14,797 matches
-
Această chestiune era foarte dezbătută pe atunci de creștini; la discuție luau parte și păgânii, care îi ironizau pe cei dintâi spunând că trebuiau să se considere fericiți dacă împărații romani îi ucideau, pentru că astfel puteau ajunge mai repede la Dumnezeul lor și nu ar mai fi creat probleme nimănui. Pentru filozoful Iustin (100-165), creștinul care cooperează cu dușmanul său pentru a fi ucis se îndreaptă împotriva învățăturii lui Dumnezeu și a instinctului conservării, prezent în fiecare om prin natură. Ideea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ucis, nici un pom tăiat, nici o plantă dezrădăcinată. Dacă este un delict să omori un lup și să tai o castană, cu atât mai mult este a ucide un om, care are un suflet compus din substanță divină și el însuși dumnezeu. Așadar, maniheii nu recunoșteau statului puterea de a condamna la moarte și de a duce războiul fiind un masacru legalizat. Afirmând imoralitatea războiului, interziceau serviciul militar și alcătuirea oricărei armate. Această doctrină isterică și lipsită de unitate, era asemenea unui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Dacă plătirea tributului la templul lui Jove Capitolinus din Roma pentru evrei căpăta aspectul unei capitulări etnice, a celor învinși față de învingători, pentru creștini era absurdul religios, supunerea cea mai umilitoare a adevărului în fața erorii, cedarea creștinismului în fața păgânismului, servitutea Dumnezeului adevărat față de zeii falși. Prin plătirea acestui impozit religios, predicarea Evangheliei era lovită din plin și batjocorită chiar în obiectivul pentru care apăruse și își propusese să-l atingă: doborârea idolilor. În conștiință, creștinii nu se regăseau în slujirea unui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
răsculați inițial împotriva disciplinei militare ce a dus la apariția obiectorilor de conștiință în sensul larg al cuvântului, au preferat renunțarea la serviciul militar datorită atitudinii imperiale perverse ce pretindea existența unui jurământ militar ostil conștiinței creștine și supunerii datorate Dumnezeului biblic. Acestei atitudinii i se adăugau și sacrificiile păgâne, inclusiv cele menite să atragă protecția divină asupra oștirii ori a Imperiului, care, prin ritul și semnificația lor intrinsecă, presupuneau credința păgână a participanților, respectiv pierderea celei creștine. Sublimarea cultului idolilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sunt!“. Maximus a întrebat: „Ignori oare edictele suveranilor care poruncesc să jertfim zeilor?“. Iulius a răspuns: „Nu i-am ignorat. Sunt creștin, într-adevăr, și nu pot să fac ceea ce voiți voi. Nu-mi este îngăduit să-l neg pe Dumnezeul meu, viu și adevărat“. Maximus a întrebat: „Ce rău este să tămâiezi, și apoi să pleci?“. Iulius a răspuns: „Nu pot să încalc poruncile dumnezeiești și să ascult de oameni fără credință. De fapt, în armata acestei lumi, pe unde
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
putea fi aflat infidel între cei buni?“. Maximus: „În ce oaste ai luptat?“. Iulius a răspuns: „Am fost în trupele operative, din care am ieșit din propria mea voință. Sunt însă un veteran. Cu toate acestea, l-am adorat pe Dumnezeul cel viu care a făcut cerul și pământul; și chiar și acum îi mărturisesc slujire fidelă“. Maximus spuse: „Iulius! Îmi dau seama că ești un om înțelept și serios. De aceea, te îndemn să jertfești zeilor“. Iulius răspunse: „Nu fac
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mort și răstignit?. Nu-ți dai seama cât ești de prost: prețuiești mai mult un mort, decât pe împărați în viață“. Iulius a răspuns: „El a murit pentru păcatele noastre, pentru a ne dărui viața veșnică. De fapt, El este Dumnezeul care trăiește veșnic, cel care, oricui îi va fi dat mărturie, îi va dărui viața veșnică: cine nu-l va recunoaște, va primi pedeapsa veșnică“. Maximus i-a spus: „Te compătimesc și te sfătuiesc să sacrifici și să trăiești împreună cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a răspuns: „Pentru că banii voștri sunt o contaminare pentru aceia care îl adoră pe Dumnezeu“. Maximus a spus: „Nicandros, onorează zeii numai cu tămâia“. Nicandros a răspuns: „Cum ar putea un creștin să adore pietre și lemne, abandonându-l pe Dumnezeul nemuritor, care a făcut toate lucrurile din nimic, pe care noi îl adorăm și care poate să mă salveze pe mine și pe toți cei care speră în El?“. Soția lui Nicandros, pe nume Daria, care era prezentă, își încuraja
