11,461 matches
-
N-am nici o grabă să plec undeva ori să trec la ligheanul cu apă semiîncălzită pentru scăldat. În casa de la Brașov, probabil cea mai dură lipsă, mai grea decât a apei curente, era aceea a bibliotecii. Câteva zeci de cărți depozitate într-un cufăr greu în podul comun erau toată zestrea intelectuală a bunicilor. Temerile mele de copil se leagă de după-amiaza aceea în care mă apucasem să citesc, acolo în pod, de-a-mpicioarelea, protejat de o imensă scoarță ardelenească din părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a tabieturilor curat de nebună. Trebuie să fie nepoata Anei Pauker, zic, stă în fundul aleii la numărul patru. Soțul ei, doctorul, mi-a dăruit odată niște cărți nemțești, câteva zeci, care la noi în casă nici nu se mai pot depozita cum trebuie, stau în vestibul într-o cutie de carton cât o cameră presurizată, de unde extrag, când mi-aduc aminte, o ediție bibliofilă cu legătură neagră sau albastră, în genul volumelor din „Cartea rusă”, în care scrâșnea la pipăit cleiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și schimbăm deprinderile odată cu iarna. În camera pe care Zina mi-a ocupat-o câteva săptămâni, abia mai scriam peste zi, prea atent la strânsul foilor pentru a nu-i deranja micile lucrușoare. Monitorul vechiului PC, pe care Alecs îl depozitase o vreme la noi, adună tot praful din odaie. Din când în când, ridic din hârtii spre el (spre monitorul lui, inutil ca un ochi de sticlă într-un pahar) niște priviri care în nici un caz nu pot să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se copseseră vișinele. Mama culesese vișine și se pregătea să le pună Într- o damigeana mare, de zece litri, pentru vișinată. Spălase damigeana, iar vișinele din vișinata veche, le aruncase cu o zi În urmă, În spatele grădinii de zarzavat. Acolo depozitam gunoiul, aproape de pârâiașul copilariei mele iar când grămada era mare, tata ruga un vecin care avea căruță, să-l ajute să care gunoiul departe, la groapa comună de gunoi a localității. „Nu știu cum a scăpat din coteț dar parcă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
făcut-o telefonista, era tocmai geanta uitată. Am luat-o, am desfăcut-o și am văzut ce conține și mai ales borcanul de deasupra cu fasole bătută. Sper să nu se fi alterat nimic, noaptea a fost rece, a fost depozitată Într-o cameră cu geamurile deschise. - Nici nu știm cum să vă mulțumim, spuse colega mea, care a luat geanta și ne-am Îndepărtat spre un autobuz pentru a ne Întoarce de unde venisem. Până să urcam În autobuzul de Întoarcere
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
a dus. S-a așezat pe banca înverzită de mușchi și la tatăl și la mama lui se gândea. Dintr-o dată a început să cadă jir din fag, cu grămada. Copilul a adunat jir într-o căldare și l-a depozitat într-un șopron. Când a crezut că e destul, s-a oprit și s-a dus la Mozorel c-o căldare de l-a hrănit. Din acea zi Costinel nu mai avea grija porcului, pentru că fagul îi dădea jir după
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu era de origine din Suwa. Părea să aibă cam vreo cincizeci de ani, iar fizicul său robust nu indica prin nimic că era pictor. Vorbea foarte puțin. Asfințitul înroșea pereții albi ai șirului de magazii în care fasolea era depozitată. — Trebuie să mă iertați că v-am vizitat, pe neașteptate, într-o perioadă de război ca aceasta, și că nu vorbesc decât despre problemele plictisitoare ale unui om care nu mai are de-a face cu lumea. Sunt sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
malurile Râului Kuzuryu, încă de pe vremea lui Nobunaga, ardeau ca un rug al nenumăratelor visuri trecute și al sufletelor. În cenușă, însă, nu se mai găsi nimic care să semene, câtuși de puțin, cu Shibata Katsuie. S-a spus că depozitase în turn iarbă uscată, cu o grijă meticuloasă, ca să ardă complet. Iar din acest motiv, capul lui Katsuie nu a putut fi găsit ca dovadă sigură a morții lui. Un timp, unii chiar au afirmat că Shibata Katsuie scăpase, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
