10,806 matches
-
principii estetice. Acestea vor fi preluate mai târziu de către Nicolas Boileau-Despréaux în a sa lucrare "L'Art poétique". Publius Ovidius Naso (43 î.Hr. - 17/18? d.Hr.), poet liric, elegiac, scrie poeme erotice, "Amores", "Heroides" și "Ars amandi". În perioada exilului scrie "Tristele" și "Ponticele". Într-o altă etapă a creației sale compune marea frescă a "Metamorfozelor". Literatura latină este o sinteză între idei, genuri și specii literare grecești, cu producții specifice genului latin. A servit ca izvor de inspirație pentru
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
am Main, Baden-Württemberg, Germania de Vest, infanta Maria Ana a fost al șaselea copil și a cincea fiică a regelui detronat Miguel I al Portugaliei și a soției lui, Adelaide de Löwenstein-Wertheim-Rosenberg. În momentul nașterii sale, tatăl ei era în exil și familia trăia ca oaspeți ai imperiului austro-ungar. În ciuda situației lor grele, fiicele lui Miguel I au făcut căsătorii bune, unele cu monarhi în exercițiu sau cu foțti capi ai dinastiilor europene. Infanta Maria Ana s-a căsătorit la 21
Marie Anne a Portugaliei () [Corola-website/Science/322324_a_323653]
-
a fost regentă pentru soțul ei în timpul bolii acestuia din 19 noiembrie 1908 până la 15 februarie 1912 și apoi regentă în timpul minoratului fiicei sale Marie-Adélaïde din 25 februarie 1912 până la 18 iunie 1912. Marea Ducesă Maria Ana a murit în exil la New York la 31 iulie 1942, la vârsta de 81 de ani.
Marie Anne a Portugaliei () [Corola-website/Science/322324_a_323653]
-
în vara anului 1934 că-l consideră pe Hitler nebun. Rupprecht a continuat să creadă că restaurarea monarhiei era posibilă, opinie pe care și-a exprimat-o ambasadorului britanic Eric Phipps în 1935. Rupert a fost obligat să plece în exil în Italia în decembrie 1939 (utima picătură a fost confiscarea "Schloß Leutstetten" de către naziști) unde a stat ca oaspete al regelui Victor Emanuel al III-lea al Italiei, locuind în special la Florența. Lui și familiei lui i s-au
Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei () [Corola-website/Science/322315_a_323644]
-
din ei nu s-a dovedit suficient de puternic pentru a exercita un control eficient. Mulți din ei erau minori la data înscăunării și erau manevrați de diversele facțiuni mameluce aflate în rivalitate. După mai mulți ani de detențiune și exil la Kerak, în Transiordania, În anul 1377 când sultanul al-Ashraf Sha'ban,a fost detronat și asasinat, complotiști mameluci din regimentul Al Burdjiya (adică din citadela orașului Cairo,ar. burdj, plural abradj) l-au urcat pe tron pe copilul său
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
țară a ducelui, a trecut teritoriile Tercia pârș regni sub controlul central al coroanei. După ce ducele Álmos s-a reîntors din pelerinaj, a aflat că teritoriile ducatului sau au fost încorporate în domeniile coroanei. Ca urmare, el a plecat în exil la curtea împăratului Henric al V-lea. La cererea lui Álmos, împăratul a ordonat atacarea Regatului Ungariei, prima acțiune militară fiind asediul Bratislavei. Regele Coloman s-a aliat în schimb cu ducele Poloniei Bolesław al III-lea, care a atacat
Tercia pars regni () [Corola-website/Science/329690_a_331019]
-
Fehér/Katolikus András/Endre) (c. 1013 - mai înainte de 6 December 1060) a fost rege al Ungariei din 1046/1047 până la moarte. El făcea parte dintr-una dintre ramurile tinere a dinastiei arpadiene. După o perioadă de 15 ani petrecută în exil, a revenit în țară și a devenit rege în timpul unei rebeliuni a păgânilor unguri. El a întărit poziția creștinismului în Regatul Ungariei și a apărat independența țării. A încercat să asigure succesiunea la tron a fiului său, Solomon, dar Béla
