11,261 matches
-
științifică. SCRIERI: Repertoriul manuscriselor de cronici interne (sec. XV-XVIII) (în colaborare cu Ioachim Crăciun), București, 1963; Biserica mănăstirii Colțea, București, 1969; Cartea veche românească în colecțiile Bibliotecii Centrale Universitare (în colaborare), București, 1972; Însemnări pe cartea veche românească, București, 1973; Ecourile descoperirii tezaurului de la Pietroasa în presa vremii din Țara Românească, Buzău, 1983. Ediții: Radu Greceanu, Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu voievod (1688-1714), introd. edit., București, 1970; Pseudo-Enache Kogălniceanu, Ioan Canta, Letopisețul Țării Moldovii, introd. edit., București, 1987 (în colaborare
ILIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287515_a_288844]
-
și Cartea cu vise (1934). În 1939 era semnalată posibila apariție a unei noi cărți de poeme, Destin pecetluit. A mai publicat Siena, veche cetate a Fecioarei (1939) și Florile Paștilor (dramă în trei acte și un prolog). Dincolo de unele ecouri bacoviene, poezia lui I. se depărtează de paradigma inițială prin cultivarea unei confesiuni melancolice, amplificată artistic prin detalii simbolice pregnante. Gândul la o maladie apăsătoare reclamă, în poeziile sale, o permanentă convorbire, la modul liric, cu cititorul, cu semenul aflat
ILIESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287516_a_288845]
-
proză, numeroase articole și cronici literare. Semnează atât cu numele său, cât și cu pseudonimele Daniel Aramă, Ion Aramă, Theofil Roman și Pantagruel. În 1940 editează, împreună cu Alexandru Colorian, volumul Poezii postume de Mihai Eminescu, act cultural ce provoacă multe ecouri în publicistica vremii. Traduce din Victor Hugo, Charles Dickens, F.M. Dostoievski, Cervantes, Jules Lemaitre, Ivan Bunin, Walter Scott, George Sand, Ladislas Raymont, Leopardi, Fenimore Cooper, James Oliver Curwood ș.a., înlesnind popularizarea unor opere insuficient cunoscute la acea vreme de publicul
IACOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
Leonte. Volumul de debut, Ploaie în aprilie, apărut în 1964, este structurat pe motive lirice autobiografice sau social-istorice, într-o delicată poezie confesiva, care ascunde însă un potențial pasional exploziv. Dacă experiențele autentice sunt traduse prin imagini concrete și vii, ecou al prospețimii senzațiilor, entuziasmul pentru efortul țărânilor sau al muncitorilor sondori sună în schimb convențional. Hora de mână (1968) notează poezia vieții cotidiene și alcătuiește, cu unele accente folclorice, un pastel monografic oltenesc. Într-o poezie în care imaginile livrești
DANCIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286682_a_288011]
-
Adrian Maniu, V. Beneș, Oscar Lemnaru, A. E. Baconsky) ș.a. Fiecare capitol se încheie cu un tablou rezumativ al constantelor arhitectonice, tematice și tipologice ale categoriei respective de opere. Lucrare fundamentală în spațiul critic românesc, Proza fantastică românească are un ecou extern meritat: Louis Vax citează, în Les chefs-d’oeuvre de la littérature fantastique (Paris, 1979), tabloul sistematic pe care-l propune criticul român. De asemenea, A.-B. Goorden utilizează aceleași criterii teoretice de clasificare a fantasticului la prezentarea scriitorilor incluși în
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
model în literatura pentru copii. Maturizându-se, poeta evoluează spre sensul simbolic al miturilor, în volumul Vocile metamorfozelor (1980). Cum poezia română are numeroase surse mitologice, se poate vorbi acum la ea de modelul Eminescu, Blaga, Emil Botta, Philippide în ce privește ecourile livrești. După stabilirea în Israel, C. pare să revină la o delicată ironie, prin care iluminează și transfigurează viața de zi cu zi a femeii. Deși pare a consemna gesturi și clipe banale (călcatul, spălatul ferestrei), poeta aspiră spre sensurile
CAROL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286119_a_287448]
-
lirism discursiv, uneori patetic, verbios, în formulări frizând afectarea. Poemele ce vehiculează o imagerie agreată de oficialitatea epocii (cu referiri la „țară”, „patrie”, „petrol”, „cărbune” etc.) rămân puțin convingătoare. Interesante sunt tablourile înrudite cu cele din poezia lui Blaga (cu ecouri din Laudă somnului, La cumpăna apelor, La curțile dorului), elementele de bestiar și peisagistică vitalist-mitice, cu accente de fantastic folcloric. C. cultivă tema străbunilor, a obârșiei, tinzând spre cristalizarea identității eului liric. Cartea anotimpurilor (1976) e o scriere „pentru copii
