11,537 matches
-
cu alura lui gânditoare, simbolizează cunoașterea aceluia care a trecut pragul necunoscutului, pătrunzând prin moarte taina tărâmului de dincolo”. El este reacoperit prin botezul care acordă recunoașterea totală a ființei inițiate și de aceea textul insistă asupra cufundării în apa eternului reînceput cu trei sinonime parțiale. Motivul curățării oaselor de carne mai poate fi întâlnit în cadrul tiparului inițiatic al înghițirii de către un monstru. Balada Șarpele I(7) dezvăluie un erou care a stat în gura șarpelui până la dizolvarea țesuturilor și, odată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
atunci mă mai vez’ pa mine, când îi rupe trei parechi de opinci de fier și-i trece lacu de lapte dulce și-i urca pe muntele de sticlă” (Șieu - Maramureș). Încălțămintea aparent imposibil de distrus, lacul cu lichidul vieții eterne și munții inaccesibili, dintr-o materie ce sporește efectul luminii sunt toate mărci ale traseului inițiatic. Încălțămintea durabilă îmblânzește drumul dificil, lacul provoacă un botez magic, iar munții integrează inițiatul în dimensiunea superioară, uraniană. Uneori, cel pedepsit are de încheiat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
integrității corporale) vine ca urmare a eșecului de a construi verticalitatea rituală, al cărei număr de metri „are o semnificație paradisiacă, este nemurirea fericirii”. Construcția fabuloasă sintetizează capacitatea ordonatoare eroică și deschide puntea de comunicare cu sacrul, dăruind lumii șansa eternului început. Alteori, realitatea este transformată, iar schimbarea duce lăcașul modest în planul bogăției opulente: „Di la mini șî păr’ la dumneata să să facî șușă di aur, pon’ șî di-o porți și di alta șî sî cînti fel di
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu o durată fulgurantă și trecerea lor instantanee nu poate afecta în nici un fel timpul sacru. Orice efort al acestor personaje este zadarnic, pentru că gesturile nu depășesc limita temporalității umane definite de perfectul compus. Hierofaniile se mișcă într-un timp etern, a cărui desfășurare este paralelă existenței umane ce nu poate intra în relație cu mitul decât prin mijlocire rituală. Atunci când apare și în acțiunile neofiților, perfectul compus creează reprezentarea cinematografică a pregătirilor rituale, care au loc în profan. În aceste
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
șarpe, intrarea în mit este marcată de prezentul indicativ, care se opune faptului consumat și sortit: „Jumătate l-o mâncat,/ Jumătate nu-l mai poate”. Numai până la mijloc trebuie să-l înghită șarpele pe flăcău și împlinirea ritualului deschide temporalitatea eternă a ființei totemice, jumătate om, jumătate șarpe. A putea are aici atât sensul capacității fizice, cât și semnificația modalizată a permisiunii refuzate. Opoziția cu imperfectul, timp durativ al esenței, revelează voința care face să se întâmple lucrurile: „Și împăratu’ acesta
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
maximă fecunditate al lumii și până la zămislirea pruncilor cu aparență divină, fetele de măritat se mișcă după ritmuri cosmice, a căror taină este imanentă chiar trupului feminin. Toate aceste apropieri geografice vorbesc despre unitatea spirituală umană, marcată de aceleași principii eterne ce stau la baza vieții și a universului. Singularizarea imaginarului românesc pe canavaua culturală a lumii vine din capacitatea proprie de poetizare. Cristalizarea artistică a faptelor istorice și stilizarea practicilor culturale au condus la o ambiguizare ce poate induce în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Dincolo de spațiu și de timp există o psihologie a refugiatului de oricând și oriunde; succesive, epocile istorice le dau motivațiile și diferențiază coloratura dar psihologia individului strămutat de împilările istoriei are, de-a lungul vremurilor, ceva din imuabilitatea prototipului etern. Constatarea unui mare scriitor, care remarca în unul din renumitele sale romane apărute în plin amurg al sec. XIX, că toate familiile fericite seamănă între ele în timp ce acele nefericite își trăiesc nenorocirile fiecare în felul lor, nu-și mai găsește
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
răspunsul Comisarilor Poporului. Aveam cu toții sentimentul că partida era câștigată și că dl. Diamandi va fi pus în libertate curând. La ieșire, a trebuit să defilăm din nou prin fața lui Lenin, care ne-a întins mâna fără să-și abandoneze eternul surâs. La orele 22, am fost anunțați că „în principiu” se decisese eliberarea lui Diamandi, dar ministrului român i se puseseră o serie de condiții pe care el le-a respins cu toată demnitatea. S-a dorit ca Diamandi să