Andrei I al Ungariei () [Corola-website/Science/329741_a_331070]
-
său de soră, Petru Orseolo. Ducele Vazul (despre care existau zvonuri că ar mai fi fost păgân), a participat la o conspirație pentru asasinarea regelui. Tentativa de asasinare a eșuat, iar Vazul a fost orbit, iar fii lui alungați în exil. Succesiunea în Ungaria secolului al XI-lea respecta principiul senioratului, prin care erau preferați la tron frații mai tineri ai regelui în defavoarea fiilor monarhului. Datorită acestei tradiții, liniile masculine mai tinere ale dinastiei Árpád puneau în primejdie succesiunea la tron
Andrei I al Ungariei () [Corola-website/Science/329741_a_331070]
-
cneaz Iaroslav I cel Înțelept al Kievului și a Ingigerd a Suediei. Sora ei mai mică, Anna de Kiev, regina consoartă a regelui Franței Henric I. Anastasia s-a măritat în jurul anului 1039 cu ducele maghiar Andrei, care trăia în exil în Kiev după ce tatăl lui, Vazul, eșuase în tentativa de asasinare a regelui Ungariei Ștefan I. În 1046, Andrei I s-a reîntors în Regatul Ungariei și a fost încoronat rege, după ce l-a înfrânt pe Petru Orseolo. Se presupune
Anastasia a Kievului () [Corola-website/Science/329803_a_331132]
-
maghiară: "I. (Bajnok/Bölény) Béla"; slovacă: "Belo I"}}, c. 1016-1063) a fost rege al Ungariei din 1060 până la moartea sa. El a făcut parte din ramura tânără a Casei Árpád. Până să devină rege, el a petrecut 17 ani în exil în Polonia, la curtea regelui Poloniei. S-a reîntors în țară în 1043, la cererea fratelui său, regele Andrei, care i-a oferit titlul de duce al unei treimi din regat și l-a proclamat urmaș la tron. Regele Andrei
Béla I al Ungariei () [Corola-website/Science/329814_a_331143]
-
(n. 18 iulie 1925, Orăștie, județul Hunedoara) este un fost fotbalist și antrenor român, singurul supraviețuitor din echipa Universității Cluj care pleca în exil la Sibiu, după semnarea Dictatului de la Viena. A fost coordonatorul Centrului de Copii și Juniori al clubului FC Universitatea Cluj între 1976 și 1985. A jucat pe postul de portar la "U" Cluj-Sibiu (1943-1944), Ferar-Vasas Cluj (1945-1946), "U" Cluj (1946-1947
Nicolae Szoboszlay () [Corola-website/Science/329831_a_331160]
-
Dermagand Tg. Mureș (1947-1948), CS Armata București (1948-1949) și CS Armata Cluj (1953-1955), în perioada de boemie a fotbalului. Atunci, portarii apărau fără mănuși. Când Ardealul a fost anexat Ungariei, în urma Dictatului de la Viena, a însoțit echipa Universitatea Cluj în exil, la Sibiu, pentru trei luni de zile. Este singurul component al acelei echipe care încă mai trăiește. A antrenat echipele Dermata Cluj, Universitatea Cluj, CFR Cluj, Arieșul Turda, IS Câmpia Turzii, Corvinul Hunedoara. A fost tehnicianul Arieșului în sezonul 1960-1961, când
Nicolae Szoboszlay () [Corola-website/Science/329831_a_331160]
-
În acei ani a fost arestat de mai multe ori și i s-a interzis să mai țină cuvântări în public. În anul 1977 a fost silit să părăsească Iranul pentru a nu fi arestat, și s-a alăturat în exil la Paris ayatollahului Khomeini. După victoria revoluției islamiste, dr. Rouhani s-a dedicat mai ales organizării armatei, iar în anul 1980 a fost ales în Parlamentul Republicii Iraniene. Din 1989 Rohani este membru în Consiliului Suprem pentru Securitate națională a
Hassan Rohani () [Corola-website/Science/329875_a_331204]
-