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
valoarea textelor selectate și, dincolo de unele atitudini excesive, rigide, prin consecvența cu care militează în apărarea spiritului național și a tradițiilor culturale românești. În structura revistei, alături de paginile de proză și versuri, figurează câteva rubrici permanente: „Note pe marginea cărților”, „Ecouri. Reviste” (din care, după un timp, se desprind două rubrici, „Reviste, Cărți” și „Ecouri”), „Oameni, fapte, idei”. Poeziile sunt semnate de Aron Cotruș, prezent în fiecare număr (Cântecul graiului, Unde or fi acum ei oare, Maramureșul, Amână-ți, Doamne, trista
CARPAŢII-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286125_a_287454]
-
în apărarea spiritului național și a tradițiilor culturale românești. În structura revistei, alături de paginile de proză și versuri, figurează câteva rubrici permanente: „Note pe marginea cărților”, „Ecouri. Reviste” (din care, după un timp, se desprind două rubrici, „Reviste, Cărți” și „Ecouri”), „Oameni, fapte, idei”. Poeziile sunt semnate de Aron Cotruș, prezent în fiecare număr (Cântecul graiului, Unde or fi acum ei oare, Maramureșul, Amână-ți, Doamne, trista încercare, Cântecul desțărării, Țara ș.a.), N. Novac, N.S. Govora, Nichifor Crainic, Vasile Posteucă, I.G.
CARPAŢII-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286125_a_287454]
-
publică, sub inițiale, cronici literare consacrate cărților românești din exil (Mângâierea dorului de țară. Cartea de cântece românești a lui Vasile Posteucă, de exemplu). Tot sub inițiale apar și comentariile critice ale lui N.S. Govora, prezent permanent și în rubrica „Ecouri. Reviste”, cu obiective considerații asupra publicațiilor românești („Vers”, „Caete de dor”, „Înșir’te mărgărite” ș.a.). O incisivă analiză a criticii practicate, adeseori, și în Occident din perspective extraliterare, ce determină lansarea unei cărți sau a unui scriitor (Panait Istrati, îmbrățișat
CARPAŢII-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286125_a_287454]
-
intelectualii din exil „pentru a-și aduce aminte de sfânta îndatorire pe care o avem față de neamul pe care-l iubim cu toții și pe care nu-l putem da uitării” (Scrisoare deschisă către cărturarii din exil, 8/ 1973) rămâne fără ecou. C. alunecă vizibil într-o altă direcție. În cea mai mare măsură spațiul este consacrat articolelor cu caracter politic, social, istoric, propagandistic (de extremă dreapta), în vreme ce problematica literară apare rar, mai mult în polemici, amendând adeseori violent colaborarea exilului cu
CARPAŢII-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286125_a_287454]
-
măsură spațiul este consacrat articolelor cu caracter politic, social, istoric, propagandistic (de extremă dreapta), în vreme ce problematica literară apare rar, mai mult în polemici, amendând adeseori violent colaborarea exilului cu regimul comunist din țară, iar știrile și informațiile culturale din rubrica „Ecouri” sunt sporadice (Centenarul Eminescu, 1989). Principalii colaboratori sunt acum Radu Ghinea, Michael Sturdza, Platon Chirnoagă, Ion Bichola, Faust Brădescu. Rubrica „Note asupra cărților”, succintă, este susținută de Traian Popescu. Versurile semnate de Ion I. Mirea și Vasile Posteucă ocupă, de
CARPAŢII-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286125_a_287454]
-
al căror inventar să constituie și corpusul liricii populare românești. C. este atestat documentar abia în Evul Mediu, dar apariția sa este mult mai veche, confundându-se cu primele manifestări artistice. Fiind însă specia cea mai receptivă la actualizări, permanent ecou al trăirilor individuale, c. nu păstrează elemente arhaice care să-i probeze vechimea. În existența fiecărui c. se constată o perioadă de intensă circulație, după care piesa respectivă intră în fondul folcloric pasiv, pentru ca în mod spontan să fie preluată
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
Cernăuți, 1919; În cerdacul casei bătrânești, Arad, 1926; Femeia care s-a vândut, Cluj, 1929; Săraca țară a Moldovei..., București, 1939. Repere bibliografice: D. I. Cucu, „În cerdacul casei bătrânești”, CZ, 1926, 47, 52; I. Jianu, „Femeia care s-a vândut”, „Ecoul”, 1929, 3-4; Paul I. Papadopol, O femeie care s-a vândut, UVR, 1929, 46; Constantin Cehan-Racoviță, „Buletinul cărții românești”, 1939, 4; Nicolae Coban, „Săraca țară a Moldovei...”, CGM, 1940, 1-3; Bejenaru, Dicț. botoșănenilor, 72-73. C.Bz.