verzi sub un cer strălucitor, mama și cu mine trebăluim pe terasă, aproape spate în spate, fiecare cu ale lui. Ea se ocupă de gătit, eu meșteresc la vechiul nostru primus încercând să-l repun în funcțiune. Primusul a fost depozitat la vechituri încă din prima zi după ce ne-am mutat în această casă, unde avem gaze; deci primusul nu mai folosește la nimic. Dar chiar nu mai folosește? Unii spun că primusul este mă rog, a fost sobița săracului. Dar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de-ajuns? Ce lucruri au rămas în urma ei? Un set de ace de cusut, un breloc cu degetar... Medicamentele, care între timp au expirat, dar eu nu m-am îndurat să le arunc. Astfel că sertarul unde toate acelea erau depozitate a rămas ca un mic altar în memoria ei. Nu zic venerare fiindcă de fapt n-am venerat-o niciodată. Dar mai era un plic cu câteva fotografii foarte vechi, pe care ea a ținut să le păstreze separat, adică
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în Înțelepciunea lui infinită deoarece enzimele pot fi astfel păstrate, prezervate în acele cereale, nuci și semințe. Căci dacă ar fi fost active de la bun început nu s-ar mai fi putut păstra în timp. Astfel însă, ele se pot depozita și păstra un timp destul de îndelungat, iar activarea lor se va face chiar înainte de a le consuma, prin înmuierea lor în apă. În felul acesta biodisponibilitatea lor crește foarte mult, organismul putând valorifica o cantitate mult mai mare de nutrienți
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
și din alte puncte de vedere, câteva aspecte pe care e bine să le cunoaștem. Noi, toți, acumulăm toxine în organism. Datorită unor diverse motive. Ele se adună (de obicei toxine multe găsim în straturile de grăsime căci acolo se depozitează ele). Organismul își dorește să elimine din ele, dar e greu. Și asta deoarece noi, de obicei, nu-l ajutăm. Continuăm să acumulăm toxine în organism. Organismul le mai eliberează în sânge în încercarea lui de a le elimina și
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
separat despre cum s-ar putea poate slăbi în mod mai realist. Postul negru de o zi Mulți oameni au credința naivă că dacă omit o masă li se va întâmpla ceva rău. Ei uită că în organismul lor sunt depozitate rezerve pentru cazuri de nevoie și că acestea ar putea să le întrețină viața fără hrană din afară pe toată durata unei boli obișnuite. Unii cercetători renumiți afirmă chiar, în urma studiilor efectuate, că omul are posibilitatea de a rezista fără
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
20 de minute în soluție; scoateți produsele din apă și așezați-le pe un prosop de bucătărie curat pentru a se scurge apa din ele; produsele trebuie să rămână puțin umede să nu se ofilească; după acest tratament pot fi depozitate în frigider 2) înainte de a fi consumate: după metoda de la punctul 1) produsele se pot dezinfecta numai înainte de utilizare; în loc de a le așeza pe prosop, poate fi folosită și o centirfugă OBSERVAȚIE: Aplicând această metodă, alimentele se pot altera mai
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
de nu ți-e rușine de tine însuți? — Dar îmi e, am răspuns eu. — Uită-te la asta. Uită-te. Ne-am uitat la revista care îmi căzuse din mână. Se odihnea întredeschisă pe raftul de jos, acolo unde era depozitat cu grijă materialul normal, legal. Una din paginile centrale se răsucise, abătând parcă abil privirea fetei întinse acolo. Un membru viril, bleg și plin de negi, al cărui proprietar nu se vedea, atârna la câțiva milimetri de zâmbetul ei pofticios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Un poet Un căutător. Are lumea în mâna lui, femei, bani, succes -dar omul ăsta încearcă să afle și să descopere și mai mult. Ca englez, John, tu mă înțelegi. Casa lui din Park Avenue e un Self unde sunt depozitate comori de artă. Sculptură. Vechi maeștri. Tapiserii. Glasvanduri. Carpete. Comori din toată lumea Predă arta undeva Scrie articole științifice în, în reviste de știință, John. Este un strălucit arheolog amator. Oamenii din toată lumea îl consultă în legătură cu obiectele de artă. În prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cataractă, și își reluă lectura, nemișcat, cu bărbia sprijinită în pumni. Citea ore în șir, se întorcea, reflecta, dar nu știa să explice logic de ce. Cercetarea aceea era cerută de mintea sa pătrunzătoare, poate de impulsurile sufletești sau de amintirile depozitate în trupul său de înaintași. Eul lui era atras de acea lume îngropată „nu, nu îngropată, ci închisă asemenea unei semințe în pământ, asemenea unor monede de aur în casa de fier“. Pe foile de papyrus, pe pergamentul scârțâitor, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