Au avut timbrele lor proprii, care în zilele noastre sunt foarte rare și la un preț înalt între colecționari - acestea erau primele timbre de cercetași din lume. Pe 21 decembrie 1918, când președintele Tomáš Garrigue Masaryk s-a întors din exil, serviciul poștal al cercetașilor a fost restabilit. Numărul cercetașilor în noua republică era în creștere; în 1922 a avut loc un festival național în Praga, pentru a sărbători zece ani de la începutul cercetășiei. După război, asociațiile diferite au format Federația
Junák () [Corola-website/Science/329928_a_331257]
-
doar în 1551. După asasinarea lui György Fráter (Martinuzzi) în 1551, Giovanni Battista Castaldo a ocupat Transilvania și regiunea râului Tisa, alipindu-le la Ungaria Habsburgică. Ioan al II-lea Zápolya a abdocat și a plecat cu mama lui în exil în Polonia. Sultanul a sesizat modificarea situației politice din regiune și, în 1552, a ocupat Veszprém, Drégely, Szolnok, Lippa, Temesvár, Karánsebes și Lugos. Doar castelul Eger apărat de István Dobó a rezistat atacului otoman. În 1553, Ferdinand a retras armata
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
din punct de vedere financiar proiectul de așezare a evreilor în țara lor străbuna nu va fi dificil, deoarece și multi creștini din Marea Britanie și America erau ahtiați după împlinirea profețiilor și apropierea Sfârșitului Zilelor, pe care întoarcerea evreilor din exil l-ar fi anunțat. În această perioadă, cu sprijinul Christadelphienilor și al unor persoane particulare, evrei și creștini, din Marea Britanie, Oliphant a colectat fonduri pentru achiziționarea de pământuri și așezarea de refugiați și imigranți evrei în Galileea. A mers la
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
al Rusiei. Între 1810 și 1814, Oldenburg a fost ocupat de Franța lui Napoleon. În decembrie 1810, ducatul de Oldenburg a fost anexat de Primul Imperiu Francez și Augustus și tatăl său au călătorit în Rusia unde au stat în exil la rudele lor, familia imperială rusă. Această anexare a fost una dintre cauzele rupturii diplomatice dintre foștii aliați Franța și Rusia, o dispută care va conduce la război în 1812 și în cele din urmă la căderea lui Napoleon. Din
Augustus, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/328107_a_329436]
-
celui de-al Doilea Război Mondial, Armata Roșie Sovietică a izgonit forțele Germaniei Naziste din Polonia ocupată. La insistențele lui Iosif Stalin, Conferința de la Ialta a consacrat formarea unei coaliții guvernamentale pro-comuniste la Moscova, fără să consulte guvernul polonez în exil de la Londra. Acest fapt a fost descris ca o trădare a Occidentului din partea Puterilor Aliate pentru a-l mulțumi pe liderul sovietic, evitând un conflict direct. Acordul de la Potsdam din 1945 a ratificat frontierele vestice ale Poloniei iar noul teritoriu
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
Uniunea Sovietică a conceput o strategie de a elimina forțele de rezistență anti-comunistă pentru a se asigura că Polonia îi va intra intra în sfera de influență. În 1943, după masacrul de la Katyń, Stalin încordase relațiile cu guvernul polonez în exil de la Londra. Cu toate acestea, pentru a satisface Statele Unite și Regatul Unit, Uniunea Sovietică a fost de acord la Conferința de la Ialta din februarie 1945 să se formeze un guvern de coaliție format comuniștii Partidului Muncitoresc Polonez, membrii ai guvernului
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