CEHAN-RACOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286155_a_287484]
-
din „lut și teamă”, eul liric pendulează dramatic între „greul profeției” și „limita ființei”, în ciuda „eternelor migrări/ și-a zodiacului/ cu false-asigurări”. După o antologie de poezie românească, tradusă în engleză și tipărită în Canada, Modern Romanian Poetry (1977), un ecou deosebit în cercurile emigrației a avut placheta imprimată la Vancouver, Notes on a Prison Wall. A Memoir, a Poem (1994). Sunt aici rememorări ale vechilor însemnări din carnetul de închisoare confiscat, dar și versuri. Parte dintre aceste scurte poeme au
CATANOY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286139_a_287468]
-
Parages, primit cu elogii de critica literară franceză, așa cum demonstrează cronicile lui Claude Mauriac și Philippe Brunetière. În ciuda succesului ca romancier, C. se întoarce la mai vechile preocupări teatrale, și în 1964 scrie pamfletul dramatic Brambura, care însă nu găsește ecoul necesar reprezentării. Redactează, în 1976, articolele despre arta medievală românească pentru La Petite Encyclopédie Larousse și colaborează, foarte rar, la alte inițiative publicistice ale exilului. Romanul Parages, scris în maniera discursivă și voit alambicată a rememorărilor suprapuse, determinate de asociațiile
CAZABAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
no va fi” etc. Toate narațiunile oglindesc acest motiv. Din cea inițială s-a păstrat doar schema orientală, înlăturându-se tot ceea ce era exotic în obiceiuri, în peisaj, în personaje. Accentul cade pe valoarea de înțelepciune arhaică, prin care răzbat ecouri ale moralei și teologiei creștine. Materialul narativ este organizat formal pe schema „întrebare și răspuns”, iar conținutul se apropie de apocalipsele apocrife. Numărul 12 nu este ales întâmplător, simbolica lui oferind posibilități diferite de interpretare. Stâlpul ce unește cerul de
CELE DOUASPREZECE VISE IN TALCUIREA LUI MAMER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286159_a_287488]
-
nesfârșite. Un ciclu final al Vitraliilor aparține ipostazei erotice, cu melancolii de vârstă și expresia sentimentului de profundă legătură cu gliile, de unde încrederea că gândul, „erete pe un cer planând/ Nu va lăsa să-i cadă aripile nicicând”. În schimb, Ecourile (1976) vădesc lectura unui Arghezi „târziu”, Memorial - 1907 consunând cu versurile maestrului până la pastișă: „Sosesc din timpuri, oarecum mai vechi / cu geamătul mulțimii în urechi / Când cei pierind de linguri prea uscate / Au fost serviți cu plumbi pe săturate”. De
CHIORALIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286200_a_287529]
-
actului creator. Astfel, amenințarea iminentei morți biologice nu îi provoacă poetului stări de anxietate, de depresie, ci, dimpotrivă, o febrilitate a trăirii prin artă, menită a-l îndreptăți să exclame în final „Non omnis moriar” (Horațiană). SCRIERI: Vitralii, București, 1967; Ecourile, București, 1976; Parafă, București, 1988. Repere bibliografice: H. Grămescu, Constantin Chioralia, „Vitralii”, LCF, 1967, 36; H. Zalis, „Vitralii”, VR, 1967, 11; Matei Alexandrescu, Un dialog cu Constantin Chioralia, R, 1970, 5. G.M.
CHIORALIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286200_a_287529]
-
azi o broșură cum este Critica criticii de Ion Vitner, apărută în 1950, și... ne amuzăm!”). În Ipostaze (1970), C. a adunat tot texte de critică a criticii. Un volum de versuri, Celălalt (1982), eclectic și livresc, nu a stârnit ecouri deosebite. SCRIERI: Arghezi și folclorul, București, 1966; Permanențe ale criticii, București, 1968; Ipostaze, Cluj, 1970; Celălalt, Cluj-Napoca, 1982. Repere bibliografice: Mircea Ciobanu, Note de lector, „Scânteia”, 1966, 7108; Dumitru Micu, Periplu, GL, 1967, 21; Mihai Ungheanu, Domițian Cesereanu, „Permanențe ale
CESEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
ci om, înfrățit cu umiliții și nedreptățiții lumii. Solidaritatea de esență creștină cu cei revoltați capătă expresie directă în ciclul de sonete Zile de durere, scris în 1907, sub impresia răscoalei țărănești. Nu lipsesc din dialectica meditației lui C. (și ecourile venind de la „idolul” sufletului său, Tolstoi, dobândesc aici rezonanță) speranța, viziunea ipotetică a unei armonii sociale, rod al luptei, punând capăt timpului vrajbei (Către pace, Poporul). Aspirația spre înalt a omului în înfruntare cu forțele ce-l limitează este un
CERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
anume sincronizare la ritmurile europene, C. reunește în placheta de debut o suită de tatonări în direcții diverse: definiții metaforice ale actului de creație (Poeții, Ciocârlia), resemantizări ale unor simboluri (Culbecul), tablouri în tușe întrucâtva suprarealiste, onirice ( Când simți zăpada, Ecoul râsului), relatări ale unor întâmplări obișnuite, răsucite spre metafizic (Timp de o iarnă, 1965), rememorări ale copilăriei și adolescenței, unele cu bogate inserții de etnos (La nașterea soră-mi, În grădina lui Ion). Mai consistente și mai bine orchestrate sunt
CHIRIAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286205_a_287534]
-
românești, III, București, 1964, 305-306; Al. I. Amzulescu, Cântece bătrânești, București, 1974, 215-223. Repere bibliografice: Gh. Vrabie, Balada populară românească, București, 1966, 339-343; Liviu Rusu, Viziunea lumii în poezia populară, București, 1967, 204-208; Ion Ganea, Variantele baladei „Chira Chiralina” și ecourile ei în literatura scrisă, în Studii de etnografie și folclor din zona Brăilei, Brăila, 1977; Dicț. lit. 1900, 179-180. C.Bz.
CHIRA CHIRALINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286202_a_287531]
-
poemul Gândurilor mele, semnat Diaconescu M. Stelian. Colaborează la „Acțiunea Buzăului”, unde în 1940 folosește pentru prima dată pseudonimul Ion Caraion, e prezent cu versuri și recenzii literare în „Universul literar” și „Curentul literar”. Este redactor la ziarele „Timpul” și „Ecoul”. Publică la „Claviaturi”, „Curentul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Orizont”, „Universul literar”, „Vremea” ș.a. Atitudinea sa antirăzboinică și antifascistă îl determină să participe la fondarea, în 1944, a ziarului „Scânteia”. Este, în același timp, unul dintre inițiatorii revistei literare „Agora” (1947
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
fost călătoarea / rezemată de canaturile unei ferestre de tren / sau adolescenta cu brațe bizare din gara Predeal / care pipăia cu sfială obrajii munților, / spunându-le ceva.” Ultimul volum de versuri publicat în țară, Dragostea e pseudonimul morții (1980), se face ecoul oboselii unei existențe văzute ca o „naștere amânată”. Versurile devin eliptice, fragmentare, iar poetul, convins că „adevărul e o femeie de serviciu”, nu mai caută decât „semnificația / dispariția semnificațiilor”, în poeme care amintesc de ultima etapă a creației bacoviene: „Cine
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]