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să-l consideri consumat; să știi că eu am ales și accept în sufletul meu, numai ceea ce slujește izbăvirii mele“. Atunci, guvernatorul, rostind cu voce tare, a spus: „Mulțumesc lui Dumnezeu!“. Și Nicandros repeta împreună cu el: „Și eu, îți mulțumesc, Dumnezeule!“. Guvernatorul credea că martirul lui Cristos vorbea despre această viață și despre izbăvirea trupului, și, crezând că ar fi disponibil să aducă sacrificii, se bucura foarte mult. Pentru aceasta, s-a apropiat de el împreună cu secretarul său. Nicandros însă, răpit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
-o aproape a sărutat-o și i-a spus: „Reîntoarce-te la Domnul. Pentru că, cu sufletul tău sclav al diavolului nu vei putea să mă privești când pătimesc martiriul“. Sărutând apoi pruncul și îndreptându-și privirea spre cer spuse: „Doamne, Dumnezeule, ai grijă de el!“. Martirii s-au îmbrățișat și s-au îndreptat îndată să primească martiriul. Marcianus a privit împrejur și a văzut-o pe soția lui Nicandros care, datorită mulțimii, nu putea să-și deschidă drum pentru a se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe care mi le promiți, să le primească cel care trebuie să slujească ție și împăraților tăi; legilor acestora nu aduce nici o jignire cine pune deasupra lor legea lui Dumnezeu. Mai degrabă este vinovat cel care nu se supune adevăratului Dumnezeu și adoră lucruri insensibile și vremelnice. Eu ador Creatorul, nu creaturile. El însuși, Cel care a creat toate lucrurile și despre care dau mărturie cerul, pământul și toate cele ce există în această lume ori strălucesc în cer, ne spun
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
II), care ne spune fără echivoc că Licinius a vrut să umilească, să lovească și să pedepsească lumea străină lui și regimului său, revărsând cu furie asupra creștinilor toată ura și invidia pe care o nutrea față de Constantin și față de Dumnezeul acestuia, care îl ocrotea. Cât timp a fost în alianță cu Constantin și s-a aflat în pace cu el, Licinius vedea motivele adevărate pentru a le apăra și proteja, iar acum, devenind dușmanul său, descoperea aceleași motive pentru a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
așa cum și eu știu pentru care Rege lupt“. 2. Tribunul l-a întrebat: „Oare nu sunt zeii ființe spirituale, și tu corporal?“. Theogenes a răspuns: „Eu nu am știut niciodată ce sunt acești zei; l-am cunoscut numai pe unicul Dumnezeu adevărat și atotputernic, prin Cristos, Fiul său“. Possidonius a spus: „Așadar, Dumnezeu are un Fiu?!“. Theogenes a răspuns: „Da, are un Fiu născut din cuvântul adevărului Său“. Tribunul i-a spus: „Pot să-l cunosc?“. Theogenes a răspuns: „Dacă Dumnezeu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
chipul său tresălta de o mare bucurie și pace interioară. În timp ce 18 centurioni își dădeau schimbul și toate vergile se rupeau ca paiele, el căpăta mai multă tărie sufletească și, aducând mulțumiri, înălța lui Dumnezeu acest cântec: „Binecuvântat ești Tu, Dumnezeule, Părintele Domnului nostru Isus Cristos, care m-ai făcut vrednic de a ajunge până azi, călăuzindu-mă pe mine, slujitorul tău, să gust această bucurie. Și binecuvântat este Isus Cristos, Fiul tău, Regele cerului și al pământului, al mării și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
-mă pe mine, slujitorul tău, să gust această bucurie. Și binecuvântat este Isus Cristos, Fiul tău, Regele cerului și al pământului, al mării și al adâncurilor, și al tuturor lucrurilor vizibile și invizibile. Te laud și te slăvesc pe tine, Dumnezeul meu, care m-ai învrednicit să pătimesc pentru numele Tău, și m-ai destinat însoțitor al sfinților martiri“. 5. El recita aceste laude lui Dumnezeu, dar tribunul și praepositus au crezut că îi striga să-l elibereze: „Așadar, vrei să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a poruncit să fie dus în oraș. Era aproape ora nouă și l-au expus publicului pe mijlocul unei străzi din oraș. Trecând pe acolo un oarecare Optius, și el din legiune, își bătea joc de el spunând: „Unde este Dumnezeul tău și Regele pentru care lupți? De ce nu te eliberează din aceste chinuri?“. Fericitul Theogenes i-a răspuns: „Am spus-o deja puțin mai înainte și o mai repet și pentru tine: aceste chinuri nu mă vor urma la judecata
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lupți? De ce nu te eliberează din aceste chinuri?“. Fericitul Theogenes i-a răspuns: „Am spus-o deja puțin mai înainte și o mai repet și pentru tine: aceste chinuri nu mă vor urma la judecata Regelui meu, pentru că Regele și Dumnezeul meu mă va apăra și mă va elibera de ele. Tu nu vezi, pentru că ești orb cu ochiul și cu mintea“. Optius i-a spus: „Dacă aș avea puterea, te-aș face bucăți cu sabia mea și apoi te-aș