moale, delicată, încrețită și cenușie, cu striații de vene subțiri; pe primul îl văzuse când avea șase ani: era creierul dezvelit al unui cherusc ucis. Iar acum, în masa lui cenușie - moștenire de la Julius Caesar, Marcus Antonius, Augustus, Germanicus, care depozitaseră în el un lucru fără egal în întregul imperiu - se succedau, ordonate și lucide, însă pline de o putere explozivă, cuvintele ce aveau să inventeze noua viață a imperiului. Aștepta, trebuia numai să tacă. Doar câteva zile, poate câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de miel. Un șofer de poliție fără pălărie ținea de-un capăt al tărgii, cu maxilarul pătrățos împins aproape de coapsa ei stângă. Între cele două coapse se vedea triunghiul tuciuriu al pubisului. Urmau numeroase alte pagini dedicate mașinii sport accidentate, depozitate în curtea dezmembrărilor auto, prim-planuri cu petele de sânge uscat de pe scaunele șoferului și pasagerului. În una dintre aceste poze apărea chiar și Vaughan, uitându-se la mașină într-o postură byroniană, cu penisul mare vizibil în prohabul strâmt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mașinilor în goană, ale semafoarelor care-și schimbau culoarea, ale sânilor legănându-se, ale clitorisurilor ținute cu delicatețe, ca niște specimene botanice, între degetul mare și arătător, stilizarea a o mie de acțiuni și posturi în timp ce conducea - toate acestea erau depozitate în mintea sa, gata să fie rechemate și adaptate oricărei arme criminale concepute de el. Vaughan mă interoga în repetate rânduri cu privire la viața sexuală a actriței, lucru despre care eu nu știam nimic, îndemnându-mă să mă folosesc de Catherine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
urcat în podul casei, Nuței i-a venit să leșine. Din câteva lădițe de tablă, bancnote și mărunțiș, străluceau în soarele care pătrundea, pe undeva, prin acoperiș, de i-au trebuit, apoi, zile și nopți, să tot numere, ce-și depozitase, înnebunitul de Zârcenie Nuțu, capul acelei renumite familii de basme, de prin aceste intrate în istorie, de-acuma, locuri! DUREREA Viața acestei familii s-a constituit dintr-un nesfârșit șir de mai mici ori de mai mari scandaluri, care s-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
câteva ori. I-au văzut și alți militari. De unde le aveți? De acolo. Să vedem și noi. Hai. Au văzut. Fiecare s-a întors cu câte o pereche. A început,în zilele următoare, o vie activitate sportivo-militaro-turistică. Cine o fi depozitat schiurile acolo, și cu ce scop, nu s a întrebat nimeni. Destul, că, fiecare, cum auzea, se ducea,își alegea o pereche și sporea numărul antrenanților. Vestea s-a răspândit și printre șefi. Au început a urca, unul câte unul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
bani, ca albinele, pe stup, cu dulce și binefăcătoare miere. Era o singură deosebire: albinele trebuie să iasă, ele, în natură, să-și caute florile, să se încarce de bunătățile pământului, pe care, ulterior, să le aducă și să le depoziteze, spre desfătarea stupului. Pe când, coafezele, primeau clientele în fastuosul salon, le invitau respectuos și cu eleganță să ia loc pe fotoliile de rezervă, în timp, ce, clientele mai vechi, ori, hai să zic, mai grăbite, erau servite, erau înfrumusețate, vopsindu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și sunt destui care, pentru mâncare și băutură muncesc o zi întreagă. - Cred că o să fiu de acord pentru că noi nu putem face față. Anul acesta ne-a ajutat Dumnezeu să avem multă recoltă, nu mai avem unde să o depozităm. - Atunci, merg chiar în seara asta să le spun, îi găsesc sigur în sat, la mat. - Mulțumim, Petre, să îți dea bunul Dumnezeu, sănătate! - Frusino, am venit să te invit și pe tine sâmbătă la bal, vrei? - Îți mulțumesc dar
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
pitică trasă de căluți înaripați. ca și cum prin creier mi-ar fi tropăit tot universul tot trecutul toate plecările) dilara este. n-a venit azi. n-am vorbit despre importanța culesului la timp. nici despre lădițele cămara în care o să ne depozităm toată singurătatea și eu am deschis ochii mari cât să-mi ascund prin minte toate mișcările mele moarte pentru o moartă mărturii din livada cu meri 3 monica fetița noastră care nu ne-a văzut niciodată s-a oprit în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]