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
și asta, am fost neprecaut în dialogul nostru și am formulat deja unele definiții neiscusite. Culege-le din convorbire pe acelea și consideră că n-am trecut proba. Nici n-aș vrea s-o trec. Rămână teritoriul acesta într-o eternă penumbră, atât de luminescentă! Mereu greșesc. Într-un târziu am priceput că greșeala e sădită în mine, face parte din proiectul originar... Cum va arăta poezia la jumătatea secolului în curs? Va mai exista poezie? Poți să propui un text
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ne (re)cunoaștem originile, vom continua să scriem românește. Cred încă în vigoarea și importanța "localismului creator". Într-o Europă unită nu vom funcționa în dihotomia național-universal, ci local-global. Limba română rămâne, ca să-l parafrazez pe Nichita Stănescu, patria noastră eternă. Zi-mi câteva mijloace prin care se ratează scriitorul român. "Vocația începuturilor", cu care se laudă cultura noastră, ne face să ne șampanizăm în fața debuturilor și să uităm pe drum ce au promis să facă în literatură... Ratarea face parte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lumii, cum ar arăta acesta? Cum ar suna "Apocalipsa după Flora"? Ar fi o chermeză, cu sau fără lăutari, undeva într-o poiană, vara, șapte zile și șapte nopți la rând, unde o minte luminată ar vorbi neîntrerupt despre adevărurile eterne (și absconse), iar toți ceilalți comeseni, o sută, l-ar privi cu cinism pe față, l-ar scuipa suduindu-l, bînd vinuri alese și reci ca gheața. Vorbind doar de ale lor. Vorbind. Vorbind. Spune-mi, pe scurt, cinci motive
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
gângurit de copil imbecil și asta se mai combină și cu impotența acțiunii. Recunosc că am avut momente rare de luciditate în vis, când un flux de cuvinte vrăjite îmi inunda cugetul și care păreau că vor rămâne acolo întipărite etern în memorie, dar când "starea" de vis se destrăma și încercam să îmi aduc aminte și să notez "revelația" respectivă, nu-mi găseam cuvinte în nici o limbă. Nu sunt în stare să spun nici da, nici nu, dar cred că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o nouă viață umilă.// Un os într-un muzeu descriind/ curbe de sânge în spațiu.// O monedă ce n-a capitulat/ nici în osânda trândăviei.// O, moarte, dezaprobare tăcută/ a tot ce-am făcut/ și totuși armonie, lucire de plîns etern.// Tu nu cauți trofee niciodată,/ căci biruința-i absolută/ și fără dovezi.// Zadarnic s-a umplut cimitirul/ cu morți pe jumătate culcați/ în alcovuri de piatră,/ îngânând cântecul celor vii,/ privighetori de tămâie.// Zadarnic mîinile lor de argint/ alungă roiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
închega o istorie a poeziei. Care sunt păcatele cele mai păguboase ale literaturii române de azi, de ieri, dintotdeauna? Ar fi excesiv pentru spațiul prezentului dialog să reflectăm la literatura română din trecut, ca și, mai prezumțioși fiind, la cea "eternă". Să ne oprim la cea de față. Ce "păcate" i-am mai putea dibui dincolo de ceea ce ne-am luat îngăduința a "bârfi" până aici? Aș vrea să mai scot în relief un singur aspect și anume o dezaxare temporală, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
îngerul căzut" cu care te-ai înfățișat lumii? Omul e o drojdie de înger. Sau altfel: omul este rebutul de la facerea lumii ideale, cea cerească. Sau altfel: omul este fantezia artistică a lui Dumnezeu, cel plictisit de mișcarea fără rest, eternă, a lumii fără orizont dezvoltată sub privirea sa fără limită și de asta fără țintă. I-a scăpat lui Dumnezeu, să zicem, printre degete un înger, care s-a dus de-a rostogolul până pe pământ, s-a lovit la o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Municipal, a fost ridicat un monument dedicat „Eroilor români căzuți în lupta pentru apărarea libertății și independenței patriei” (vezi Anexe). Un alt monument, reprezentând o cruce imensă de piatră, situat în apropiere, a fost ridicat de hușeni ca o „Recunoștință eternă a celor care cu prețul sângelui și al vieții au păstrat Țara, limba străbună și credința”. Generalul Haralambie Bossie, (19 decembrie 1895, Huși - 22 aprilie 1988, Piatra Neamț) era și el hușean. Studiile militare (Școala Militară de Ofițeri de Cavalerie, 1914-1916
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
protectoarea Havanei, ocupând locul 9 într-o listă cu cele mai vândute 100 băuturi din lume. ("Giraldilla" își are originea în primele decenii de după descoperirea Cubei, pe la 1539, fiind o frumoasă Doña Ines, soția guvernatorului Cubei, plecat în căutarea "elixirului eternei tinereți". Doña Ines l-a așteptat, înlocuin-du-l la conducerea Insulei, neaflând că soțul murise în 1542 în teritorii străine.) Mărci noi: Caney, primul produs de după Revoluție, Mulata, Arecho, Legenda-rio, Santero, Varadero... În funcție de vechime și sortiment, "Havana Club", dar și celelalte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
