () [Corola-website/Science/319858_a_321187]
-
este o sculptură realizată în 1907 de Constantin Brâncuși, clasată în categoria „Tezaur” a Patrimoniului cultural național. Sculptura prezintă o femeie concentrată asupra ei însăși sugerând o filosofie a lui Brâncuși anterioară creștinismului. A fost expusă inițial în 1910 la Muzeul Național de Artă al României, stârnind reacții contradictorii, dar în cele din urmă a fost acceptată. Statuia este realizată din calcar crinoidal prin tehnica cioplirii și are următoarele dimensiuni: înălțimea de 56
Cumințenia pământului () [Corola-website/Science/333000_a_334329]
-
cărei baze fuseseră puse în 1387 de Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei (mai târziu împărat al Sfântului Imperiu Roman) și de cea de-a doua soție a sa, Barbara Cillei. Simbolul Ordinului era un dragon, iar scopul era apărarea creștinismului și cruciada contra turcilor otomani. Datorită apartenenței sale la Ordinul Dragonului, tatăl lui Vlad Țepeș era supranumit Dracul. La rândul său, Vlad va fi înnobilat în numărul membrilor Ordinului Dragonului în 1431 la Nürnberg de către Sigismund de Luxemburg. La scurt
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
se referă la întreaga literatură scrisă în limba română. Cel mai vechi document păstrat scris în limba română este o epistolă datată 1521, trimisă de Neacșu de la Câmpulung "judelui" de la Brașov, Hans Benkner. Cultura Română a fost puternic influențată de creștinism de la începuturile sale, chiar "Sfântul Apostol Andrei, Cel dintâi chemat" fiind propovăduitor al Sfintei Scripturi în aceste locuri. Cu toate acestea, primele scrieri religioase apar din Biserica Ortodoxă, aduse în țară de către slavi. De aceea, cele mai devreme efectuate traduceri
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]
-
supus de unguri (907-955). Ducatul slav al Carantaniei, primul stat proto-sloven și primul stat slav stabil, s-a format în secolul al 7-lea. În 745, Carantania și-a pierdut independența în fața Imperiului franc. Numeroși slavi s-au convertit la creștinism. Manuscrisele Freising, cele mai vechi documente scrise într-un dialect sloven și primele documente slave în alfabetul latin datează din jurul anului 1000. În timpul secolului al 14-lea, cele mai multe dintre regiunile Sloveniei au fost ocupate de Habsburgi, devenind apoi o parte
Slovenia () [Corola-website/Science/297267_a_298596]
-
medieval saxon s-a format în Evul Mediu Timpuriu și a ajuns să crească acoperind o mare parte a nordului Germaniei. El acoperea zona landurilor germane Saxonia Inferioară, Renania de Nord-Westfalia, Schleswig-Holstein și Saxonia de azi. Saxonii s-au convertit la creștinism în această perioadă. Teritoriul Saxoniei a devenit parte din Sfântul Imperiu Roman în secolului al 10-lea. Dinastia Billungs, o familie nobilă saxonă a primit feude extinse în Saxonia. Împăratul (romano-german) le-a dat în cele din urmă titlul de
Saxonia () [Corola-website/Science/297276_a_298605]
-
ebraică provin un număr de împrumuturi lexicale în alte limbi, cuvinte și expresii mai ales religioase (ex. "sâmbătă, mană, aleluia, amin, jubileu, heruvim, serafim, serafic, osana" etc.). La aceasta au contribuit prezența comunităților evreiești în diaspora, dar mai ales răspândirea creștinismului și scrierilor sale sacre, Vechiul si Noul Testament (comunitățile creștine primordiale au fost evreiești). Religia iudaică, în forma ei ortodoxă, asemănător cu alte culte religioase - creștine, musulmane etc., nu permite căsătorii cu practicanții altor culte, decât prin convertirea partenerilor de cuplu
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
de persoane- se consideră evrei, dar nu sunt recunoscuți ca atare de către autoritățile rabinice ortodoxe din Israel. Primii creștini s-au ridicat din rândurile populației evreiești din Palestina (Țara Israelului), care includea și etnii semite locale asimilate de evrei. Răspândirea creștinismului printre eleni, romani și alte popoare până atunci politeiste a determinat adâncirea disensiunilor grave dintre evreii care continuau ritul iudaic tradițional și discipolii lui Iisus, care se considerau la început evrei, ba chiar ca cei mai autentici. Noua credință, misionară
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