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
îi răspundeau într-un cor numeros. Atunci gărzile au alergat spre ușa închisorii, pe care au văzut-o închisă și sigiliul intact. Pândind înăuntru au văzut o mulțime de îngeri îmbrăcați în alb care psalmodiau și spuneau: „Mărire în cer Dumnezeului atotputernic!“. Cuprinși de frică au anunțat tribunul de ceea ce se petrecea. 8. El s-a ridicat și a alergat repede la ușa închisorii: a văzut lanțul la locul lui și sigiliul intact; a auzit și el marele cor al celor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care îl promovase cezar (355), iar după moartea acestuia a asistat întristat la funeraliile (361), nu știm cu ce opinie din partea celor prezenți; b) sacrifica în secret zeiței Beluna și imediat după aceea vorbind trupelor sale din Orient, se adresa Dumnezeului cerurilor, adică celui al creștinilor; c) glorifica puterea și misticismul riturilor idolatrice, ridiculizând mai apoi păgânismul care își făurea zeii, asemenea meșterului care confecționa păpuși, detestând uzanța de a aduce onoruri divine persoanei împăratului; d) chema unii episcopii din exil
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
alți camarazi de-ai voștri au procedat la fel? Dar ei le-au răspuns: „Chiar și din acest motiv, va trebui să ne arătăm curajoși, tocmai pentru a ne oferi ca victime, pentru păcatele celor care au renunțat la credință. Dumnezeul nostru este milostiv și poate să ierte păcatele întregii lumi, acceptând ispășirea chiar și a unui singur sacrificiu“. Și asemenea celor trei tineri din cuptorul încins din Babilon, au exclamat: „Nu avem în aceste vremuri nici principe, nici profet, nici
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cazului precedent) și că populația sa se împarte în jurul mai multor orientări filosofice. Dar un mare număr de valori ale creștinismului s-au amestecat în moștenirea europeană și au fost împărtășite, din-colo de disensiuni. Un ateu european îl neagă pe Dumnezeul biblic, nu pe Allah sau pe Zeus. Am recitit cele patru Evanghelii, recurgând la metoda analizei prin grilă (a se vedea p. 72) și am identificat valori: -care sunt universale; -care sunt specifice creștinilor; -care au fost integrate în moștenirea
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
medicinii alopate . Aflată sub tratament, femeia mamă a celor trei copilași, respectând și o altă recomandare, s-a deplasat chiar și la biserica Talpălari din Iași, unde sunt păstrate osemintele lui Nică, Rică - Lumânărică și s a rugat lui și Dumnezeului nostru pentru sănătatea sa și a familiei sale. Și ca faptă Dumnezeiască, la ultimul control medical, medicii i-au spus că i-au dispărut și ultimele sechele ale tumorii, celulele canceroase. Face minuni, Nică Lumânărică! Dar și oamenii, binevoitorii... În
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
un ou bine bătut, ca pentru omletă. Să stea cu acest amestec, minimum două ore pe față. Sper cu rețeta asta, să-mi mai scot din capete pe criza asta. Dumneavoastră ce credeți? Distracție cu Iov Iartă și miluiește Doamne Dumnezeule, cu prea mare mila Ta, că mari tâmpenii și monumentale gogomănii, mustind de prostie, se mai întâlnesc în cărțile Tale, mai ales în cartea ceea, care se zice că ai dictat-o personal porumbelului sfânt pe post de secretar, carte
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
i-a îngăduit lui Satan să-l persecute cât vrea mușchii lui, ba încă și mai mult un pic. „Iată, toate câte are sunt în puterea ta! Numai asupra lui mâna să nu ți-o întinzi", i-a spus prietenește Dumnezeu lui Satan, bineînțeles pre limba dumnezeiască, singura oficială prin zona ceea, bătându-l cu deferență pe umăr. Ce idilic descrie aici Biblia peisajul și personajele! Satan hoinărește prin ceruri, de-a valma cu îngerii cei buni, ca la el acasă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
istețul Satan l-a pedepsit groaznic în punctul acesta, i-a luat fii și fiicele dar i-a lăsat pe cap scorpia, ca să-i mănânce în continuare zilele. Insă Iov îi răspundea cu înțelepciune: Dacă am primit cele bune de la dumnezeu, oare pe cele rele să nu le primim?" (II, 10). Dar nevastă-sa nu l-a lăsat în pace, dă-i și dă-i cu gura, până când așa deodată Iov, începe să se plângă cu furie de soarta sa cea
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]