nu crează că totul se uită, că situația materială și socială șterge orice păcat, că adevărul se înăbușă și sfidarea reușește? Tineretul judecă repede și categoric, dar aparența îl poate înșela. El trebuie lămurit, trebuie să știe că adevărul este etern, adică poate aștepta, dar nu piere; că într-o zi, fie chiar depărtată, scutură tot ce l învăluie și apare triumfător și strașnic. Eu pot să îndrăznesc a i-l spune și voi fi crezută, vorbind acum, când nu mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de rece și categoric, atunci l-a tri mis după Schein și, pe când eram singuri, i-am explicat mirarea mea de lipsa de cuviință și de legalitate cu care procedau chiar gradele superioare. A devenit deodată blând și a reînceput eterna halima cu maltratarea internaților germani în timpul retragerii noastre. I-am demonstrat absurditatea acestei acuzații: „Nu te așteptai, domnule colonel, ca armata noastră să se oprească în dru mul spre Moldova pentru a se îngriji de ei, precum nici armata lui
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lui? Nu e nevoit să plece decât pentru că numai astfel va obține de la frate-său câteva milioane care îi sunt necesare lui și d-nei Doletti. De ar fi om nu s ar su pune și n-ar începe din nou eternul cântec. E adevărat că de doi ani listele civile ale familiei regale sunt concentrate la Palat, unde se împart după bunul-plac. Cu ce drept? Țara le-a votat, țara le plătește pentru cine le-a votat. Nimeni altul nu are
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
feed-back-ul de astăzi, era de aplicație curentă. Orientat spre o pedagogie progresista, Ion Creangă dascăl de suflet al națiunii române - a construit o operă didactica cu aceeași responsabilitate cu care și-a construit opera literară. În ambele ipostaze, el - copilul etern - a construit pentru copilul dintotdeauna opera să punând pe primul loc responsabilitatea. Această încredere nețărmurita în copil i-a dat unitate operei sale nepieritoare. „POVEȘTI ȘI POVESTIRI” Prof. TALMACIU ANGELA Colegiul Tehnic,, Petru Poni” Grădiniță cu P.P. nr. 5 , Român
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
de manifestare . De fapt , jocul copilului, al acestui,, homo ludens’’ este nelimitat și permanent, este o stare continuă, determinată de lipsă de griji , trăit intens și firesc, desfășurându-se într-un anumit spațiu. Tema jocului în copilărie este o temă eternă . Predispoziția pentru joc, este specifică omului , chiar dacă modul de viață al oamenilor se schimbă, si, odată cu el, felul de a se juca al celor mici sau de a se distra al adulților. Cuprins
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
atât de brutale a medicinii. Dar, trecând peste caracterul extrem de scolastic al acestui sistem de introducere în arta medicală, rezultatul era eficient: o anumită disciplină interioară, deprinderea cu munca grea, antrenamentul la insomnie și o filozofie pragmatică, mai îngăduitoare cu eternul uman, au fost și sunt necesare acestei profesii. Aceste calități erau învățate în sala de disecție, la studiul formelor anatomice, la cursurile clare, precise, impecabile din punct de vedere didactic, la examenele și colocviile riguroase. Personajul principal al "perioadei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Apariția vieții complicate, a animalelor preformate (în sensul afirmațiilor lui Aristotel, Paracelsus și van Helmont) este inadmisibilă. Monerele, care sunt combinații albuminoide nediferențiate încă structural, fără elemente celulare, sunt, însă, capabile de un anumit metabolism. Leon crede că universul este etern și nesfârșit, respingând orice creație, admițând doar legile dinamicii materialiste, viața fiind o expresie a acestei dinamici, un schimb necontenit între anabolism și catabolism. Speciile în evoluția lor sunt produsul acestor procese dinamice. Aceste concepții sunt discutabile. El însuși nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
nostalgia și activitatea didactică se destrăma văzând cu ochii spre disperarea lui Teodorovici, când se lovea cu pumnii în cap "ad litteram". Atunci a avut o idee extraordinară prin simplitatea ei. Ne-a invitat pe câțiva la o plimbare, în locul eternelor plimbări, care este Copoul. Acolo, într-o originală ședință ne-a expus situația: îl dă afară din slujbă dacă studenții pleacă de la lucrările practice și de la cursuri. Riscă (așa am spune astăzi) să rămână fără obiectul activității. Ne-a vorbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]