motive de identitate etnică cât și statală. Evreii tradiționali, în prima fază a propagării noii religii în Palestina, împreună cu autoritățile locale romane, i-au prigonit pe cei care erau judecați drept impostori, eretici și provocatori de dezordine. Adepții evrei ai creștinismului și cu atât mai mult prozeliții creștini de alte etnii nu mai acordau însemnătate existenței statale și tradiției etnice particulare evreiești (iudaice) și s-au atașat tot mai mult de caracterul universal al noii religii, devenită în câteva secole credința
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
identității etnico-politice a poporului Israelului antic, despre care credea că ar fi în dizgrația divină. Dogma creștină considera creștinătatea drept "Noul Israel". Schimbări în această concepție au fost adoptate în biserica catolică de către Conciliul Vatican II, care a recunoscut filiația creștinismului din "bunul măslin" al poporului evreu și credinței sale. În secolul al VIII-lea, la Bagdad, discordia dintre discipolii Talmudului și evreii care îl respingeau a cauzat scindarea în două tabere, cei care respectau învățătura rabinilor talmudici pe de o
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
refuzat creștinarea. După secolul al XV-lea, când un rege creștin a legiferat ca numai creștinii să poată fi moștenitori de terenuri, acești evrei au fost porecliți falași, termen folosit pentru indivizii neposesori de pământ, nomazii. Evreii falași convertiți la creștinism în secolele XIX și XX se numesc falașmura, adică „falași convertiți”. O sectă în sânul populației afro-americane din Chicago și din Liberia, numită "African Hebrew Israelite Nation of Jerusalem" și condusă de Ben Carter, s-a auto-prezentat, în urma unei revelații
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
reîntoarce, ei intrând în categoria „evrei laici”. Ascunderea convertirii pe formularele de aplicare pentru Legea reîntoarcerii constituie fraudă. Termenul de rit când se referă la evrei (în limba ebraică, minhag "sg"., "minhaghim" "pl".) e paralel,dar in mică măsură, cu creștinismul, unde între altele coexistă ritul catolic, cel ortodox, riturile protestante etc. La evrei, aceste "„minhaghim”" (grupuri de rit) nu reprezintă diferențe teologice, spre deosebire de riturile din creștinism, ci particularități culturale sau istorice, bazate în primul rând pe o apartenență geografică comună
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
în limba ebraică, minhag "sg"., "minhaghim" "pl".) e paralel,dar in mică măsură, cu creștinismul, unde între altele coexistă ritul catolic, cel ortodox, riturile protestante etc. La evrei, aceste "„minhaghim”" (grupuri de rit) nu reprezintă diferențe teologice, spre deosebire de riturile din creștinism, ci particularități culturale sau istorice, bazate în primul rând pe o apartenență geografică comună (mai mult sau mai puțin) și mai ales pe tradiții comune în liturghie ("nosah") Cele mai mari "„minhaguri”" sunt așkenaz și orientali ("mizrahi") - sefard. Și din
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
să treacă în cele din urmă la Islam și au creat așa numita comunitate "„dönme”". Cunoscute în istorie sunt și cazurile evreilor convertiți la Islam (Jadid al-Islam „Noii musulmani”) din Mashhad în Iran și ale așa-numiților "falașmura", convertiți la creștinismul monofizit în Etiopia. În Israel există grupuscule de evrei „mesianici” (adică creștini) aparținând unor rituri creștine protestante al căror cult îl practică în limba ebraică, păstrând și unele simboluri și sărbători din iudaism. Din punct de vedere rasial și etnic
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
de vedere rasial și etnic, în ciuda tendinței relativ restrânse la misionarism și prozelitism, evreii sunt, ca și multe alte popoare, eterogeni. În cursul istoriei, fiind și dispersați în regiuni foarte diferite, au cunoscut în mod evident (mai ales înainte de răspândirea creștinismului și a Islamului) perioade de amestec prin prozelitism, atât în Europa, cât și în Africa, Caucaz și Asia (de exemplu cazuri de convertire la iudaism în Italia și în peninsula iberică, hazarii, unele triburi berbere și arabe, populații etiopiene, din
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
VI-lea o personalitate de prim ordin a fost un alt episcop al orașului, Sfanțul Martin din Braga, originar din Pannonia, care a reușit să convertească pe suebii, în parte politeiști, în parte creștini de riț „arian”, considerat „eretic”, la creștinismul romano-catolic. El este cel care a fost ctitorul vechii mănăstiri din Domio, în prezent obiectiv arheologic. În acea perioadă Bracară sau Braga a găzduit și câteva concilii de seamă ale bisericii catolice. În secolul al VI -lea aici s-au
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]