Cu toate acestea, pentru a satisface Statele Unite și Regatul Unit, Uniunea Sovietică a fost de acord la Conferința de la Ialta din februarie 1945 să se formeze un guvern de coaliție format comuniștii Partidului Muncitoresc Polonez, membrii ai guvernului polonez în exil pro-occidental, și membrii ai mișcării de rezistență Armia Krajowa („Armata Teritorială”), precum și să se desfășoare alegeri libere. Odată cu eliberarea teritoriilor poloneze și eșecul Operațiunii Burza lansată de Armia Krajowa în 1944, controlul asupra teritoriilor poloneze a trecut de la forțele Germaniei
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
Prin urmare, decizia de la Ialta i-a favorizat pe comuniști, care erau susținuți de sovietici în planul lor de a-și exercita influența în Europa de Est, precum și controlul asupra ministerelor mai importante precum serviciile de securitate. Prim-Ministrul guvernului polonez în exil, Stanisław Mikołajczyk și-a dat demisia în 1944 și, împreună cu alți lideri polonezi aflați în exil, s-au întors în Polonia, unde Guvernul Provizoriu ("Rząd Tymczasowy Rzeczypospolitej Polskiej"; RTTP), a fost înființat de Comitetul Polonez de Eliberare Națională ("Polski Komitet
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
planul lor de a-și exercita influența în Europa de Est, precum și controlul asupra ministerelor mai importante precum serviciile de securitate. Prim-Ministrul guvernului polonez în exil, Stanisław Mikołajczyk și-a dat demisia în 1944 și, împreună cu alți lideri polonezi aflați în exil, s-au întors în Polonia, unde Guvernul Provizoriu ("Rząd Tymczasowy Rzeczypospolitej Polskiej"; RTTP), a fost înființat de Comitetul Polonez de Eliberare Națională ("Polski Komitet Wyzwolenia Narodowego"; PKWN) aflat sub influența comuniștilor în Lublin. Acest guvern de socialistul Edward Osóbka-Morawski, însă
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
comuniștilor în Lublin. Acest guvern de socialistul Edward Osóbka-Morawski, însă comuniștii dețineau majoritatea funcțiilor cheie. Ambele guverne erau subordonate parlamentului controlat de comuniști, Consiliul Național al Statului (Krajowa Rada Narodowa; KRN) care nu a fost recunoscut de guvernul polonez în exil, care înființase propriul parlament Consiliul Unității Naționale ("Rada Jedności Narodowej"; RJN). Noul Guvern Provizoriu Polonez al Unității Naționale ("Tymczasowy Rząd Jedności Narodowej"; TRJN) — așa cum era numit guvernul polonez înainte de alegerile din 1947 — a fost în final înființat pe 28 iunie
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
prin acuzații false — printre aceștia se număra Witold Pilecki, organizatorul rezistenței de la Auschwitz; și alți numeroși lideri ai Armia Krajowa și ai Consiliul Național al Statului. Mulți luptători ai rezistenței au fost uciși pe cale extrajudiciară, sau obligați să plece în exil. Membrii opoziției au fost la rândul lor prigoniți de mijloacele administrative. Deși persecuția continuă a fostelor organizații anti-naziste de către securitatea statului, i-a obligat pe mii de soldați să se întoarcă în păduri, măsurile întreprinse de Ministerul Securității Publice din
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
de persoane trăind în perioada solomonică (sec. X î.e.n.). Un alt autor (sau grup de autori) al Pentateuhului este cel desemnat de către istorici cu numele de „autorul sacerdotal” („sursa P”, de la Priesterschrift), el trăind probabil mult mai târziu, în perioada Exilului babilonian (sec. al VI-lea î.e.n.). Un alt autor, Deuteronomistul ar fi trăit și el tot în perioada Exilului babilonian. Ipoteza lui Wellhausen a rămas modelul dominant al studiilor Pentateuhului până în ultimul sfert al secolului XX, când a început să
Autori ai cărților lui Moise () [Corola-website/Science/328149_a_329478]